PENTRU AVVA
ANTONIE
1. Sfântul avva Antonie, șezând odată în pustie, a venit în lenevie și în
multă întunecare de gânduri și zicea către Dumnezeu : Doamne, voi să mă
mântuiesc și nu mă lasă gândurile. Ce voi face în scârba mea ? Cum mă voi mântui
?
Și, sculându-se puțin, a iesit afară și a văzut odată pe cineva ca pe sine
șezând și împletind o funie, apoi sculandu-se de la lucru si rugându-se, și
iarăși șezând și împletind funia; apoi iarăși sculându-se la rugăciune. Acesta
era îngerul Domnului, trimis spre îndreptarea și întărirea lui Antonie.
Și a
auzit pe înger zicând : așa fă și te mântuiește. Iar el auzind aceasta, a luat
multă bucurie și îndrăzneală și făcând așa se mântuia.
2. Zisu-ne-a nouă Sfântul Antonie în învățătura sa, spre folosul nostru : un
an am săvârșit, rugându-mă lui Dumnezeu să-mi descopere locul drepților și al
păcătoșilor.
Iar într-o noapte m-a strigat oarecare glas de sus, zicându-mi
: Antonie, scoală și vino !
Și știind eu pe cine mi se cade să ascult, am
ieșiti uitandu-ma, am vazut pe cineva ca pe un urias, lung, negru, urat si
infricosat stand si ajungand pana la nori, avand mainile intinse in vazduh, sub
care era un iezer ca o mare. Si am vazut suflete zburand ca niste pasari zburand
si cate treceau de la mainile lungului aceluia, se mantuiau si trecand de acolo,
mergeau cealalta cale fara de grija; iar cate erau lovite de mainile lui, se
opreau si cadeau in iezerul cel de foc. Si pentru cei ce zburau, scrasnea cu
dintii sai, iar pentru cei ce cadeau jos, se bucura.
Si a fost glas catre
mine, zicandu-mi : intelege ceea ce vezi ! Acestia, pe care-i vezi ca zboara in
sus, sunt sufletele dreptilor care nu s-au supus lungului aceluia si merg in
Rai. Iar cel lung ce sta, este vrajmasul, care apucandu-i pe cei vinovati, ii
opreste si nu-i lasa sa treaca, surpandu-i in iad, caci au urmat voii lui si au
fost stapaniti de tinerea de minte de rau.
3. Zis-a avva Antonie : parintii cei de demult, cand mergeau in pustie, intai
se vindecau pe sine si facandu-se doctori alesi, vindecau si pe altii. Iar noi
iesind din lume, mai inainte de a ne vindeca pe noi singuri, indata incepem a
vindeca pe altii si intorcandu-se boala asupra noastra, se fac noua cele de pe
urma mai amare decat cele dintai si auzim de la Domnul zicand : Doctore,
vindeca-te mai intai pe tine ( 1 ).
__________________
( 1 ) Luca IV, 23
4. Acest avva Antonie, cautand la adancul judecatilor lui Dumnezeu, a cerut,
zicand :
Doamne, cum unii traind putin, mor, iar altii prea imbatranesc ? Si
pentru ce unii sunt saraci, iar altii bogati ? Si cum cei nedrepti se
imbogatesc, iar cei drepti sunt saraci ?
Si a venit lui glas zicand :
Antonie, ia aminte de tine, ca acestea sunt judecati ale lui Dumnezeu si nu-ti
este tie de folos a le sti.
5. A intrebat cineva pe avva Antonie, zicand : ce, pazind eu, voi placea lui
Dumnezeu ?
Si raspunzand batranul, a zis lui : cele ce-ti poruncesc tie,
pazeste-le ! Oriunde vei merge, pe Dumnezeu sa-l ai inaintea ta intotdeauna. Si
orice vei face, sa ai marturia din Sfintele Scripturi si ori in ce loc vei
sedea, sa nu te misti degraba.
Acestea trei pazeste-le si te vei mantui.
6. Zis-a avva Antonie catre avva Pimen : aceasta este lucrarea cea mare a
omului, ca greseala sa sa o puna asupra sa inaintea lui Dumnezeu si sa astepte
ispita pana la rasuflarea cea mai de pe urma.
7. Acelasi a zis : nimeni neispitit nu va putea sa intre in Imparatia
Cerurilor.
Ca, ridica, zice, ispitele si nimeni nu este care sa se
mantuiasca.
8. Intrebat-a avva Pamvo pe avva Antonie : ce voi face ?
Zis-a lui
batranul : sa nu fii nadajduindu-te spre dreptatea ta, nici sa te caiesti pentru
lucrul trecut; si stapaneste-ti limba si pantecele.
9. Zis-a avva Antonie : am vazut toate cursele vrajmasului intinse pe pamant
si suspinand am zis ; oare cine poate sa le treaca pe acestea ? Si am auzit glas
zicandu-mi : smerenia.
10. Zis-a iarasi : sunt unii care si-au topit trupurile lor cu nevointa si
pentru ca nu au avut ei dreapta socoteala, departe de Dumnezeu s-au facut.
11. Zis-a iarasi : de la aproapele este viata si moartea.
Ca de vom
dobandi pe fratele, pe Dumnezeu dobandim; iar de vom sminti pe fratele, lui
Hristos gresim.
12. Zis-a iarasi : precum pestii zabovind la uscat, mor, asa si calugarii,
zabovind afara din chilie, sau petrecand cu mirenii, se slabanogesc catra taria
linistei. Deci, trebuie, precum pestele la mare, asa si noi la chilie sa ne
grabim; ca nu cumva zabovind afara, sa uitam pazirea cea din launtru.
13. Zis-a iarasi : cel ce sade in pustie si se linisteste, de trei razboaie
este slobod : de auzire, de graire si de vedere; si numai catre acestea are a
lupta, catre al desfranarii, sau al trandavirii.
14. Oarecari frati s-au dus la avva Antonie, ca sa-i vesteasca lui nalucirile
care le vedeau si sa se invete de la dansul, de sunt adevarate, sau de la
draci.
Si aveau ei un magar si a murit pe cale.
Deci, dupa ce au venit la
batranul, apucand el mai inainte, le-a zis lor : cum a murit magarul pe cale ?
Au zis lui : de unde stii, avvo ? Iar el le-a zis lor : dracii mi-au
aratat.
Si ei au zis lui : noi pentru aceasta am venit sa te intrebam, ca
vedem naluciri si de multe ori se fac adevarate; nu cumva ne inselam ? Si i-a
incredintat pe ei batranul din pilda magarului, ca de la draci sunt.
15. Era cineva, ce vana prin pustie dobitoace salbatice si a vazut pe avva
Antonie glumind cu fratii si s-a smintit.
Iar batranul vrand sa-l
incredinteze pe el, ca trebuie cate putin sa se pogoare fratilor, i-a zis lui :
pune sageata in arcul tau si intinde. Si a facut asa. Si a zis lui : intinde
iarasi. Si a intins. Si iarasi i-a zis : intinde.
Si a zis lui vanatorul :
de il voi intinde peste masura, se frange arcul.
Zis-a lui batranul : asa si
la lucrul lui Dumnezeu, daca peste masura vom intinde cu fratii, degrab se rup.
Deci trebuie cateodata si cate putin a ne pogora fratilor.
Acestea auzind
vanatorul, s-a umilit. Si mult folosindu-se de la batranul, s-a dus.
Si
fratii intarindu-se, au mers la locul lor.
16. A auzit avva Antonie
despre un calugar mai tanar, care a facut pe cale un semn ca acesta, adica
vazand el pe oarecari batrani calatorind si slabind pe cale, a poruncit unor
asini salbatici de au venit si au purtat pe batrani pana cand au ajuns la
Antonie. Deci batranii au vestit acestea lui avva Antonie. Si a zis lor : mi se
pare ca acest calugar este o corabie plina de bunatati, dar nu stiu de va ajunge
la liman. Si dupa oarecare vreme avva Antonie incepe deodata sa planga si sa-si
smulga perii si sa se tanguiasca. Ii zic lui ucenicii : de ce plangi, avvo ? Iar
batranul a zis : mare stalp al Bisericii a cazut acum. Si zicea despre calugarul
cel mai tanar. Ci mergeti, zicea el, pana la dansul si vedeti ceea ce s-a facut.
Deci s-au dus ucenicii si l-au aflat pe calugar sezand pe rogojina si plangand
pacatul pe care il facuse. Iar el vazand pe ucenicii batranului, le-a zis :
ziceti batranului ca sa roage pe Dumnezeu sa-mi dea numai zece zile si
nadajduiesc ca voi da raspuns, adica ma voi pocai. Si dupa cinci zile a
murit.
17. Un calugar a fost laudat de frati, catre avva Antonie. Iar el,
cand a mers la dansul, l-a ispitit de sufera necinste, si, aflandu-l ca nu
sufera, i-a zis lui : esti asemenea unui oras, care dinainte este impodobit, iar
dinapoi se jefuieste de talhari.
18. Un frate a zis lui avva Antonie :
Roaga-te pentru mine ! Zis-a lui batranul : nici eu nu te miluiesc, ,nici
Dumnezeu, daca tu insuti nu te vei sili si nu te vei ruga lui
Dumnezeu.
19. Au mers odata niste batrani la avva Antonie si era avva
Iosif cu dansii. Si vrand batranul ( Antonie ) sa-i cerceteze pe ei, a pus
inainte un cuvant din Scriptura si a inceput de la cei mai mici a intreba care
este cuvantul acesta si fiecare zicea dupa puterea sa. Iar batranul zicea
fiecaruia : inca n-ai aflat. Mai pe urma de toti a zis catre avva Iosif : tu cum
zici ca este cuvantul acesta ? Raspuns-a : Nu stiu. Deci a zis avva Antonie : cu
adevarat a aflat calea, caci a zis nu stiu.
20. Oarecari frati s-au dus
de la Schit ( 1 ) la avva Antonie si intrand intr-o corabie sa mearga la el, au
aflat pe un batran care si el voia sa mearga acolo, dar nu-l cunosteau fratii.
Si sezand acela in corabie, graiau cuvinte de ale parintilor si din Scripturi si
iarasi pentru lucrul mainilor lor. Iar batranul tacea. Si venind ei la vad, s-a
aflat ca si batranul merge la avva Antonie. Si dupa ce au venit la avva, le-a
zis lor ( Antonie ) : buna tovarasie ati avut pe batranul acesta. A zis si
batranului : buni frati ai aflat cu tine, avvo. Zis-a batranul : buni sunt, cu
adevarat, dar ograda ( curtea ) lor n-are usa si cel ce voieste, intra in grajd
si dezleaga asinul. Iar acestea zicea, insemnand, ca cele ce vin la gura, acelea
graiesc.
_________________
( 1 ) Aici, prin cuvantul
Schit trebuie sa se inteleaga pustia schitica sau ascetica din Egipt, iar nu
vreo manastire.
21. S-au dus oarecari frati la avva Antonie si i-au zis
lui : spune-ne noua cuvant, cum sa ne mantuim ? Zis-a lor batranul : ati auzit
Scriptura ? Bine va este voua. Iar ei au zis : voim sa auzim si de la tine,
parinte. Si a zis lor batranul : zice Evanghelia : de te va lovi cineva peste
fata cea dreapta a obrazului, intoarce-i lui si pe cealalta. Zis-au lui : nu
putem face aceasta. Zis-a lor batranul : de nu puteti intoarce si pe cealalta,
macar pe aceea una s-o suferiti. Zis-au lui : nici aceasta nu putem. Zis-a
batranul : daca nici aceasta nu puteti, nu dati in locul aceluia ce ati luat. Si
au zis ei : nici aceasta nu putem. Deci, zis-a batranul, ucenicului sau : fa-le
putina fiertura caci sunt neputinciosi. Daca aceasta nu puteti si aceea nu
voiti, ce sa va fac voua ? De rugaciuni este trebuinta.
22. Un frate,
dupa ce s-a lepadat de lume si a impartit averile sale saracilor, tinand putine
pentru sine, a mers la avva Antonie. Si de aceasta instiintandu-se batranul, a
zis lui : de voiesti sa te faci calugar, mergi in satul acela si cumpara carne,
si pune-o imprejurul trupului tau gol si asa vino aici. Si facand fratele asa,
cainii si pasarile ii rupeau trupul lui. Si venind el la batarnul, il intreba,
de a facut cum l-a sfatuit. Iar acela, aratandu-i trupul lui rupt, sfantul
Antonie i-a zis : cei ce se leapada de lume si voiesc sa aiba bani, asa fiind
luptati de draci, se rup.
23. Unui frate odata i s-a intamplat ispita in
chinovia lui avva Ilie si gonit fiind de acolo, s-a dus in munte la avva Antonie
si ramanand fratele la dansul, l-a trimis la chinovie, de unde venise. Iar cei
din chinovie vazandu-l, iarasi l-au gonit. Iar el s-a intors la avva Antonie,
zicand : n-au voit sa ma primeasca, parinte. Deci l-a trimis batranul inapoi,
zicand : o corabie s-a spart in mijlocul noianului si a prapadit povara si cu
osteneala a scapat la uscat. Iar voi cele scapate la uscat voiti sa le inecati.
Iar ei auzind ca avva Antonie l-a trimis, indata l-a primit.
24. A zis
avva Antonie : socotesc ca trupul are miscare fireasca amestecata cu el, dar nu
lucreaza de nu va voi sufletul, ci numai insemneaza in trup nepatimasa miscare.
Este inca si alta miscare ce sta intru a hrani si a ingrasa trupul cu mancari si
cu bauturi, din care fierbinteala sangelui zadaraste trupul spre lucrare. Pentru
aceasta si zice Apostolul : nu va imbatati cu vin intru care este
curvia. ( 1 ) Si iarasi Domnul in Evanghelie, poruncindu-le ucenicilor,
zicea : luati aminte sa nu se ingreuieze inimile voastre cu satiul
mancarii si cu betia. ( 2 ) Este inca si alta miscare la cei ce se
nevoiesc, care se face din vrajmasia si zavistia dracilor. Pentru aceasta
trebuie a sti, ca trei sunt miscarile trupesti : una fireasca, alta din neluarea
aminte a hranei si a treia de la draci.
___________________
( 1 ) Efeseni V, 18
( 2 ) Luca
XXII, 34
25. A zis iarasi, ca Dumnezeu nu sloboade razboaiele peste
neamul acesta ca peste cel vechi, caci stie ca sunt slabi si nu pot
suferi.
26. Lui avva Antonie i s-a descoperit in pustie, ca in cetate
este oarecine asemenea lui, doctor cu stiinta, care din prisosinta lui da celor
ce au trebuinta si in toate zilele canta " Sfinte Dumnezeule " cu
ingerii.
27. A zis iarasi : va veni vremea ca oamenii sa inebuneasca si
cand vor vedea pe cineva ca nu inebuneste, se vor scula asupra lui, zicandu-i ca
el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor.
28. Oarecari frati au
venit la avva Antonie si au pus inaintea lui un cuvant din cartea preotiei. Deci
a iesit batranul in pustie si a mers avva Ammona pe urmele lui in ascuns, stiind
obiceiul lui si dupa ce s-a departat batranul, stand la rugaciune a strigat cu
glas mare : Dumnezeule, trimite pe Moise ca sa ma invete cuvantul acesta ! Si a
venit glas vorbind cu dansul. Deci a zis avva Ammona : glasul care vorbea, l-am
auzit, dar puterea cuvantului n-am inteles-o.
29. Trei parinti aveau
obiceiul, in tot anul, de mergeau la fericitul Antonie. Si cei doi il intrebau
pentru gandurile sale si pentru mantuirea sufletului, iar al treilea totdeauna
tacea, neintrebandu-l nimic. Iar dupa multa vreme i-a zis avva Antonie lui :
iata, atata vreme ai de cand vii aici si nimic nu ma intrebi ! Si raspunzand
fratele, i-a zis : destul imi este numai sa te vad, parinte.
30. Se
spune, ca unul dintre batrani s-a rugat lui Dumnezeu sa vada pe parinti si i-a
vazut pe ei fara avva Antonie. Deci a zis celui ce ii arata lui : unde este avva
Antonie ? Iar el a zis lui : in locul unde este Dumnezeu, acolo este
el.
31. Un frate a fost napastuit in chinovie pentru desfranare si
sculandu-se a mers catre avva Antonie. Si au venit fratii de la chinovie ca sa-l
caute pe el si sa-l ia si au inceput sa-l mustre, ca asa a facut. Iar el se
indrepta, ca nimic de acest fel nu a facut. Iar dupa intamplare, s-a aflat acolo
avva Pafnutie, cel ce se numea Kefala si a spus o pilda ca aceasta : am vazut pe
marginea raului un om bagat in noroi pana la genunchi si venind unii sa-i dea
mana, l-au cufundat pe el pana la grumazi. Si a zis lor avva Antonie pentru avva
Pafnutie : iata om aevarat, care poate sa vindece si sa mantuiasca suflete. Deci
umilindu-se ei de cuvintele batranului, au pus metanie fratelui.
32.
Ziceau unii pentru avva Antonie, ca era purtator de duh, dar nu voia sa graiasca
pentru oameni. Ci cele ce se faceau in lume si cele ce aveau sa vina, le
vestea.
33. Odata avva Antonie a primit scrisori de la imparatul
Constantin ca sa mearga la Constantinopol si socotea ce sa faca. Deci a zis
catre avva Pavel, ucenicul lui : oare, trebuie sa merg ? Si a zis ucenicul lui :
de vei merge, Antonie te vei chema; iar de nu vei merge, avva
Antonie.
34. Zis-a avva Antonie : eu nu ma mai tem de Dumnezeu, ci il
iubesc pe El. Ca dragostea scoate afara frica.
35. Acelasi a zis :
totdeauna sa ai inaintea ochilor frica de Dumnezeu : sa-ti aduci aminte de cel
ce omoara si face viu ( 1 ). Sa urati lumea si cele ce sunt intr-insa, sa urati
toata odihna trupeasca, sa va lepadati de viata aceasta, ca sa vietuiti lui
Dumnezeu. Aduceti-va aminte, ce ati fagaduit lui Dumnezeu. Ca cere aceasta de la
voi in ziua judecatii : sa flamanziti, sa insetati, sa umblati in haine sarace,
sa privegheati, sa va tanguiti, sa plangeti, sa suspinati cu inima voastra, sa
va incercati de sunteti vrednici de Dumnezeu, sa defaimati trupul, ca sa va
mantuiti sufletele voastre.
__________________
( 1 )
Impar. II, 6
36. A mers oarecand avva Antonie la avva Amun in muntele
Nitriei si dupa ce au vorbit unul cu altul, a zis catre el avva Amun : fiindca
prin rugaciunile tale s-au inmultit fratii si voiesc unii dintr-insii sa
zideasca chilii departe, ca sa se linisteasca, cat poruncesti sa fie de departe
chiliile ce se zidesc de cele de aici ? Iar el a zis : sa gustam la ceasul al
noualea si sa iesim sa mergem prin pustie si sa socotim locul. Iar dupa ce s-au
dus prin pustie, pana a venit sa apuna soarele, a zis catre el ( Amun ) avva
Antonie : sa facem rugaciune si sa punem aici cruce, ca aici sa zideasca cei ce
vor sa cladeasca chilii. Csi cei de acolo cand vor veni la acestia, dupa ce vor
gusta mica lor bucatica de paine la ceasul al noualea, asa sa vie si cei ce se
duc de aici, acelasi lucru facand, sa ramana fara de tulburare, cand merg unii
la altii. Si este departarea douasprezece semne.
37. Zis-a avva Antonie :
cel ce bate bucata de fier, intai socoteste cu mintea ce va sa faca : secere,
cutit sau topor ? Asa si noio trebuie sa socotim, care fapta buna uneltim, ca sa
nu ne ostenim in desert.
38. Zis-a iarasi : supunerea cu infranare supune
fiara.
39. Zis-a iarasi : stiu calugari, care dupa multe osteneli, au
cazut, si intru iesire din minti au venit, pentru ca s-au nadajduit in lucrul
lor si amagindu-se nu au inteles poruca celui ce a zis : intreaba pe
tatal tau si iti va vesti tie ( 1
).
__________________
( 1 ) II Lege, 32, 7.
40.
Zis-a iarasi : de este cu putinta, cati pasi face calugarul, sau cate picaturi
bea in chilia sa, trebuie cu indrazneala sa le vesteasca batranilor, ca nu cumva
sa greseasca intru dansele.
PENTRU AVVA ARSENIE
1. Avva
Arsenie, fiind inca in palatele imparatesti, s-a rugat lui Dumnezeu, zicand :
Doamne, indrepteaza-ma, ca sa stiu cum ma voi mantui ? Si i-a venit glas
zicandu-i : Arsenie, fugi de oameni si te vei mantui.
2. Acesta, dupa ce
s-a dus la viata calugareasca, iarasi s-a rugat, zicand acelasi cuvant. Si a
auzit glas zicandu-i : Arsenie, fugi, taci, linisteste-te, ca acestea sunt
radacinile nepacatuirii !
3. Odata au venit dracii la avva Arsenie in
chilie, necajindu-l. Si venind cei ce slujeau lui si stand din afara de chilie,
l-au auzit strigand catre Dumnezeu si zicand : Dumnezeule, nu ma parasi ! Nimic
bun n-am facut inaintea Ta, dar da-mi dupa bunatatea Ta sa pun
inceput.
4. Se zicea pentru dansul, ca precum nimeni din palat nu purta
mai bune haine decat dansul cat era in palat, asa nici in viata calugareasca
nimeni nu purta mai proaste decat dansul.
5. A zis un oarecare,
fericitului Arsenie : cum noi din atat invatatura si intelepciune, nimic nu
avem, iar acesti tarani si egipteni au dobandit atatea fapte bune ? Zis-a avva
Arsenie lui : noi din invatatura lumii nimic nu avem, iar acesti tarani si
egipteni, din ostenelile lor au dobandit fapte bune.
6. Intreband avva
Arsenie oarecand pe un batran egiptean pentru gandurile sale, altul vazandu-l pe
el, a zis : avvo Arsenie, cum atata invatatura latineasca si elineasca avand,
intrebi pe acest taran pentru gandurile tale ? Iar el a zis catre dansul :
invatatura latineasca o am eu cu adevarat, dar alfabetul acestui taran inca nu
l-am invatat.
7. A venit odata fericitul Teofil arhiepiscopul cu un boier
oarecare la avva Arsenie si l-a rugat pe acest batran sa auda de la el vreun
cuvant. iar batranul, tacand putintel, a raspuns catre dansul : dar daca voi
spune un cuvant, il veti pazi ? Iar ei au fagaduit ca-l vor pazi. Si le-a zis
lor batranul : oriunde veti auzi ca este Arsenie, sa nu va apropiati.
8.
Altadata, vrand iarasi arhiepiscopul sa mearga la avva Arsenie, a trimis intai
sa stie de-i va deschide usa. Iar batranul i-a trimis acest raspuns, zicand : de
vei veni, iti voi dewschide si de iti voi deschide tie, tutror voi deschide si
atunci nu voi mai sedea aici. Acestea auzind arhiepiscopul, a zis : daca ma duc
ca sa-l gonesc pe el, atunci nu ma voi mai duce.
9. Un frate a rugat pe
avva Arsenie ca sa auda cuvant de la el. Si i-a zis lui batranul : pe cat iti
este cu putinta, nevoieste-te, ca lucrarea ta cea dinlauntru sa fie dupa
Dumnezeu si sa biruiasca patimile cele dinafara.
10. Zis-a iarasi : de
vom cauta pe Dumnezeu, Se va arata noua si de-L vom tine pe El, va ramane cu
noi.
11. Zis-a oarecine catre avva Arsenie : ma supara gandurile,
zicandu-mi : nu poti sa postesti, nici sa lucrezi, deci macar cerceteaza pe cei
bolnavi, caci si acest lucru este dragoste. Iar batranul, stiind samanaturile
dracilor, i-a zis lui : mergi, mananca, bea, dormi si nu lucra, numai de la
chilie nu te departa. Caci cuviosul stia ca rabdarea in chilie aduce pe calugar
la randuiala lui.
12. Zicea avva Arsenie : calugarul strain in tara
straina sa nu se amestece intru nimic si atunci va avea odihna.
13. Zis-a
avva Marcu catre avva Arsenie : pentru ce fugi de noi ? Zis-a lui batranul :
Dumnezeu stie, ca va iubesc pe voi, dar nu pot sa fiu si cu oamenii si cu
Dumnezeu. Cele de sus, mii si milioane, au numai o voie, iar oamenii au multe
voi. Deci nu pot sa las pe Dumnezeu si sa vin intru petrecere cu
oamenii.
14. Spunea avva Daniil pentru avva Arsenie, ca toata noaptea
petrecea priveghind si cand voia sa doarma dimineata pentru nevoia firii, zicea
somnului : vino, rob rau; si atipea putin, sezand si indata se scula.
15.
Zis-a avva Arsenie, ca de ajuns este calugarului sa doarma un ceas, de este
nevoitor.
16. Spuneau batarnii, ca s-au dat oarecand la Schit putine
smochine uscate si ca unele ce erau de nimc, nu i-au trimis lui avva Arsenie, ca
sa nu se para ca il ocarasc. Iar batranul auzind, n-a venit la biserica, zicand
: m-ati despartit pe mine, nedandu-mi binecuvantarea pe care a trimis-o Dumnezeu
fratilor si de care nu am fost vrednic sa ma impartasesc. Si au auzit toti si
s-au folosit de smerenia batranului. Si mergand preotul, i-a dus lui smochinele,
si l-au adus pe el la biserica cu bucurie.
17. Spunea avva Daniil :
atatia ani a petrecut cu noi si numai o masura de grau ii faceam lui pe an si
cand mergeam la el mancam din acel grau.
18. Spunea iarasi cineva pentru
avva Arsenie, ca numai odata intr-un an schimba apa in care muia stalparile
finicilor ( curmalilor ) si nu mai adaoga la cea veche. Ca impletea fasii si le
cosea pana la ceasul al saselea. Si l-au rugat batranii, zicand : de ce nu
schimbi apa stalparilor, ca miroase greu ? si le-a zis lor : in locul
mirodeniilor si aromatelor si mirurilor, de care m-am indulcit in lume, tebuie
sa iau acest miros.
19. Se zicea iarasi, ca dupa ce auzea ca s-au copt
tot felul de poame si se treceau, atunci singur zicea : aduceti-mi. Si gusta
numai odata putin din toate si multumea lui Dumnezeu.
20. S-a bolnavit
odata avva Arsenie la schit si intru atata saracie ajunsese, incat trebuindu-i o
camasuta de in si neavand cu ce s-o cumpere, a luat de la unul milostenie si a
zis : multumescu-Ti Tie, Doamne, ca m-ai invrednicit sa iau milostenie pentru
numele Tau.
21. Se spunea pentru dansul, ca era chilia lui departe de
treizeci si doua de mile si nu iesea degraba dintr-ansa, caci altii isi faceau
slujba. Si cand s-a pustiit schitul, a iesit plangand si zicand : a pierdut
lumea Roma si calugarii schitul.
22. Intrebat-a avva Marcu pe avva
Arsenie, zicand : bine este a nu avea cineva in chilia sa mangaiere ? Ca am
vazut pe un frate care avea putine verdeturi si le smulgea pe ele. Si a zis avva
Arsenie : bine este, dar dupa asezarea omului. Ca de nu va avea putere
intr-acest chip de petrecere, iarasi le sadeste pe ele.
23. Povestit-a
avva Daniil, ucenicul lui avva Arsenie, zicand : m-am aflat odata aproape de
avva Alexandru si l-a apucat pe el o durere si din pricina acelei dureri s-a
intins cu fata in sus. S-a intamplat atunci sa vina fericitul Arsenie, ca sa
vorbeasca cu el si l-a vazut intins. Deci, dupa ce i-a vorbit, i-a zis lui : ce
mirean era acela pe care l-am vazut ? Si a zis lui avva Alexandru : unde l-ai
vazut ? Si a zis : cand ma pogoram din munte, am cautat aici spre pestera si am
vazut pe unul intins cu fata in sus. Si i-a facut lui metanie, zicand :
iarta-ma, eu am fost; caci ma apucase o durere. Si i-a zis lui batranul : tu dar
ai fost ? Bine ! Eu am socotit, ca este vreun mirean si pentru aceasta am
intrebat.
24. Altadata avva Arsenie a zis catre avva Alexandru : dupa ce
vei despica smicelele tale, vino sa gusti cu mine iar de vor veni strainii,
mananca cu ei. Dar avva Alexandru lucra incet si moale si sosind ceasul, inca
mai avea smicele si voind sa pazeasca cuvantul batranului, a statut sa
sfarseasca smicelele. Deci, vazand avva Arsenie ca a zabovit, a luat gustarea,
socotind ca a avut straini. Iar avva Alexandru, dupa ce a sfarsit tarziu, s-a
dus. Si i-a zis lui batranul : ai avut straini ?Iar acela a raspuns : nu ! Si
i-a zis lui iarasi : dar cum nu ai venit ? Iar el a zis : pentru ca mi-ai spus,
ca dupa ce voi despica smicelele sa vin. De aceea pazind cuvantul tau, n-am
venit. Si s-a minunat batranul de luarea aminte a lui cea cu de-amanuntul si i-a
zis lui : mai de dimineata sa dezlegi postul, ca si pravila sa ti-o faci si apa
ta sa o bei; iar de nu, degraba are sa se bolnaveasca trupul tau.
25. A
mers odata avva Arsenie intr-un loc si era acolo trestie si sufland vantul facea
trestia sunet. Si a intrebat batranul pe frati, ce este sunetul acesta ? Iar
fratii i-au spus ca este sunetul trestiei. Zis-a batranul catre dansii : cu
adevarat, de va sedea cineva in liniste si va auzi glas de pasare, nu are inima
aceeasi liniste; cu atat mai mult voi, avand sunetul trestiilor
acestora.
26. Spunea avva Daniil, ca oarecari frati vrand sa mearga la
Tebaida pentru torturi de in, au zis : cu aceasta pricina, adica din intamplare,
sa vedem si pe avva Arsenie. Si a intrat avva Alexandru si a zis batranului :
niste frati venind de la Alexandria, voiesc sa te vada. Zis-a batranul :
instiinteaza-te de la dansii, pentru care pricina au venit. Si instiintandu-se
ca merg la Tebaida pentru torturi de in, a vestit batranului. Si el a zis : cu
adevarat nu vor vedea fata lui Arsenie, caci nu au venit pentru mine, ci pentru
treaba lor. Odihneste-i pe ei si-i sloboade cu pace, zicandu-le ca batranul nu
poate sa-i intampine.
27. Un frate s-a dus la chilia lui avva Arsenie la
schit si s-a uitat pe fereastra si a vazut pe batranul peste tot ca un foc, caci
era vrednic acel frate de a vedea lucruri minunate. Si cum a batut, a iesit
batranul ai vazand pe fratele ca si spaimantat, i-a zis lui : este multa vreme
de cand bati ? Nu cumva ai vazut ceva ? Si i-a raspuns lui fratele : nu ! Si
dupa ce-a vorbit cu el, i-a dat drumul.
28. Sezand odata avva Arsenie la
Canop, a venit de la Roma o fecioara de bun neam, bogata foarte si tematoare de
Dumnezeu, ca sa-l vada pe el. Si l-a rugat pe el, ca sa-l induplece pe batranul,
sa o primeasca pe ea. Si venind, l-a rugat, zicand : cutare fecioara de bun neam
a venit de la Roma si voieste sa te vada. Iar batranul n-a primit sa se
intalneasca cu dansa. Deci, dupa ce i s-a vestit ei de acestea, a poruncit sa i
se gateasca dobitoacele, zicand : cred lui Dumnezeu, ca-l voi vedea pe el, caci
nu om am venit sa vad, caci sunt si in cetatea noastra multi oameni; ci prooroc
am venit sa vad. Si dupa ce a ajuns la chilia batranului, din iconomia lui
Dumnezeu, a gasit pe batran afara din chilie, zabovindu-se cu oarecare lucrare.
Si vazandu-l a cazut la picioarele lui. Iar el a ridicat-o cu manie si a luat
seama la dansa zicand : daca fata mea vrei s-o vezi, iat-o, vezi-o ! Iar ea de
rusine n-a cautat la fata lui. Si i-a zis batranul : n-ai auzit de lucrurile
mele ? Acestea sunt de nevoie sa le vezi. Cum ai indraznit sa faci atata cale pe
mare ? Nu stii ca esti femeie si nu ti se cade sa iesi niciodata nicaieri ? Sau
ca sa mergi la Roma si sa zici catre celelalte femei ca ai vazut pe Arsenie si
sa se faca marea drum de femei, care sa vina la mine ?Iar ea a zis : de va voi
Domnul, nu voi lasa pe niciuna sa vina aici. Ci roaga-te pentru mine si ma
pomeneste totdeauna ! Iar el raspunzand a zis : ma rog lui Dumnezeu, ca sa se
stearga pomenirea ta din inima mea. Si acestea auzind, a iesit tulburata. Si
daca a venit in cetate, de mahnire a cazut in friguri si s-a vestit fericitului
Teofil arhiepiscopul pentru dansa ca este bolnava. Si venind la dansa, o ruga
sa-i spuna ce are. Iar ea a zis catre dansul : o, da n-as mai fi venit aici ! ca
am zis batranului : pomeneste-ma pe mine. Si el a zis : ma rog lui Dumnezeu, ca
sa se stearga pomenirea ta din inima mea. Si iata, eu mor de mahnire ! Si i-a
zis ei arhiepiscopul : au nu stii ca esti femeie si prin femei vrajmasul aduce
in lupta pe sfinti ? Pentru aceasta a zis batranul asa. Ca pentru sufletul tau
se roaga totdeauna. Si asa s-a mangaiat sufletul ei si s-a dus cu bucurie la ale
sale.
29. Povestit-a avva Daniil pentru avva Arsenie, ca a venit odata un
magistru ( invatator de legi ), aducandu-i o diata ( testament ) a unui boier,
rudenie a lui, care ii lasa foarte multa mostemire. Si luand-o pe ea, vroia sa o
rupa si a cazut magistrul la picioarele lui, zicand : rogu-te, nu o rupe, ca mi
se ia capul. Si i-a zis avva Arsenie lui : eu mai inainte de acela am murit, iar
el acum a murit. Si a trimis-o inapoi, nimic primind.
30. Se spunea
iarasi pentru el,ca in seara sambetelor, pe cand se lumina spre duminica, lasa
soarele inapoia lui si intindea mainile la cer, rugandu-se, pana iarasi
stralucea soarele in fata lui si asa sedea.
31. Se zicea pentru avva
Arsenie si pentru avva Teodor al Fermei, ca mai mult decat toate, urau slava
oamenilor. Pentru aceasta Arsenie nu intampina lesne pe cineva, iar avva Teodor
intampina cu adevarat, dar ca o sabie ii era.
32. Sezand odata avva
Arsenie in partile cele de jos si suparandu-se acolo, a socotit sa lase chilia,
si neluand nimic dintr-ansa, asa s-a dus catre ucenicii sai faraniti Alexandru
si Zoil. Si a facut asa. Si lui Zoil i-a zis : vino cu mine pana la rau si imi
cauta o corabie care sa mearga la Alexandria si asa intorcandu-te si tu, plutind
cu corabia la fratele tau ! Iar Zoil tulburandu-se pentru cuvantul acesta, a
tacut. Si asa s-au despartit unii de altii. Deci s-a pogorat batranul spre
partile Alexandriei si s-a bolnavit de boala mare. Iar insotitorii lui au zis
intre dansii : nu cumva vreunul din noi a scarbit pe batranul si pentru aceasta
s-a despartit de noi ? Si n-au aflat intre dansii nimic, nici ca nu l-au
ascultat pe dansul candva. Iar dupa ce s-a insanatosit batranul a zis : sa ma
duc la parintii mei. Si asa venind cu corabia inapoi, a mers la piatra unde erau
slujitorii lui. Si fiind el aproape de rau, venind o copila etiopiana, s-a atins
de cojocul lui. Iar batranul a certat-o pe ea. Dar copila i-a zis lui : de esti
calugar, du-te la munte ! Iar batranul umilindu-se de cuvantul acesta, zicea
intru sine : Arsenie, de esti calugar, du-te la munte ! Si intre acestea au
venit la dansul Alexandru si Zoil si cazand ei la picioarele lui, s-a aruncat si
batranul jos si au plans catestrei. Si a zis batranul : nu ati auzit ca m-am
imbolnavit ? Si i-au zis lui : am auzit. Si zicea batranul : si pentru ce nu ati
venit sa ma vedeti ? Si i-a zis lui avva Alexandru : pentru ca despartirea ta de
noi nu a fost placuta si multi nu s-au folosit, zicand ca de nu ar fi calcat
cuvantul batranului nu s-ar fi despartit de dansii. Zis-a batranul lor : iarasi
dar vor zice oamenii ca nu a aflat porumbita odihna picioarelor sale si
s-a intors la Noe in corabie ( 1 ). Si asa s-au mangaiat ei si a
petrecut cu dansii pana la sfarsitul
sau.
__________________
( 1 ) Facerea VIII,
9
33. Zis-a avva Daniil : ne-a povestit noua avva Arsenie ca pentru el,
desi poate chiar el era. Ca sezand un batran in chilia sa i-a venit un glas
zicand : vino si iti voi arata lucrurile oamenilor. Si sculandu-se, a iesit si
l-a dus pe el intr-ul loc si i-a aratat un arap taind lemne si facand o sarcina
mare si acela se ispitea sa o ridice, dar nu putea. Si in loc de a mai lua
dintr-ansa, el mergand mai taia lemne si adaoga peste sarcina. Si aceasta o
facea vreme indelungata si mergand putin mi inainte, iarasi i-au aratat lui un
om stand langa un lac si scotand apa dintr-ansul si turnand-o intr-un jgheab
gaurit, din care curgea iarasi in lac. Si i-a zis lui iarasi : vino sa-ti arat
alta : si a vazut o biserica si doi oameni calari pe cai tinand o prajina de-a
curmezisul, unul impotriva altuia. Si voiau sa intre prin usa si nu puteau,
pentru ca era prajina de-a curmezisul si nu s-a smerit nici unul pe sine inapoia
celuilalt, ca sa intoarca prajina de-a dreptul si pentru aceasta au ramas afara
de usa. Si batranul a zis : acestia sunt oamenii care poarta cu mandrie cumpana,
ca si cum ar fi a dreptatii si nu s-au smerit ca sa se indrepteze pe sine si sa
calatoreasca pe calea cea smerita a lui Hristos. Pentru aceasta si raman afara
de Imparatia lui Dumnezeu. Iar cel ce taia lemne, este omul cel intru multe
pacate, care in loc de a se pocai, adaoga alte faradelegi, intru pacatele sale.
Si cel ce scotea apa, este omul cel care face lucruru bune, dar pentru ca are
intru dansele amestecare rea, cu aceasta a prapadit si lucrurile cele bune ale
sale. Deci tot omul trebuie sa fie treaz la lucrurile sale, ca sa nu se
osteneasca in desert.
34. Tot acesta a povestit, ca odata au venit niste
parinti de la Alexandria, ca sa vada pe avva Arsenie. Si unul dintre dansii era
unchi al lui Timotei celui de demult, care a fost arhiepiscop al Alexandriei si
se numea neagonisitor, adica sarac. Si avea tovaras pe unul din copiii fratelui
sau. Iar batranul se afla atunci bolnav si nu a voit sa-i intalneasca pe ei, ca
sa nu mai vina si altii sa-l supere. Si era atunci la piatra Troiei si ei s-au
intors mahniti. Dupa aceea s-a intamplat de s-a facut navalire a barbarilor si
venind el, a petrecut prin partile cele de jos. Si auzind aceia, iarasi au venit
sa-l vada pe el si cu bucurie i-a primit pe dansii. Si i-a zis lui batranul :
voi ati gustat paine si ati baut apa; iar eu, fiule, cu adevarat nici paine,
nici apa n-am gustat, nici am sezut jos, chinuindu-ma pe mine pana cand m-am
instiintat ca ati ajuns la locul vostru, caci pentru mine si voi v-ati suparat,
dar iertati-ma, fratilor. Si mangaindu-se ei, s-au dus.
35. Acesta zicea,
ca l-a chemat intr-o zi avva Arsenie si i-a zis : odihneste pe parintele tau, ca
dupa ce va merge catre Domnul, sa se roage pentru tine si iti va fi tie
bine.
36. Se spunea pentru avva Arsenie, ca bolnavindu-se odata la schit,
s-a dus preotul si l-a adus la biserica si l-a pus pe asternut cu o perna mica
la capul lui. Si iata un batran venind sa-l cerceteze pe el si vazandu-l pe
asternut si perna sub capul lui s-a smintit zicand : acesta este avva Arsenie ?
Si pe acestea este culcat ? Si luandu-l pe el preotul indeosebi, i-a zis lui :
ce lucru ai avut la satul tau, iar el a zis : pastor am fost. Cum dar - a zis el
- petreceai viata ta ? Iar el a zis : cu multa osteneala petreceam. Si i-a zis
lui iarasi : dar acum cum petreci la chilie ? Iar el a zis : mai mult ma
odihnesc. Si atunci i-a zis lui : vezi pe avva Arsenie acesta ? Cand a fost in
lume era tata al imparatilor si mii de slugi cu brauri de aur incinsi si toti cu
bratari si cu haine de matase imbracati stateau inaintea lui si asternuturi
scumpe erau sub dansul. Iar tu, apstor fiind, nu ai avut in lume odihna pe care
o ai acum si acesta n-are aici desfatarea pe care a avut-o in lume. Iata, dar,
tu te odihnesti, iar acesta se trudeste. Iar el auzind acestea, s-a umilit si a
pus metanie zicand : iarta-ma, avvo, ca am gresit caci intr-adevar, aceasta este
calea cea adevarata, ca acesta a venit la smerenie, iar eu la odihna. Si
folosindu-se batranul, s-a dus.
37. A venit un parinte catre avva
Arsenie si batand in usa, i-a deschis batranul, socotind ca este slujitorul sau.
Si dupa ce l-a vazut pe el ca este altul, a cazut cu fata in jos. Iar acela i-a
zis lui : scoala, avvo, ca sa ma inchin tie. Si i-a zis batranul lui : nu ma
scol, de nu te vei duce. Si mult rugandu-se, nu s-a sculat pana ce s-a
dus.
38) Se spunea pentru un frate care a venit la schit, ca sa vada pe
avva Arsenie, ca venind la Biserica, se ruga clericilor, ca sa se intalneasca cu
avva Arsenie. Deci i-au zis lui: odihneste-te putintel, frate, si-l vei vedea.
Iar el a zis: nu gust nimic de nu ma voi intalni cu el. Au trimis dar un frate
ca sa-i duca, ca era departe chilia lui. Si batand in usa, au intrat amandoi si
inchinandu-se batranului, au sezut tacand. Deci a zis fratele cel de la schit:
eu ma duc, rugati-va pentru mine ! Iar fratele cel strain neafland indrazneala
catre batranul, a zis fratelui: vin si eu cu tine. Si au iesit impreuna. L-a
rugat insa fratele cel strain zicand: ia-ma si la avva Moise cel din talhari. Si
venind ei la acela, i-a primit cu bucurie si gazduindu-i, i-a slobozit. Si i-a
zis fratele cel ce-i ducea: iata, te-am dus la cel strain si la egiptean; care
dintr-amandoi ti-a placut ? Iar el raspunzand, a zis: mie, astadata, egipteanul
mi-a placut. Si auzind unul din parinti acestea, s-a rugat lui Dumnezeu, zicand
: Doamne, arata-mi lucrul acesta, ca unul fuge pentru numele Tau, iar altul
imbratisaza pentru numele Tau. Si iata i s-au aratat doua corabii mari pe rau si
a vazut pe avva Arsenie si pe Duhul lui Dumnezeu plutind cu liniste intr-una;
iar avva Moise si ingerii lui Dumnezeu plutind in alta, si il hraneau pe el cu
faguri de miere.
39) Zicea avva Daniii, ca vrand sa moara avva Arsenie
le-a poruncit, zichnd: sa nu va ingrijiti sa faceti dragoste ( adica milostenie
) pentru mine. Ca eu de mi-am facut mie dragoste, aceasta am s-o
gasesc.
40) Cand vrea sa moara avva Arsenie, s-au tulburat ucenicii lui.
Si le-a zis lor: inca nu a venit ceasul; iar cand va veni ceasul, va voi spune
voua. Dar am sa ma judec cu voi la divanul lui Hristos, de veti da trupul meu
cuiva. Iar ei au zis: si ce vom face, ca nu stim sa-l ingropam? Si le-a zis lor
batranul: nu stiti sa legati o funie de piciorul meu si sa ma trageti la munte?
Si acesta era cuvantul batranului, adica obisnuia batranul a zice: Arsenie,
pentru ce ai iesit (din lume) ? Ca am gresit, de multe ori m-am cait; iar ca am
tacut, niciodata. Iar and era aproape de a muri, l-au vazut pe el fratii
plangand si i-au zis lui: intr-adevar si tu te temi, parinte? Si a zis ror :
intr-adevar, frica cea de acum, ce este cu mine in ceasul acesta, cu mine este
de cand m-am facut calugar. Si asa a murit.
41) Se mai spunea, ca in
toata vremea vietii sale cand sedea la lucrul mainilor lui, avea o carpa in san
pentru a-si sterge lacrimile care picau din ochii sai si auzind avva Pimen, ca a
adormit, lacrimand, a zis: fericit esti, avvo Arsenie, ca te-ai plans pe tine in
lumea aceasta. Ca acela ce nu se plange pe sine aici, acolo se va plange vesnic.
Deci, ori aici de voie, ori acolo de munci, este cu neputinta a nu
plange.
42) Povestit-a avva Daniii pentru dansul, ca niciodata nu voia sa
graiasca vreo intrebare din Scriptura, macar ca putea sa graiasca, de ar fi
voit. Inca nici scrisoare degrabia nu scria. Si cand venea la biserica
cateodata, sedea dinapoia stalpului, ca nimeni sa nu vada fata lui, nici el sa
caute la altul. Si era chipul lui ingeresc ca al lui Iacov. Era cu totul alb,
incuviintat la trup, dar uscativ. Si avea barba lunga, ajungand pana la pantece
iar perii ochilor cazusera de plans. Si era lung, dar se garbovise de batranete.
Si a murit in varsta de nouazeci si cinci ani. A petrecut in palaturile
fericitului intru pomenire, imparatului Teodosie cel mare, ani patruzeci,
facandu-se parinte al fiilor lui, Arcadie si Onorie. Si acolo a facut ani
patruzeci, iar zece ani a facut la Troin al Babilonului celui de sus, in preajma
Memfisului si trei ani in Canopul Alexandriei si ceilalti doi i-a petrecut
iarasi in Troin si acolo a adormit, savarsindu-si calatoria cu pace si cu frica
lui Dumnezeu. Caci era barbat bun si plin de Duh Sfant si de credinta. Si mi-a
iasat mie haina lui cea de piele si vesmantul cel alb de par si incaltamintele
cele de coaja de finic. Si eu nevrednicul - zice avva Daniii - le-am purtat pe
ele ca sa ma binecuvintez.
43) Povestit-a iarasi avva Daniil pentru avva
Arsenie, ca odata el a chemat pe parintii mei, adica pe avva Alexandru si pe
Zoil si smerindu-se pe sine, a zis: fiindca dracii se lupta cu mine si nu stiu
de ma fura in somn, deci in noaptea aceasta osteniti-va cu mine si paziti-ma,
daca dormitez la priveghere. Si au sezut unul de-a dreapta lui si altul de-a
stanga, de cu seara, pastrand tacere. Si spuneau parintii mei - zice avva Daniii
- ca noi am adormit si nu ne-am sculat si nu l-am simtit pe el, daca dormiteaza.
Si catre dimineata - Dumnezeu stie, de la sine a facut ca sa socotim ca a
dormit, sau cu adevarat firea somnului a venit - a suflat trei suflaturi si
indata s-a sculat, zicand: am dormit cu adevarat? lar noi am raspuns: nu
stim!
44) Au venit odata oarecari batrani la avva Arsenie si Mult l-au
rugat ca sa se intalneasca cu dansul. Iar el le-a deschis lor. Si l-au rugat pe
el sa le spuna lor cuvant pentru cei ce se linistesc si cu nimeni nu se
intalnesc. Si le-a zis lor batranul: cand fecioara este in casa tatalui sau,
multi vor sa se logodeasca cu dansa. Iar dupa ce va lua barbat, nu place
tuturora; unii o defaima, iar altii o lauda si n-are cinste asa multa ca intai
cand era ascunsa ! Asa si cele ale sufletului: dupa ce se vor vadi, nu pot sa
incredinteze pe toti.
PENTRU AVVA AGATHON
1) Zis-a
avva Petru, acela al lui avva Lot, ca era odata la chilia lui avva Agathon si a
venit catre acesta un frate, zicand: voiesc sa locuiesc cu fratii; deci
spune-mi, cum voi locui cu ei ? Zis-a lui batranul: ca in ziua dintai, cand
intri la dansii, asa sa pazesti strainatatea ta in toate zilele vietii tale, ca
sa nu ai indrazneala cu dansii. Zis-a avva Macarie lui: si ce face indrazneala ?
Zis-a lui batranul: asemenea este indrazneala cu arsita cea mare, care cand se
face, toti fug de la fata ei, rodul pomilor il strica. Zis-a avva Macarie lui :
asa de cumplita este indrazneala ? Si a zis avva Agathon: nu este alta patima
mai cumplita decat indrazneala; caci ea este maica si nascatoare a tuturor
patimilor. Si lucratorul trebuie sa se pazeasca de indrazneala, macar singur de
va fi in chilie. Caci stiu eu ca un frate locuind multa vreme in chilie si avand
un patisor, a zis ca s-a mutat din chilie, necunoscand patisorul acesta. Unul ca
acesta este lucrator si luptator.
2) Zis-a avva Agathon: calugarul
trebuie sa nu lase constiinta sa-l invinuiasca in nici un lucru.
3) Zis-a
iarasi: fara de pazirea dumnezeiestilor porunci, nu sporeste omul in nici o
fapta buna.
4) Zis-a iarasi: niciodata nu m-am culcat sa dorm avand
(ceva) asupra cuiva, nici am lasat pe cineva sa se culce, sa doarma avand (ceva)
asupra mea ( 1 ). Aceasta, pe cat am putut.
( 1 ) Mat. V, 23 si Marcu XI, 25.
5) Se spunea pentru avva Agathon, ca
s-au dus oarecari la dansul, auzind ca are dreapta si mare socoteala. Si vrand
sa-l cerce de a sa manie, i-au zis lui : tu esti Agathon ? Am auzit pentru tine
ca esti curvar si mandru. Iar el a zis : ei bine, asa este. Si i-au zis lui : tu
esti Agathon barfitorul si clevetitorul? Iar el a zis: eu sunt. Au zis iarasi :
Tu esti Agathon ereticul? lar el a raspuns: nu sunt eretic. Si l-au rugat pe el,
zicand: spune-ne noua, pentru ce atatea cate ti-am zis tie le-ai primit, iar
cuvantul acesta nu l-ai suferit? Zis-a lor: cele dintai asupra mea le scriu,
caci este spre folosul sufletului meu. Iar cuvantul acesta eretic este
despartire de Dumnezeu si nu voiesc sa ma despart de Dumnezeu. Iar aceia auzind,
s-au minunat de dreapta lui socoteala si s-au dus ziditi, adica
folositi.
6) Povestesc unii pentru avva Agathon, ca a facut vreme multa
zidind o chilie impreuna cu ucenicii lui si dupa ce au sfarsit ei chilia, au
venit apoi sa sada in ea. Si a vazut batranul in saptamana dintai lucrul ce nu-i
folosea si a zis ucenicilor sai : sculali-va, sa mergem de aici. Iar ei s-au
tulburat, zicand : daca avea socoteala de a ne muta, pentru ce am facut atata
osteneala zidind chilia ? Si smintindu-se oamenii asupra noastra, iarasi or sa
zica : iata, iarasi s-au mutat nestatornicii. Si vazandu-i pe ei imputinati cu
sufletul, le-a zis lor: desi se vor sminti vreunii, insa iarasi se vor zidi
altii, zicand : fericiti sunt unii ca acestia, ca pentru Dumnezeu s-au mutat si
toate le-au defaimat. Insa cel ce voieste sa vina, sa vina, caci eu ma mut. Si
s-au aruncat ei pe sine la pamant, rugandu-se pana cand vor fi iertati sa
calatoreasca impreuna cu dansul.
7) Se zicea, iarasi pentru dansul, ca de
multe ori s-a mutat, avand numai la brau cutitasul cu care spinteca
smicelele.
8) A fost intrebat avva Agathon : ce este mai mare : osteneala
cea trupeasca, sau pazirea celor dinauntru? Iar batranul a zis : omul este
asemenea unui pom; deci, osteneala cea trupeasca este frunza, iar pazirea celor
dinauntru este roada. Si fiindca, dupa ceea ce este scris : tot pomul care nu
face roada buna, se taie si in foc se arunca ( 1 ), aratat este ca pentru
roada este toata osardia noastra, adica pentru pazirea mintii. Dar este
trebuinta si de acoperemantul si podoaba cea de frunze, care sunt ostenelile
cele trupesti.
( 1 ) Mat. VII, 19.
9) L-au intrebat pe el iarasi fratii, zicand: care
fapta buna, parinte, intre petreceri, are mai multa osteneala ? Zis-a lor:
iertati-ma, eu socotesc ca nu este alta osteneala, ca rugaciunea catre Dumnezeu.
Caci totdeauna cand voieste omul sa se roage, voieste vrajmasul sa-i taie pe el
caci el stie ca nu se impiedica de altceva, fara numai de rugaciunea cea catre
Dumnezeu. Si toata petrecerea pe care o va face omul, rabdand intru dansa,
dobandeste odihna. ziar rugaciunea pana la rasuflarea cea de pe urma, are
trebuinta de nevointa.
10) Si era avva Agathon intelept cu mintea si
fara de preget cu trupul si se indestula cu toate si cu lucrul mainilor si cu
hrana si cu imbracamintea.
11) Acesta mergea pe drum cu ucenicii lui si
unul dintr-insii gasind un pahairut de lemn verde pe drum, a zis batranului:
parinte, porunceste sa-l iau. Iar batranul s-a uitat la el minunandu-se si i-a
zis: tu l-ai pus acolo ? Si a raspuns fratele: nu ! Si a zis batranul: cum dar
vrei sa iei ceea ce nu ai pus?
12) Un frate a venit la avva Agathon,
zicand: lasa-ma sa locuiesc cu tine. Si mergand pe drum a gasit putin sapun si
l-a adus la el. Si a zis batranul: unde ai gasit sapunul ? Zis-a fratele: pe
drum l-am gasit, cand umblam si l-am luat. Zis-a lui batranul: daca ai venit sa
locuiesti cu mine, cum ai luat ceea ce n-ai pus ? Si l-a trimis sa-l duca de
unde l-a luat.
13) Un frate a intrebat pe batranul, zicand: m-a ajuns o
porunca si unde este porunca, este razboi. Deci voiesc sa merg pentru porunca,
dar ma tem de razboi. Si a zis lui batranul: de ar fi fost Agathon, facea
porunca si biruia razboiul.
14) Facandu-se odata sobor la schit pentru o
pricina si punandu-se la randuiala, mai pe urma a venit si acest Agathon si a
zis parintilor: nu ati pus pricina la buna randuiala. Iar ei i-au zis lui: dar
tu cine esti de graiesti asa? lar el a raspuns : fiu al omului. Caci este scris:
de graiti adica, dreptate dupa adevar, judecati cele nedrepte, fiii oamenilor.
( 1 )
( 1 ) Psalm 57, 1.
15) Se spunea pentru avva Agathon, ca trei ani s-a
ostenit, tinand piatra in gura sa, pana cand s-a deprins sa taca.
16) Se
spunea iarasi pentru el si pentru avva Amun, ca atunci cand vedea vreun vas, o
data spunea pretul si ceea ce li se da, luau tacand cu liniste. Si iarasi, cand
vroiau sa cumpere ceva, ceea ce li se spunea, dau in tacere si luau vasul,
negraind nimic.
17) Acelasi avva Agathon a zis : niciodata n-am dat
dragoste, adica milostenie; ci milostenia mea era a da si a lua, socotind ca
folosul fratelui meu este lucru al rodirii.
18) Acelasi parinte cand
vedea vreun lucru si voia gandul lui sa-i judece, isi zicea luisi : " Agathoane,
sa nu faci tu aceasta ! Si asa se linistea gandul lui.
19) Acesta si-a
zis ca maniosul macar de va scula vreun mort, nu este primit la
Dumnezeu.
20) Avea odata avva Agathon doi ucenici, care petreceau viata
sihastreasca deosebi. Deci, intr-una din zile a intrebat pe unul: cum petreci in
chilia ta ? Iar el a zis : postesc pana seara si mananc doi pesmeti. Si i-a zis
lui : buna este randuiala mancarii, neavand osteneala prea mare. Zis-a si
celuilalt: tu cum petreci ? lar el a zis : doua zile postesc si doi pesmeti
mananc. Si i-a zis lui batranul : te ostenesti foarte mult, suferind doua
razboaie. Ca de mananca cineva in fiecare zi si nu se satura, se osteneste. Dar
este altul care voieste sa posteasca cate doua zile si sa se sature. Iar tu
indoit postind, nu te saturi.
21) Un frate a intrebat pe avva Agathon
pentru pacatul curviei si i-a raspuns aceluia: mergi, arunca neputinta ta
inaintea lui Dumnezeu si vei avea odihna.
22) S-a bolnavit odata avva
Agathon si un oarecare din batrani. Si zacand ei in chilie, citea un frate la
cartea Facerii si a venit la capul unde zice Iacob : Iosif nu este, Simeon nu
este ; si pe Veniamin il veti lua ? Si imi veti pogori batranetile cu mahniciune
la iad ! ( 1 ) Si raspunzand batranul, a zis : nu-ti ajung ceilalti zece,
avvo Iacove ? Zis-a avva Agathon: inceteaza, batranule ! Dacii Dumnezeu este Cel
ce indrepteaza, cine este cel ce osandeste ? ( 2 )
( 1 ) Facere 47, 36 si 37.
( 2 ) Rom. VIII, 33 si 34.
23) Zis-a avva
Agathon : de-mi va fi cineva foarte iubit si voi cunoaste ca ma duce in vreo
greseala, il inlatur de la mine.
24) Zis-a iarasi: omul trebuie sa ia
aminte in tot ceasul la judecata lui Dumnezeu.
2S) Oarecari frati vorbind
pentru dragoste, avva Iosif a zis : au noi stim ce este dragostea ? Si spunea
pentru avva Agathon ca avea un cutitas si a venit la el un frate si l-a laudat
si nu l-a lasat sa iasa pana ce nu a luat cutitasul.
26) Zicea avva
Agathon : de mi-ar fi fost cu putintia sa gasesc un bubos sa-i dau trupul meu si
sa iau pe al lui, bucurie as fi avut, caci aceasta este dragostea cea
desavarsita.
27) Se spunea iarasi pentru dansul, ca venind o data in
cetate sa-si vanda vasele, adica lucrul mainilor sale, a gasi pe un om strain,
lepadat pe ulita si bolnav, neavand cine sa-l caute. Si a ramas batranul cu
dansul luand o casa cu chirie si din lucrul mainilor sale platea chiria, iar
ce-i mai ramanea cheltuia la trebuinta bolnavului. Si a petrecut patru luni,
pana cand s-a vindecat bolnavul. Si asa batranul s-a dus la chilia sa cu
pace.
28) Spunea avva Daniil, ca mai inainte de a veni avva Arsenie la
parintii mei, au ramas si ei cu avva Agathon. Si iubea avva Agathon pe avva
Alexandru, ca era nevoitor si bland. Si s-a intamplat ca toti ucenicii lui sa-si
spele hainele in rau, iar avva Alexandru spala incet. Ceilalti frati au zis
batranului : fratele Alexandru nu face nimic. Si vrand sa-i odihneasca, i-a zis
lui: frate Alexandre, spala-le bine caci sint inuri. Iar el daca a auzit, s-a
mahnit. Si dupa aceasta l-a mangaiat pe el batranul, zicand: au doara, nu stiam,
ca bine faci? Ci acestea ti le-am spus inaintea lor, ca sa odihnesc cugetul lor
cu ascultarea ta, frate.
29) Se povesteste pentru avva Agathon, ca se
silea sa faca toate poruncile si cand trecea in coraabie, el intai apuca lopata
si cand mergeau la dansul fratii, indata dupa rugaciune, mana lui punea masa,
caci era plin de dragostea lui Dumnezeu. Iar cand a vrut sa se savarseasca, a
ramas trei zile avand ochii deschisi si nemiscati. Si l-au miscat fratii zicand
: avvo Agathoane, unde esti ? Si le-a raspuns lor : inaintea judecatii stau.
I-au zis lui: si tu te temi, parinte ? Le-a zis lor: cu adevarat m-am silit dupa
puterea mea, ca sa pazesc poruncile lui Dumnezeu; dar om sunt si de unde stiu de
au placut lucrurile mele lui Dumnezeu ! Si i-au zis lui: dar nu nadajduiesti, ca
lucrul tau este dupa Dumnezeu ? Zis-a batranul: nu nadajduiesc, de nu voi
intampina pe Dumnezeu, caci alta este judecata lui Dumnezeu, si alta a
oamenilor. Iar cand au vrut sa-l mai intrebe alt cuvant, le-a zis lor : faceti
bine si nu mai graiti acum cu mine, caci n-am vreme. Si indata s-a savarsit cu
bucurie. Ca-l vedeau tragandu-se, in ce fel heretiseste cineva pe prietenii si
iubitii sai. Avea inca pazire mare in toate si zicea, ca fara de pazire mare nu
paseste omul la nici o fapta buna.
30) A intrat odata avva Agathon in
cetate sa-si vanda putinele vase si a gasit pe un lepros lepadat in cale. I-a
zis lui leprosul: unde te duci, si i-a raspuns avva Agathon : in cetate, sa vand
niste vase. Zis-a lui leprosul: fa milostenie, de ma ia acolo ! Si luandu-l pe
spatele sale, l-a dus in cetate. I-a zis lui acesta : unde vei vinde vasele
tale, acolo sa ma pui. Si a facut batranul asa. Si dupa ce vindea un vas, zicea
bubosul : cu cat l-ai vandut? Si-i raspundea : intr-atata. Si-i zicea iarasi :
cumpara-mi o placinta. Si-i cumpara. Si iar vindea alt vas. Si ii zicea leprosul
iarasi : dar acesta cu cat ? Si-i raspunse batranul : intr-atata. Si-i zicea:
cumpara-mi acest lucru. Si-i cumpara. Deci dupa ce a vandut toate vasele si
vroia sa se duca, i-a zis bubosul: te duci ? Si i-a raspuns lui: da ! Si i-a zis
din nou : fa iarasi milostenie, de ma du unde m-ai gasit ! Si luandu-l pe
spatele lui, l-a dus la locul lui. Si i-a zis lui : binecuvantat esti Agathone,
de Domnul in cer si pe pamant. Si ridicand ochii sai, pe nimeni n-a vazut. Ca a
fost ingerul Domnului care a venit sa-l ispiteasca.
PENTRU AVVA
AMMONA
1) Un frate a intrebat pe avva Ammona, zicand: spune-mi un
cuvant, ca sa ma mantuiesc ! Si i-a raspuns batranul : mergi si-ti fa gandul
tau, precum fac facatorii de rele, care sunt in temnita. Ca aceia intreaba
pururea pe oameni : unde este stapanitorul si cand va veni. Si din acea
asteptare plang. Asa si calugarul; trebuie sa ia aminte totdeauna si sa-si
mustre sufletul sau zicand : vai mie ! Cum am sa stau inainte la judecata lui
Hristos ? Si cum am sa-i dau Lui raspuns ? Daca asa vei cugeta totdeauna, poti
sa te mantuiesti.
2) Spuneau unii pentru avva Amona, ca si vasilisc
(sarpe veninos) a omorat. Caci ducandu-se in pustie ca sa scoata apa din fantana
si vazand un vasilisc, s-a pus cu fata in jos, zicand : Doamne, sau eu am a
muri, sau acesta ! Si indata a crapat vasiliscul, cu puterea lui
Hristos.
3) Zis-a avva Ammona: patrusprezece ani am facut in schit,
rugandu-ma lui Dumnezeu noaptea si ziua, ca sa-mi daruiasca sa biruiesc
mania.
4) Povestit-a unul din parinti ca era la chilii un batran
ostenitor purtand rogojina si mergand, s-a dus la avva Ammona. Si l-a vazut pe
el batranul purtand rogojina si i-a zis lui : aceasta nimic nu te foloseste. Si
l-a intrebat pe el batranul, zicand : trei ganduri ma supara : sau sa merg in
pustietati, sau sa ma duc in strainatate, unde nimeni nu ma cunoaste, sau sa ma
inchid in chilie si cu nimeni sa nu ma intalnesc, mancand dupa doua ore. Zis-a
avva Ammona lui: nici una dintr-acestea trei nu-ti este de folos sa faci; ci mai
vartos sezi in chilia ta si mananca putin in fiecare zi si ai totdeauna cuvantul
vamesului in inima ta. Si asa poti sa te mantuiesti.
5) Unor frati li s-a
intamplat o scarba la locul lor si vrand sa-l paraseasca s-au dus la avva
Ammona. Si iata, batranul mergea cu corabia pe apa si vazandu-i umbland pe
marginea raului, a zis corabierilor : scoateti-ma la uscat ! Si chemand pe
frati, le-a zis lor : eu sunt Ammona, la care voiti sa mergeti. Si mangaindu-le
inimile lor, i-a facut de s-au intors inapoi de unde iesisera. Ca nu avea
pricina vatamare de suflet, ci scarba omeneasca.
6) Venit-a odata avva
Ammona sa treaca un rau si a gasit o corabie dregandu-se si a sezut langa dansa.
Si iata alta corabie (luntre) a venit si a trecut pe oamenii care erau acolo. Si
i-au zis lui : vino si tu avvo si treci la noi. Iar el le-a zis lor : de nu voi
trece cu corabia cea de obste, in alta nu ma sui. Si avea o legatura de smicele
si sedea impletind funie si iarasi despletind-o, pana ce s-a dres corabia, asa a
trecut. Deci i-au facut fratii metanie, zicand : pentru ce ai facut aceasta ? Si
le-a zis lor batranul : ca nu totdeauna grabindu-ma gandul, sa umblu. Ci si
aceasta este pilda, ca sa umblam in calea lui Dumnezeu, cu oranduiala.
7)
A purces odata avva Ammona sa mearga la avva Antonie si a pierdut drumul. Si
sezand, a adormit putin. Si sculindu-se din somn, s-a rugat lui Dumnezeu, zicand
: ma rog Tie, Doamne Dumnezeul meu, sa nu pierzi zidirea Ta. Si i s-a aratat lui
ca o mana de om atirnand din cer, aratandu-i drumul, pana cand a venit si a
statut deasupra pesterii lui avva Antonie.
8) Acestui avva Ammona i-a
proorocit avva Antonie, zicand : o sa sporesti intru frica lui Dumnezeu. Si
scotandu-l afara din chilie, i-a aratat o piatra si i-a zis : ocareste piatra
aceasta si o bate. Iar el a facut asa. Si i-a zis avva Antonie: nu cumva a grait
piatra? Iar el a zis : nu. Si i-a zis iarasi avva Antonie: asa si tu, o sa
ajungi aceasta masura. Ceea ce s-a si facut, caci a sporit avva Ammona atata,
incat din multa bunatate nu mai cunostea ce este rautatea. Si asa facandu-se el
episcop, au adus la el o fecioara avand in pantece si i-au zis lui: cutare au
facut lucrul acesta, da-le for canon, adica pedeapsa pentru pacat ! Iar el,
facand semnul crucii pe pantecele ei, a poruncit sa i se dea sase perechi de
cearsafuri, zicand : nu cumva mergand, sa nasca si va muri, sau ea sau pruncul
si nu va afla cele de ingropare ? Iar parasii ei i-au zis lui: de ce ai facut
aceasta? Da-le canon ! Iar el a zis lor: vedeti, fratilor, ca aproape este de
moarte si ce pot eu sa fac? Si a slobozit-o pe ea si n-a indraznit batranul sa
osandeasca pe nimeni.
9) Se spunea pentru dansul, ca au venit unii la el
sa se judece; iar batranul se facea nebun. Si iata, o femeie zicea catre vecina
ei : acest batran este nebun. Si a auzit-o pe ea batranul si chemand-o, ii zice
: cate osteneli am facut eu prin pustii, ca sa castig nebunia aceasta si pentru
tine sa o prapadesc astazi pe ea ? Nu !
10) A venit odata avva Ammona sa
guste ceva intr-un loc si era acolo unul care avea nume rau. Si s-a intamplat de
a venit o femeie si a intrat in chilia fratelui celui ce avea nume rau. Deci,
afland cei ce locuiau in locul acela s-au tulburat si s-au adunat ca sa-i
goneasca pe el din chilie. Si cunoscand ca episcopul Ammona este in locul acela,
venind l-au rugat sa mearga impreuna cu dansii. Si intelegand fratele, luand
femeia, a ascuns-o intr-un chiup mare. Si pana sa vina norodul, a vazut avva
Ammona ceea ce se facuse si pentru Dumnezeu a acoperit lucrul. Si intrand, a
sezut deasupra chiupului si a poruncit sa se caute toata chilia. Deci, dupa ce
au cautat si nu au aflat pe femeie, a zis avva Ammona: ce este aceasta ?
Dumnezeu sa va ierte ! Si rugandu-se, a facut pe toti sa se duca si apucand de
mana pe frate, i-a zis: ia aminte de tine, frate ! Si aceasta zicand, s-a
dus.
11) A fost intrebat avva Ammona: care este calea cea stramta si
ingusta? Si raspunzand, a zis : calea stramta si ingusta aceasta este, sa-si
sileasca cineva gandurile sale si sa-si taie voile sale pentru Dumnezeu. Si
aceasta este ceea ce s-a zis de apostoli : Iata noi am lasat toate si am
venit dupa Tine ( 1 )
Mat. XIX, 27.
PENTRU AVVA AHILA
1) S-au dus odata trei
batrani la avva Ahila si unul dintr-ansii avea nume rau. Si i-a zis unul din
batrani : avvo, fa-mi o mreaja ( plasa ) ! Iar el a zis : nu-ti fac. Si celalalt
i-a zis: fa milostenie, ca sa-ti avem pomenirea ta in manastire ! Iar el a zis :
n-am vreme. Ii zice lui celalalt, care avea numele cel rau : fa-mi mie o mreaja,
avvo, ca s-o am din mainile tale ! lar el raspunzand indata, i-a zis : iti voi
face. Si i-au zis lui acestuia i-ai zis ca-i vei face ? Le-a zis lor batranul:
v-am zis voua ca nu va fac si nu v-ati mahnit, fiindca n-am vreme. Iar acestuia
de nu-i voi face, va zice : pentru pacatul meu auzind batranul nu a voit sa-mi
faca, si indata taiem ata. Deci cu aceasta am ridicat sufletul lui, ca sa nu fie
inghitit de mahniciune unul ca acesta ( 1 ).
l. Corint. II, 7.
2) Zis-a avva Vitimie: pogorindu-ma eu odata la schit
mi-au dat unii putina miere, ca sa le dau batranilor si am batut in usa chiliei
lui avva Ahila ca sa-i dau lui. Iar el a zis: cu adevarat, frate, nu mi-ar fi
fost voia sa-mi bati acum in usa, chiar de ar fi fost mana. Dar nici la alta
chilie nu te mai duce. Deci m-am dus la chilia mea si le-am dus la
biserica.
3) A venit odata avva Ahila la chilia lui avva Isaia in schit
si l-a gasit mancand; acesta pusese sare si apa intr-un castron si vazindu-l
batranul ca a ascuns castronul dupa funii, i-a zis : spune-mi ce mananci ? Iar
el a zis : iarta-ma avvo, ca taiam smicele si m-am suit pe arsita si-am pus in
gura mea paine cu sare; ca mi s-a uscat gatlejul de arsita si nu se pogora
painea. Pentru aceasta am fost silit de am pus putina apa peste sare, ca asa sa
pot gusta. Deci, iarta-ma ! Si a zis batranul : veniti de vedeti pe Isaia, ca
mananca zeama in schit. Daca vrei sa mananci zeama, du-te in Egipt.
4) A
venit unul din batrani la avva Ahila si l-a vazut pe el scuipand sange din gura
lui si l-a intrebat: ce este aceasta parinte ? Rapuns-a batranul : este cuvantul
fratelui care m-a mahnit si m-a silit sa nu-l vestesc lui si m-am rugat lui
Dumnezeu ca sa-l ridice de la mine. Si s-a facut cuvantul lui ca sangele in gura
mea si l-am scuipat jos si m-am linistit si mahniciunea am uitat-o.
5)
Zicea avva Ammoi : ne-am dus eu si avva Vitimie la avva Ahila si l-am auzit
citind cuvintul acesta : nu te teme Iacove, a te pogori in Egipt. ( 1 ). Si mult
a statut citind cuvantul acesta. Si batand noi, ne-a deschis si ne-a intrebat,
de unde suntem. Si temandu-ne sa zicem ca suntem de la chilii, am zis ca suntem
de la muntele Nitriei. Si ne-a zis: ce sa va fac, daca sunteti de departe. Si
ne-a bagat inauntru. Si l-am gasit ca lucra noaptea multa impletitura pentru
cosnite. Si l-am rugat sa ne spuna vreun cuvant. Iar el a zis : eu de aseara
pana acum am impletit douazeci de stanjeni; si intr-adevar, n-am trebuinta de
dansii; dar nu cumva sa se manie Dumnezeu si sa ma invinuiasca, zicand, ca desi
putand sa lucrez, nu am lucrat, pentru aceasta ma ostenesc si lucrez din toata
puterea mea. Si folosindu-ne, ne-am dus.
( 1 ) Facere, 46, 3.
PENTRU AVVA AMMOI
1) Se spunea pentru
avva Ammoi, ca atunci cand se ducea la biserica, nu lasa pe ucenicul sau sa
umble aproape de el, ci de departe. Si de venea sa-l intrebe pentru ganduri,
dupa ce-i spunea, indata il gonea, zicand : nu cumva vorbind noi pentru folos,
sa cada vreo vorba straina. Pentru aceasta nu te las aproape de mine.
2)
Se spunea iarasi pentru avva Ammoi, ca era bolnav pe pat multi ani si niciodata
n-a lasat gandul sau sa ia aminte la chilia cea mai dinauntru, sa vada ce are.
Ca multe ii aduceau lui pentra boala. Si cand intra si iesea Ioan, ucenicul lui,
el isi inchidea ochii, ca sa nu vada ce face, caci il stia ca este calugar
credincios.
3) Zis-a avva Pimen, ca un frate a venit la avva Ammoi cerand
de la dansul vreun cuvant. Si ramanand cu dansul sapte zile, nu i-a raspuns lui
batranul. Dar petrecandu-l, i-a zis lui : ia aminte de sine-ti, ca mie acum
pacatele mi s-au facut zid intunecat intre mine si Dumnezeu.
4) Se spunea
pentru avva Ammoi, ca a facut cincizeci de masuri de grau pentru trebuinta sa si
le-a pus la soare. Si mai inainte de a se usca bine, a vazut in locul acela un
lucru care nu-i folosea lui. Si a zis ucenicilor sai : sa ne ducem de aici. Iar
ei foarte s-au mahnit. Si vazindu-i pe ei mahniti, le-a zis lor : va mahniti
pentru paini ? Cu adevgrat eu am vazut pe oarecari ca au fugit si au lasat
firizile varuite impreuna cu carti de membrane si n-au inchis nici usile, ci
s-au dus lasandu-le deschise.
PENTRU AVVA AMMUN
NITRIOTUL
1) Avva Ammun nitriotul s-a dus la avva Antonie si i-a zis
lui: vad ca eu mai multa osteneala am si cum de numele tau s-a marit intre
oameni mai mult decat al meu? Zis-a lui avva Antonie: pentru ca eu iubesc pe
Dumnezeu mai mult decit tine.
2) Acelasi avva Ammun s-a dus la avva Pimen
si i-a zis lui: cand ma duc la chilia aproapelui, sau cand el vine la mine
pentru vreo trebuinta, ne sfiim sa vorbim unul cu altul, ca nu cumva sa se
iveasca vreo vorba straina. Si i-a zis lui batranul : bine faci, caci tineretea
are trebuinta de pazire. Zis-a avva Ammun iarasi : batranii sporind in fapta
buna nu aveau in dansii altceva, sau strain in gura ca sa vorbeasca aceea. Si
iarasi a intrebat: deci, daca va fi nevoie ca sa vorbesc cu aproapele, voiesti
sa vorbesc din Scripturi sau din cuvintele batranilor ? Zis-a batranul: daca nu
poti sa taci mai bine este sa vorbesti din cuvintele batranilor si nu din
Scriptura, caci nu mica primejdie este.
3) Un frate a venit de la schit
la avva Ammun si i-a zis : ma trimite parintele meu la slujba si ma tem de
curvie. I-a zis lui batranul : ori in ce ceas iti va veni ispita, zi asa :
Dumnezeul puterilor, pentru rugaciunile parintelui meu, scapa-ma ! Deci in una
din zile o fata a incuiat usa dupa dansul. Iar el strigand cu glas mare, a zis :
Dumnezeul puterilor pentru rugaciunile parintelui meu, scapa-ma ! Si in data s-s
aflat pe calea catre schit.
PENTRU AVVA ANUV
1) Povestit-a
avva Ioan, ca avva Anuv si avva Pimen si ceilalti frati ai lor, dintr-un pantece
fiind si facandu-se calugari in schit, cand au venit mazachiii si au pustiit
schitul intai s-au dus de acolo si au venit la un loc ce se chema Terenut pana
isi vor lua seama cum trebuie sa ramana. Si au ramas acolo intr-o capiste
(templu idolesc) veche cateva zile. Si a zis avva Anuv, care era mai mare decat
ceilalti, catre avva Pimen: fa milostenie tu si fratii tai, fiecare sa se
linisteasca deosebi si sa nu ne intalnim unii cu altii saptamana aceasta. Si a
zis avva Pimen: cum voiesti, facem. Si au facut asa. Si era un idol de piatra,
in acea capiste si se scula avva Anuv in toate diminetile si arunca cu pietre in
obrazul idolului si in toate serile zicea lui : iarta-ma ! Si a implinit
saptamana facand asa. Iar sambata s-au intalnit unii cu altii si a zis avva
Pimen, lui avva Anuv : te-am Vazut, avvo, in saptamana aceasta, ca aruncai cu
pietre in obrazul idolului si dupa aceea ii faceai lui metanie. Spune-mi dar, un
om credincios face aceasta? Raspuns-a batranul : aceasta pentru voi am facut.
Cand m-ati vazut c-am aruncat cu pietre in obrazul idolului, nu cumva a grait
ori s-a maniat ? Raspuns-a avva Pimen : nu. Iarasi a intrebai batranul: dar cand
ii faceam metanie, nu cumva s-a tulburat si a zis: nu te ier t? Zis-a avva
Pimen: nu. Si a zis batranul : si noi, fratilor, suntem sapte frati; de voiti sa
petrecem impreuna, sa ne facem ca idolul acesta care, de se va ocari sau se va
slavi, nu se tulbura. Iara de nu voiti sa va faceti asa iata patru porti sunt in
capistea aceasta; fiecare din voi, unde va voi, sa mearga. Si auzind fratii,
s-au aruncat pe sine jos, zicindu-i lui : cum voiesti, parinte, asa facem si
ascultam cum ne vei zice noua. Si a zis avva Pimen : am petrecut impreuna toata
vremea noastra, lucrand dupa cuvintul batranului care l-a zis catre noi. Si a
pus el iconom pe unul din noi. Si tot ce ne punea noua, mancam si era cu
neputinta sa zica vreunul din noi : adu-ne noua altceva, sau ca voim aceasta sa
mancam. Si am petrecut toata vremea noastra intru odihna si pace.
2)
Zis-a avva Anuv: de cand s-a chemat numele lui Hristos peste mine, nu a iesit
minciuna din gura mea.
PENTRU AVVA AVRAAM
1) Se spunea
despre un batran, ca a facut cincizeci de ani, nici paine mancind, nici vin band
degrab si zicea ca a omorit curvia si iubirea de argint si slava desarta. Si a
venit la el avva Avraam, auzind ca a spus acest cuvant. Si i-a zis lui : tu ai
spus cuvantul acesta ? A raspuns batranul : da. Si i-a zis Avraam : iata, intra
in chilia ta, si gasesti pe rogojina ta o femeie; poti sa socotesti ca nu este
femeie? Raspuns-a batranul : nu, dar ma lupt cu gandul sa nu ma ating de ea.
Atunci a zis Avraam: iata n-ai omorit patima, ci este vie; dar este legata.
Iarasi cand umbli pe drum, vezi piatra si harburi, iar in mijlocul acestora,
aur; poate mintea sa socoteasca pe acesta ca pe acelea ? Zis-a batranul: nu, dar
ma lupt cu gandul sa nu-l iau pe el. Si a zis Avraam: iata este vie patima, dar
este legata. Mai departe, zice iarasi avva Avraam: iata, auzi despre doi frati,
ca unul te iubeste, iar altul te uraste si te vorbeste de rau. De-or veni la
tine, ii ai deopotriva pe amandoi ? Raspuns-a batranul : nu, dar ma lupt cu
gandul sa fac bine celui ce ma uraste ca si celui ce ma iubeste. Zis-a avva
Avraam lui: apoi iata ca sunt vii patimile, dar sunt numai legate de
sfinti.
2) Un frate a intrebat pe avva Avraam, zicand : de mi se va
intampla sa mananc de multe ori, ce este ? Si raspunzand batranul a zis: ce
graiesti, frate? Atata mananci, sau socotesti ca ai venit la arie?
3)
Spunea avva Avraam pentru unul de la schit, ca era scriitor si nu manca paine.
Deci a venit la el un frate, rugandu-se sa-i scrie o carte. Deci batranul
avandu-si mintea sa la privire, a scris trecand stihuri si n-a pus soroace
(pauze). Iar fratele lui luand si vrand sa puna soroace, a gasit niste cuvinte
sarite si i-a zis batranului: avvo, sunt niste stihuri lasate. I-a zis batranul:
du-te intai de fa cele scrise si apoi vei veni si-ti voi scrie si celelalte
!
PENTRU AVVA ARI
A mers avva Avraam la avva Ari. Si sezand
ei, a venit un frate la batranul si i-a zis lui : spune-mi, ce voi face ca sa ma
mantuiesc ? Iar el i-a zis : du-te, petreci anul acesta mancand seara paine si
sare si vino iarasi si-ti voi grai ! Si ducandu-se a facut asa. Si dupa ce s-a
implinit anul, a venit iarasi fratele la avva Ari si s-a aflat atunci si avva
Avraam acolo. Si a zis iarasi batranul fratelui : du-te, posteste si intru acest
an, mancand din doua in doua zile. Si dupa ce s-a dus fratele, a zis avva Avraam
lui avva Ari: pentru ce graiesti tuturor fratilor cu cumpana usoara, iar acestui
frate ii pui sarcini grele ? I-a zis batranul : fratii, precum vin cautand, asa
se si duc; iar acesta pentru Dumnezeu vine, sa asculte cuvant. Caci este
lucrator si orice voi zice lui, cu sarguinta face. Pentru aceasta si eu ii
graiesc lui, cuvantul lui Dumnezeu.
PENTRU AVVA ALONIE
1)
Zis-a avva Alonie: de nu va zice omul intru inima sa ca eu singur si Dumnezeu
suntem in lume, nu va avea odihna.
2) Zis-a iarasi : de nu as fi stricat
tot, n-as fi putut sa ma zidesc; adica, de n-as fi lasat tot ce mi se pare bun
din vointa mea, n-as fi putut sa dobindesc faptele bune.
3) Zis-a iarasi:
de va voi omul, de dimineata pana seara ajunge in masura dumnezeiasca.
4)
Intrebat-a odata avva Agathon pe avva Alonie, zicand: cum voi putea tine limba
mea sa nu graiasca minciuni? Si i-a raspuns lui avva Alonie : de nu vei minti,
multe pacate ai sa faci.Iar el a zis : cum vine aceasta ? Si i-a raspuns
batranul : iata doi oameni au facut inaintea ta ucidere si unul a fugit in
chilia ta. Si iata dregatorul il cauta pe el si te intreaba zicand : inaintea ta
s-a facut uciderea ? De nu vei minti, dai pe om la moarte. Mai bine lasa-l pe el
inaintea lui Dumnezeu fara legaturi, caci El stie toate.
PENTRU AVVA
APFI
Povestitu-s-a pentru episcopul Oxirinhului, anume avva Apfi, ca
in vremea cand era calugar, multe petreceri aspre facea. Iar dupa ce s-a facut
episcop voia sa unelteasca (incerce) aceeasi petrecere aspra si in lume, dar n-a
putut. Si s-a aruncat pe sine inaintea lui Dumnezeu, zicand : nu cumva pentru
episcopie s-a dus de la mine darul ? Si i s-a descoperit lui ca nu. Atunci erai
singur in pustie si nefiind om, Dumnezeu iti ajuta; iar acum esti in lume si
oamenii iti ajuta tie.
PENTRU AVVA APOLLO
1) Era un batran
la chilii, anume Apollo. Si de venea cineva sa-l ceara la orice fel de lucru, cu
bucurie se ducea, zicand : cu Hristos am astazi sa lucrez pentru sufletul meu,
caci aceasta este plata sufletului.
2) Se spunea pentru oarecarele avva
Apollo de la schit, ca era taran pastor de oi. Si vazand in tarina o femeie ca
avea in pantece, indemnandu-se de diavolul, a zis : voiesc sa vad cum sta
pruncul in pantecele ei. Si despicind-o pe ea, a vazut pruncul. Si indata l-a
lovit pe el inima si umilindu-se, a venit la schit si a vestit parintilor ceea
ce a facut. Si i-a auzit pe dansii cantand : zilele anilor nostri intru dansii
saptezeci de ani, iar de vor fi in putere optzeci de ani. Si ce este mai mult
decat acestia, osteneala si durere ( 1 ). Si a zis lor: sunt de patruzeci de ani
si o rugaciune n-am facut si acum de voi trai alti patruzeci de ani, nu voi
inceta rugand pe Dumnezeu, ca sa-mi ierte pacatele mele. Deci, nici un lucru de
mani nu facea ci totdeauna se ruga, zicand: am gresit ca un om, iar Tu ca un
Dumnezeu curateste-ma ! Si i s-a facut lui rugaciunea aceasta intru cugetare
ziua si noaptea. Si era un frate petrecand cu el si l-a auzit zicand :
suparatu-Te-am, suparatu-Te-am, Doamne. Lasa-ma ca sa ma odihesc putin. Si i s-a
facut lui incredintare, ca i-a iertat Dumnezeu toate pacatele lui si al femeii,
iar pentru copil nu s-a incredintat. Si i-a zis lui unul din batrani : si
pacatul copilului ti l-a iertat Dumnezeu, dar te lasa in durere, ca este de
folos sufletului tau.
( 1 ) Psalm 89, 10 si 11.
3) Acestasi a zis pentru primirea fratilor :
trebuie sa ne inchinam fratilor celor ce vin la noi; caci nu lor, ci lui
Dumnezeu ne inchinam. Caci se zice ca daca ai vazut pe fratele tau, ai vazut pe
Domnul Dumnezeul tau. Si aceasta de la Avraam am luat-o. ( 1 ) Si cand ii
primiti, sa-i siliti spre odihna, ca si aceasta de la Lot am invatat, care a
primit pe ingeri ( 2 ).
( 1 ) Facere 18, 2.
( 2 ) Facere 19, 2.
PENTRU AVVA
ANDREI
Zicea avva Andrei : trebuiesc calugarului acestea trei :
strainatatea, saracia, si tacerea intru rabdare.
PENTRU AVVA
AIO
Se spunea pentru un batran de la Tebaida, anume avva Antian, ca
multe petreceri a facut in tineretile sale si la batranete s-a bolnavit si a
orbit si pentru boala lui multa mangiiere ii faceau fratii si ii puneau in gura.
Si au intrebat pe avva Aio pentru aceasta, adica ce va fi dintr-aceasta
mangaiere? Si le-a raspuns lor : zic voua ca de va voi inima lui si se va pogori
cu dulceata, chiar de va manca o curmala, Dumnezeu o va ridica din osteneala
lui. Iar de nu, pazeste osteneala lui intreaga, ca nevrand este silit si aceia
isi au plata.
PENTRU AVVA AMMONATHA
A venit odata un boier
la Pelusiu si vroia sa ceara dajdie de la calugari, ca si de la mireni. Si s-au
adunat toti fratii la avva Ammonatha pentru aceasta si au rainduit pe oarecari
din parinti sa mearga la imparatul si le-a zis lor avva Ammonatha: nu este
trebuinta de suparare aceasta, ci mai vartos linistiti-va in chiliile voastre si
postiti doua saptamani si cu darul lui Hristos eu singur voi face acest lucru.
Si s-au dus fratii la chiliile lor, iar batranul s-a linistit in chilia sa.
Deci, dupa ce s-au implinit patrusprezece zile, s-au mahnit fratii asupra
batranului, ca nu l-au vazut pe el dus undeva, zicand ca a lasat treaba lor in
parasire. Lar in a cincisprezecea zi s-au adumat fratii, dupa fagaduinta. Iar
batranul a venit la dansii avand hrisovul pecetluit de imparatul. Si vazind
fratii, s-au uimit, zicand : cand l-ai adus pe acesta, avvo ? Si le-a zis lor
batranul : credeti-ma, fratilor, ca intr-aceasta noapte m-am dus la imparatul si
a scris hrisovul acesta. Si venind la Alexandria, l-am iscalit pentru boier si
asa am venit la voi. Si auzind, s-au infricoaat si i-au facut metanie. Si asa
s-a savarait trebuinta lor si nu i-au mai suparat boierul.
INCEPUTUL SLOVEI V
PENTRU MARELE
VASILIE
Spunea unul din batrani, ca Sfantul Vasilie mergand la o
viata de obste, dupa cuviincioasa invatatura, a zis egumenului : ai vreun frate
aici care sa aiba ascultare ? Iar el a zis lui : toti robii tai sunt si se
sarguiesc sa se mantuiasca, stapane. Iarasi a zis lui : ai cu adevarat vreunul
care sa aiba ascultare ? Iar acela i-a adus lui un frate. Si l-a intrebuintat pe
el marele Vasilie slujitor la masa. Iar dupa ce a gustat, i-a dat lui de s-a
spalat. Si i-a zis sfantul Vasilie : vino sa-ti dau si eu sa te speli ! Iar el a
primit, turnand sfantul apa. Si i-a zis lui : cand voi intra in biserica, vino
sa te fac diacon ! Si dupa ce s-a facut aceasta, l-a facut preot si l-a luat cu
sine la episcopie pentru ascultarea lui.
PENTRU AVVA
VISIARION
1) Zicea avva Dula, ucenicul lui avva Visarion: calatorind
noi odata pe tarmurile marii, am insetat. Si am zis lui avva Visarion : avvo,
foarte imi este sete. Si facand rugaiune batranul, mi-a zis : bea din mare. Si
s-a indulcit apa si am baut, dar eu am luat si in vas, nu cumva mai incolo sa-mi
fie sete. Si vazand batranul, mi-a zis : pentru ce ai luat in vas ? I-am zis
lui: iarta-ma, ca nu cumva mai incolo sa insetez. Si a zis batranul : Dumnezeu
aici si pretutindenea Dumnezeu.
2) Altadata avand trebuinta a facut
rugaciune si a trecut raul Hrisoroa pedestru si a mers de cea parte. Iar eu
minunandu-ma, am pus metanie lui, zicand : cum iti simtiai picioarele, cand
umblai pe apa ? Si a zis batranul : pana la glezne simteam apa, iar cealalta era
tare.
3) Altadata iarasi mergand noi la un batran, a venit soarele sa
apuna. Si rugandu-se batranul, a zis : ma rog tie, Doamne, sa stea soarele, pana
ce voi ajunge la robul tau ! Si s-a facut asa.
4) Altadata, iarasi am
venit la chilia lui si l-am aflat pe el stand la rugaciune si mainile lui erau
intinse spre cer. Si a petrecut patrusprezece zile, aceasta facand. Si dupa
aceea m-a chemat pe mine si mi-a zis : vino dupa mine ! Si iesind ne-am dus in
pustie. Si insetand, am zis : avvo, imi este sete. Si luand batranul cojocul
meu, s-a departat ca o zvarlitura de piatra si facand rugaciune, mi l-a adus
plin de apa. Si umbland, am venit deasupra unei pesteri. Si intrand inauntru, am
aflat un frate sezand si lucrand funie de cosnite si necautand in sus la noi,
nici inchinandu-se, nici vrand sa ia cuvant cu noi. Si mi-a zis batranul : sa
mergem de aici, poate nu are vestire batranul sa vorbeasca cu noi. Si ne-am dus
la Lico, pana ce am ajuns la avva Ioan si inchinandu-ne lui, am facut rugaciune.
Apoi au sezut ei sa vorbeasca pentru vedenia care a vazut-o el. Si a zis avva
Visarion : a iesit porunca sa se surpe capistile idolilor. Si s-a facut asa si
s-au surpat. Iar cand ne-am intors noi, am venit iarasi la pestera aceea, unde
am vazut pe fratele acela. Si mi-a zis batranul: sa intram la el, nu cumva i-a
vestit Dumnezeu sa vorbeasca cu noi ! Si cum am intrat, l-am aflat pe el
savarsit. Si mi-a zis mie batranul: vino, frate, sa strangem trupul, lui ! Ca
pentru aceasta ne-a trimis Dumnezeu pe noi aici. Si strangandu-l noi, ca sa-l
ingropam, am aflat ca a fost femeie cu firea. Si s-a minunat batranul si a zis :
iata cum si femeile biruiesc pe Satana, iar noi prin cetati petrecem cu
neoranduiala. Si proslavind pe Dumnezeu, pe aparatorul celor ce-L iubesc pe El,
ne-am dus de acolo.
5) A venit odata un indracit la schit si s-a facut
rugaciune pentru dansul in biserica si nu iesea dracul, ca era aspru. Si au zis
clericii : ce sa facem dracului acestuia ? Nimeni nu poate sa-l scoata, fara
numai avva Visarion. Si de il vom ruga pe el pentru aceasta, nici la biserica nu
vine. Deci aceasta sa facem : iata, vine dimineata mai inainte de toti la
biserica. Sa facem pe cel ce patimeste sa sada in locul lui si, cand va intra,
sa stam la rugaciune si sa-i zicem lui : desteapta si pe fratele, avvo ! Si au
facut asa. Si venind batranul dimineata, au statut ei la rugaciune, si i-au zis
: desteapta si pe fratele ! Si ii zice lui : " Scoala-te, iesi afara !" Si
indata a iesit dracul dintr-ansul si s-a vindecat in ceasul acela.
6)
Zis-a avva Visarion : patruzeci de zile si nopti am petrecut in maracini, stand,
nici dormind.
7) Un frate gresind, s-a despartit de la biserica de catre
preot. Iar avva Visarion sculandu-se, a iesit impreuna cu el, zicind ca si el
este pacatos.
8) Acestasi avva Visarion a zis : patruzeci de ani nu m-am
culcat pe coastele mele, ci sazand, sau stand, dormeam.
9) Acestasi a
zis: cand esti in pace si nu ai alta lupta, atunci mai mult te smereste, ca nu
cumva bucurie straina intrand, sa ne laudam si sa fim dati la razboi. Ca de
multe ori Dumnezeu pentru neputintele noastre, nu ne lasa sa fim dati spre
lupta, ca sa nu pierim.
10) Un frate locuind impreuna cu alti frati, a
intrebat pe avva Visarion : ce voi face? I-a zis lui batranul: taci si nu te
numara pe tine cu ceilalti.
11) Avva Visarion, murind, zicea ca trebuie sa
fie calugarul ca Heruvimii si Serafimii, tot ochi.
12) Au povestit
ucenicii lui avva Visarion pentru viata lui : asa a fost, ca una din pasarile
cele din vazduh sau din pesti, sau din jivinile cele de pe uscat, fara tulburare
si fara grija de casa, nici pofta de vreun loc n-a stapanit sufletul lui, nici
saturare de bucate, nici agonisire de avere, nici puterea de carti, ci cu totul
s-a aratat desavarsit, slobod de patimile trupului, cu nadejdea celor viitoare
hranindu-se si cu intarirea credintei si sprijinindu-se, rabda ca un rob aici si
acolo, in ger si in golatate petrecand, de vapaia soarelui arzandu-se, fara de
acoperemant fiind totdeauna. Traind prin prapastiile pustiilor, ca un ratacit si
prin latimile cele nelocuite ale nisipurilor de multe ori ca printr-un noian
umbland. Iar de s-ar fi intamplat sa vina la vreun loc, unde isi au calugarii
viata cea de obste, afara de usa sezind, plangea. Si ca unul ce s-ar fi aruncat
afara de mare din vreo spargere de corabie, se vaieta. Apoi, iesind vreunul din
frati de-l gasea sezand ca pe un cersetor din saracii cei din lume jalnic il
intreba, zicand : ce plangi omule? De ai trebuinta de ceva din cele de nevoie,
din cate ne este noua cu putinta, vei lua, numai intra inauntru de mananca cu
noi la masa, ca sa dobandesti mangaiere. Iar el raspunde, ca nu poate sa ramna
sub acoperamant, pana ce nu va afla avutia casei sale zicand ca a pierdut multa
bogatie pentru multe feluri de pricini. Ca si in talhari de mare am cazut, zicea
el, si spargere de corabie am patimit si din neamul meu cel bun am cazut,
necinstit din cinstit facandu-ma. Iar acela, din cuvintele lui umilindu-se,
intrand si luand paine, ii da zicand : ia aceasta, parinte, iar celelalte :
mosie si neam si bogatia care ai zis, ti le va da Dumnezeu. Iar el inca mai mult
jelindu-se, striga zicand : nu stiu, de voi putea afla cele ce am pierdut. Ci
mai multa bucurie imi va fi mie, primejduindu-ma pururea in fiecare zi spre
moarte, neavand odihna de necazurile mele cele fara numar. Ca mi se cade des
umbland, ratacindu-ma sa savarsesc alergarea mea.
PENTRU AVVA
VENIAMIN
1) Se povestea pentru avva Veniamin, ca daca ne-am pogorit
de la secere la schit, ne-au adus nous de la Alexandria, dar, cate un vas de
untdelemn lipit cu ipsos la gura. Si daca a venit iarasi vremea secerisului,
orice prisosea, fratii aduceau la biserica. Iar eu vasul meu nu l-am destupat,
ci cu undreaua gaurindu-l, am gustat putin; si avea inim lea, cum ca mare lucru
am facut. Si daca au adus fratii vasele lor astupate la gura cu ipsos, iar al
meu era gaurit, m-am aflat de rusine, ca si cum as fi curvit.
2) Zis-a
avva Veniamin, preotul chiliilor, ca ne-am dus in schit la un batran si am voit
sa-i dam putintel untdelemn. Si ne zice noua : iata unde sade vasul cel mic,
care mi l-ati adus mai inainte cu trei ani; cum l-ati pus, asa a ramas. Si
auzind noi, ne-ain minunat de petrecerea batranului.
3) Acestasi a zis,
ca ne-am dus la alt batran si ne-a oprit pe noi la el sa mancam si punandu-ne
noua ulei de rafane ( 1 ), am zis lui : parinte, pune-ne noua putin ulei mai bun
! Iar el auzind si-a facut cruce, zicand : de este alt ulei, afara de acesta, nu
stiu eu.
( 1 ) Ulei de seminte de ridichi.
4) Avva Veniamin, cand avea sa moara, a
zis fiilor sai: acestea faceti si puteti si va mantuiti. Totdeauna bucurati-va,
neincetat va rugati, pentru toate multumiti !
5) Acestasi a zis: pe calea
cea imparateasca sa umblati si milele sa numarati si sa nu defaimati
!
PENTRU AVVA VIARIE
A intrebat oarecine pe avva Viare,
zicand : ce sa fac, ca sa ma mantuiesc ? A raspuns lui batranul: mergi si fa
pantecele tai mai mic si lucrarea mainilor tale putina si nu te tulbura in
chilia ta si te vei mantui.
PENTRU AVVA VICTOR
Un frate a
venit catre avva Victor, cel ce petrecea intru tacere in lavra lui, zicand : ce
sa fac parinte, pentru ca ma biruieste lenevirea ? Zis-a lui batranul : aceasta
boala, fiule, este sufleteasca. Ca precum celui bolnav de ochi, din cumplita
durere, i se pare ca vede lumina, iar celui sanatos i se pare ca vede putin, asa
si cel slab la suflet, din putintica trandavie se slaveste, parandu-i ca este
mare lenevirea, iar cel sanatos cu sufletul, intru ispite se bucura mai
mult.
INCEPUTUL SLOVEI G
PENTRU AVVA GRIGORIE
TEOLOGUL
1 ) Zis-a avva Grigorie, ca aceste trei lucruri cere
Dumnezeul de la tot omul, care are Sfantul Botez, adica : credinta dreapta de la
suflet, adevarul de la limba si infranarea patimilor, adica curatenie, de la
trup.
2) Zis-a iarasi: toata viata omului o zi este la cei ce patimesc de
dorinta.
PENTRU AVVA GHELASIE
1) Au zis unii pentru avva
Ghelasie, ca avea o carte in membrane ( 1 ), al carei pret era de optsprezece
bani. Si era scrisa intr-insa toatia Scriptura cea veche si cea noua si se afla
pusa in biserica, ca oricare din frati va voi, sa o citeasca. Si venind un frate
strain, cum a vazut-o pe ea, a poftit-o si furandu-o, a iesit. Iar batranul nu a
alergat dupa dansul, ca sa-l prinda, macar ca a priceput. Deci, mergand acela in
cetate, cauta sa o vanda si gasind pe cel ce voia sa o cumpere cerea pretul de
saisprezece bani. Iar cel ce vrea sa o cumpere, ii zicea lui : da-mi-o sa o cerc
si asa iti voi da pretul ei. Deci, a dat-o lui. Iar el luand-o, a dus-o la avva
Ghelasie, sa o cerce, spunandu-i suma pretului cerut de cel ce o vindea. Si i-a
zis batranul : cumpar-o, ca este buna si face pretul care l-ai spus ! Si venind
omul, a spus celui ce o vindea, altele si nu cele ce a zis batranul, zicand :
iata am aratat-o lui avva Ghelasie si mi-a zis ca este scumpa si nu face pretul
care l-ai zis. Acela auzind, i-a zis lui : nimic altceva nu ti-a zis batranul?
Zis-a lui: nu ! Atunci a zis : nu mai voiesc sa vand. Si umilindu-se, a venit la
batranul, pocaindu-se si rugandu-l pe el sa o primeasca. Iar batranul nu voia sa
o ia. Atunci i-a zis lui fratele : de nu o vei lua, nu am odihna. Zis-a lui
batranul : daca nu te odihnesti, iata o primesc. Si a ramas fratele acela acolo
pana la sfarsitul lui, fiindca s-a folosit de lucrarea batranului.
( 1 ) Piei subtiri, sau pergamente, care serveau in vechime in loc de
hartie.
2) Acestui avva Ghelasie i-a ramas o chilie de la oarecarele
batran, care era si el monah, imprejurul Nicopolei avand locuinta. Si aceasta
chilie avea si livada. Deci un lucrator oarecare al lui Vacat, celui mai mare
peste Nicopole, cel din Palestina, fiind rudenie batranului celui pristavit, a
venit catre Vacat si-l ruga sa ia livada aceea, Ca i se parea ca dupa lege la el
trebuia sa se pogoare. Iar el fiind rapitor, se cumpanea cu mainile sale sa ia
livada, iar Ghelasie nevrand sa dea mirenilor chilia calugareasca, nu vrea sa o
lase pe dansa sa o ia. Deci, pandind Vacat dobitoacele lui avva Ghelasie, care
aduceau masline de la livada aceea si luand maslinele cu mainile sale, cu de-a
sila le-a adus la casa sa si de-abia mai tarziu, cu ocara le-a lasat dobitoacele
impreuna cu oamenii lor. Iar fericitul batran roada adica nici cat de putina nu
a luat, iar livada nu a lasat-o sa o ia pentru pricina cea mai sus zisa, de unde
s-a aprins Vacat. Si fiindca si alte pricini il trageau pe el, caci era iubitor
de judecati, a mers la Tarigrad calatorind pe jos.
Deci, venind el la
Antiohia, cand acolo ca un luminator mare stralucea sfantul Simeon si auzind de
dansul, ca era mai presus de om, a dorit, ca un crestin, sa vada pe sfantul; iar
vazandu-l pe dansul de pe stalp sfantul Simeon, ca indata a intrat in manastire,
il intreba pe el: de unde vii si unde mergi ? Iar el a zis : de la Palestina
sunt si merg la Tarigrad. Iar sfantul iarasi a zis catre el : si pentru care
trebuinta ? I-a raspuns Vacat : pentru multe trebuinte si nadajduiesc, cu
rugaciunile sfintiei tale sa ma intorc si sa ma inchin sfintelor tale urme. Si
i-a zis sfantul Simeon : nu voiesti sa spui, deznadajduite omule ca mergi asupra
omului lui Dumnezeu ? Dar nu-ti va fi calea cu bine si nici casa ta nu o vei mai
vedea; iar de vei asculta sfatul meu, sa te intorci de aici si sa te pocaiesti,
catre dansul, daca cu viata vei ajunge la loc. Deci, indata cuprinzandu-se de
friguri si punandu-se in nasalie de cei ce erau cu dansul, mergea dupa cuvantul
sfantului Simeon, sa ajunga la loc si sa se pocaiasca inaintea parintelui
Ghelasie, dar ajungind pana la Virit s-a savarsit si n-a mai vazut casa sa, dupa
proorocirea sfantului.
Acestea si fiul lui care tot cu acelasi nume, adica
Vacat, era numit, a spus dupa moartea tatalui sau, multor barbati vrednici de
credinta.
3) Inca si aceasta au povestit-o multi din ucenicii lui, ca,
oarecand fiind adus lor un peste, pe acesta prajindu-l bucatarul, l-a adus la
chelar, iar sosind chelarului o trebuinta de nevoie, a iesit din chelarie lasand
pestele jos intr-un vas, poruncind unui copil mic al fericitului Ghelasie, sa-l
pazeasca un ceas pana se va intoarce. Iar copilul lacomindu-se s-a apucat sa
manance pestele fara de nici o sfiala. Deci, intrand chelarul si aflandu-l
mancand, maniindu-se pe copil, care sedea jos, l-a impins cu piciorul fara de
socoteala, iar din oarecare lucrare diavoleasca, fiind lovit peste inima
lesinand, a murit.Iar chelarul, fiind cuprins de frica, l-a pus pe asternutul
sau si acoperindu-l a purces de a cazut la picioarele lui avva Ghelasie;
vestindu-i ce s-a intamplat. El a poruncit ca nimanui sa nu spuna altuia,
poruncindu-i si aceasta, ca daca se va face seara, si se vor aseza toti, sa-l
duca pe el in altar, si sa-l puna inaintea jertfenicului si sa iasa de acolo. Si
venind batranul in altar, a statut la rugaciune. Si in vremea cantarii celei de
noaptea, adunandu-se fratii, a iesit batranul si copilul urmand dupa dansul,
nestiind nimenea afara de el si de chelar, pana la sfarsitul lui.
4) Se
spunea pentru avva Ghelasie, nu numai de ucenicii lui, ci si de altii multi,
care adesea, ori se duceau la dansul, cum ca in vremea Soborului celui a toata
lumea din Calcedon, Teodosie care a inceput in Palestina dezbinarea lui Dioscor,
alergand inaintea episcopilor celor ce vreau sa se intoarca la ale lor biserici
- caci si acela era in Tarigrad, fiind gonit de la patria sa, ca cel ce se
bucura pururea de tulburari - a mers, zic, pana la avva Ghelasie, la manastirea
lui, spunandu-i de Soborul cel din Calcedon, cum ca a intrat dogma lui Nestorie,
cu aceasta socotind sa rapeasca pe sfantul intru ajutorul viclenirii si a
dezbinarii sale.Iar el din asezarea omului aceluia si din priceperea ce avea de
la Dumnezeu, a cunoscut viclesugul socotelii lui si nu numai ca n-a fost rapit
cu departarea lui de la dreapta credinta, ca cei de atunci mai toti, ci precum
se cade l-a ocarat si l-a gonit. Ca aducand la mijloc pe copilul pe care l-a
inviat din morti, zicea cu un chip cinstit si cu bung randuiala : de voiesti a
grai pentru credinta ai pe acest prunc, care aude cele zise de tine, si-ti va da
raspuns, ca eu nu am vreme sa ascult cele ce se graiesc de tine. Rusinandu-se,
dar dintr-acestea si mergand la Sfanta Cetate, rapeste tot cinul calugaresc, cu
chip de ravna dumnezeiasca; rapeste inca si pe imparateasa, fiind ea atunci
acolo; si asava and ajutor, apuca cu de-a sila scaunul Ierusalimului, mai intai
cu ucideri, apucandu-l pe acesta si alte faradelegi si nedreptati facand, care
si pana acum multi le pomenesc. Atunci dar daca l-au apucat si pofta si-a
dobandit, apucand mai inainte si scaunele episcopilor, nevenind aceia inca,
aduce si pe avva Ghelasie si porunceste lui cu ingrozire si cu strasnicie sa
intre in altar. Iar dupa ce a intrat, ii zice : anatematiseste pe Iuvenalie. Iar
el nesperiindu-se nicicat de putin, i-a zis : eu pe alt episcop al Ierusalimului
nu stiu, decat pe Iuvenalie. Infricosandu-se de aceea Teodosie, ca sa nu se
asemene si altii la ravna lui cea cu dreapta credinta, porunceste sa-l scoata
curand din biserica. Apucandu-l deci, cei ce erau de dezbinarea lui si strangand
lemne imprejur spre a-l arde pe el, il ingrozeau. Dar vazand ca nici asa nu se
apleaca, nici se teme nicidecum, ci mai vartos aceia s-au temut de scularea
norodului, ca sa nu fie asupra lor, pentru ca era vestit si aratat pretutindeni
fericitul. Iar aceasta era mai vartos din purtarea de grija a Celui de sus; deci
au slobozit nevatamat pe mucenic, care cat despre sine, s-a facut lui Hristos
ardere de tot.
5) Povestesc unii pentru el, ca in tineretile sale vietuia
viata cea fara de avere. Deci erau intru aceea vreme si altii multi prin
aceleasi locuri iubind o viata ca aceea, intre care si un batran oarecare foarte
prost si nestrangator, petrecand intr-o chilie pana la moarte, macar ca a avut
ucenici la batranetile sale. Acesta impreuna cu cei ce erau cu el s-a nevoit sa
pazeasca, ca sa nu aiba doua haine nici sa poarte grija de ziua de maine pana la
moarte. Deci, cand s-a intamplat lui avva Ghelasie din pronie dumnezeiasca, a
aseza viata de obste si ii aducea multe, a dobandit inca si cele de trebuinta
vietii celei de obste, aducandu-i dobitoace multe si boi. Ca, Cel ce a ajutat
dumnezeiescului Pahomie dintru-ntai a aseza viata de obste si acestuia i-a
ajutat la toata tocmirea manastirii. Deci, in acestea vazandu-l cel mai sus
numit batran si avand dragoste curata catre dansul, i-a zis: ma tem, avvo
Ghelasie, ca nu cumva sa se lege mintea ta catre sate si catre alta avere a
chinoviei. Iar el i-a raspuns : este legata mai vartos mintea ta la undreaua cu
care lucrezi, decat cugetul lui Ghelasie la averile acelea.
6) Se spunea
pentru avva Ghelasie, ca de multe ori fiind tulburat de ganduri, ca sa se duca
inauntrul pustiei, iar mai de pe urma daca a vazut ca nu poate sa se
impotriveasca, a inceput a ispiti gandul sau, de poate sa sada in pustie si
sculandu-se, umbla pe afara de chilie, nici paine mancand, ci verdeturi, nici
intrand sub acoperemant, si zicand intru sine : cei ce sunt in pustie, acestea
toate nu le au. Si petrecand asa trei zile, a ostenit si a certat gandul cel ce
il tulbura pe el, cu mustrare, zicand : daca nu poti sa faci lucrurile ce
trebuie in pustie, sezi in chilia ta, cu rabdare plangand pacatele tale, iar nu
umbla din loc in loc. Ca pretutindeni ochiul lui Dumnezeu vede lucrurile
omenesti.
PENTRU AVVA GHERONTIE
A zis avva Gherontie cel al
pietrei ca multi suparandu-se pe poftele trupasti, neapropiindu-se de trupuri,
cu mintea au curvit. Si trupurile pazindu-li-se fecioresti, cu sufletele
curvesc. Pentru aceasta bine este, o iubitilor, sa faca fiecare ceea ce este
scris si cu toata pazirea sa-si pazeasca inima sa ( 1 ).
Pilde IV, 23.
INCEPUTUL SLOVEI D
PENTRU AVVA
DANIIL
1) Se spunea pentru avva Daniil, cum ca venind barbarii in
schit, au fugit parintii. Si a zis batranul : daca nu poarta grija de mine
Dumnezeu, pentru ce mai traiesc. Si a trecut prin mijlocul barbarilor si nu l-au
vazut pe el. Atunci a zis catre sine : iata a purtat grija de mine Dumnezeu si
nu am murit. Fa dar si tu ceea ce este al omului si fugi ca parintii.
2)
Un frate a rugat pe avva Daniil, zicand : da-mi o porunca si o voi pazi pe ea.
Si a zis lui : niciodata sa nu intinzi mana ta cu femeie in strachina si sa
mananci cu ea si cu aceasta vei scapa putin de dracul curviei.
3) A zis
avva Daniil, ca in Babilon o fata a unuia din cei mai mari avea drac. Si tatal
ei avea un calugar iubit, si acela i-a zis lui : nimeni nu poate sa tamaduiasca
pe fiica ta, fara numai sihastrii aceia, pe care ii stiu si de ii vei ruga pe
ei, nu vor voi sa faca aceasta pentru smerenie. Ci aceasta sa facem : cand vor
veni in targ, faceti-va ca voiti sa cumparati vase. Si cand vor veni sa ia
pretul lor, sa zicem lor sa faca rugaciune si cred ca se va tamadui. Iesind ei
in targ, au aflat pe un ucenic al batranilor, sezand ca sa vanda vasele lui. Si
l-au luat pe el impreuna cu cosnitele, cum ca ia pretul lor. Si cand a venit
calugarul in casa, a venit si indracita si i-a dat o palma, iar el a intors si
cealalta fata, dupa porunca Domnului. Si muncit fiind dracul, a strigat zicand:
o, sila ! Porunca lui Iisus ma scoate. Si indata s-a curatit fata. Si dupa ce au
venit batranii, le-a povestit lor ceea ce s-a facut. Si au proslavit pe Dumnezeu
si au zis : obicei are mandria diavolului, sa cada prin smerema poruncii lui
Hristos.
5) Calatorea odinioara avva Daniil si avva Ammoi. Si a zis avva
Ammoi: cand vom sedea si noi la chilie, parinte ? Zis-a avva Daniil lui: cine ia
de la noi pe Dumnezeu acum? Dumnezeu este in chilie si iarasi Dumnezeu este in
afara de chilie.
6) A povestit avva Daniil, cum ca aflandu-se in schit
avva Arsenie, era acolo un calugar care fura vasele batranilor si l-a luat pe el
avva Arsenie la chilia sa, vrand sa-l foloseasca si pe batrani sa-i odihneasca.
Si-i zicea lui : ori ce vei voi, eu iti voi da, numai nu fura. Si i-a dat lui
aur si bani si haine si toata trebuinta lui. Iar el ducandu-se, iarasi fura.
Deci batranii vazand ca nu a incetat, l-au gonit zicind : de se va afla vreun
frate care sa aiba vreo neputinta de neajungere, trebuie sa-l suferi. Iar de
fura si dupa sfatuire nu inceteaza goniti-l pe el. Ca si pe sufletul lui vatama
si pe toti care sunt in locul acela ii tulbura.
7) A povestit avva Daniil
faranitul, ca a zis parintele nostru avva Arsenie pentru un schitiot, ca era
mare cu faptele, dar prost la credinta si gresea pentru prostimea lui si zicea
ca nu este cu adevarat Trupul lui Hristos, painea care o luam, ci inchipuire. (
1 )
Si au auzit doi batrani, ca zisese acest cuvant si stiindu-l ca este mare
la viata, au socotit ca din nerautate si prostime zice. Si au venit la el si
i-au zis lui : avvo, cuvant de necrezut am auzit pentru oarecare, cum ca zice ca
painea cu care ne impartasim, nu este cu adevarat Trupul lui Hristos, ci este
in- chipuire. Zis-a batranul : eu sunt cel ce am zis aceasta. Iar ei il rugau,
zicand : nu tine asa, avvo, ci precum a invatat Biserica cea soborniceasca. Caci
noi credem ca painea aceasta este Trupul lui Hristos cu adevarat si paharul este
insusi Sangele lui Hristos cu adevarat si nu e inchipuire. Ci precum intru
inceput tarana luand din pamant, a zidit pe om dupa chipul Sau si nimeni nu
poate zice ca nu este chip al lui Dumnezeu, desi este neinteles chipul, asa si
painea, pentru care a zis, ca Trupul Meu este, asa credem ca este cu adevarat
Trupul lui Hristos. Iar batranul a zis : de nu ma voi incredinta din lucru, nu
am vestire in chip desavirsit.Iar ei au raspuns: sa ne rugam lui Dumnezeu toata
saptamana pentru taina aceasta si credem ca Dumnezeu ne va descoperi noua. Iar
batranul cu bucurie a primit cuvantul si se ruga lui Dumnezeu si el zicind :
Doamne. Tu stii ca nu din rautate sunt necredincios, ci ca sa nu ma insel intru
nestiinta. Descopere-mi, Doamne Iisuse Hristoase ! Mergand inca si batranii la
chiliile lor, se rugau lui Dumnezeu si ei zicand : Doamne Iisuse Hristoase,
descopere baranului taina aceasta, ca sa creada si sa nu-si piarda osteneala sa
! Si Dumnezeu a ascultat amandoua partile. Si implinindu-se saptamana, au venit
ei duminica la biserica si au stat impreuna numai ei catestrei pe o rogojina,
iar in mijloc era baranul. Si li s-au deschis lor ochii cei intelegatori.Iar
cand s-a pus painea pe Sfanta Masa se arata numai la catesitrei ca un prunc si
cand intindea mana preotul sa franga painea, iata ingerul Domnului s-a pogorat
din cer, avand cutit si a jertfit pe Prunc si a turnat sangele Lui in pahar. Iar
cand a frant preotul painea in bucati mici si ingerul taia din Prunc bucatile
mici. Si cand s-a apropiat sa ia din cele sfinte, i s-a dat batranului carne cu
sange. Si vazind, s-a infricosat si a strigat zicand : cred Doamne, ca painea
este Trupul Tau si paharul este Sangele Tau ! Si indata s-a facut carnea cea din
mana lui paine dupa taina. Si s-a impartasit, multumind lui Dumnezeu. Si i-au
zis lui batranii : Dumnezeu stie firea omeneasca, ca nu poate sa manance carne
cruda si pentru aceasta a prefacut Trupul Sau in paine si Sangele Sau in vin, la
cei ce primesc cu credinta. Si au multumit ei lui Dumnezeu pentru batranul, ca
nu a lasat sa se piarda ostenelile lui. Si s-au dus catestrei cu bucurie la
chiliile lor.
1 Vezi pentru aceasta la Teologhicon al Sf. Ioan Damaskinul foaia 343.
8)
Inca si alt frate cu aceleasi ganduri luptandu-se asa pentru Sfintele Taine, ca
si cel mai sus zis batran, indoindu-se si necrezand, de ceilalti frati s-a luat
la slujba si povestea, ca a vazut unele ca acestea, fiindca fratii cei ce il
luasera pe el, se rugau cu deadinsul, ca sa i se arate lui de la Dumnezeu
adevarul lucrurilor, sa lepede gandurile necredintei. Deci dupa ce s-a sfarsit
slujba, le-a povestit lor fratele zicand : dupa ce s-a citit Apostolul, indata
ce s-a suit diaconul sa citeasca Sfanta Evahghelie, am vazut acoperemantul
bisericii deschis si cerul vazandu-se, iar pe diacon inconjurat de foc din toate
partile. Apoi dupa ce s-au adus Darurile si s-au pus inainte, am vazut cerurile
deschizandu-se si peste dumnezeiestile Daruri foc pogorandu-se si dupa foc
multime de ingeri, si in mijlocul lor un Prunc si alte doua fete a caror
frumusete nu este cu putinta a spune, caci era stralucirea lor ca fulgerul. Si
ingerii aceia stau imprejurul mesei, iar Pruncul sedea pe masa. si dupa ce s-au
apropiat preotii sa franga painile punerii inainte, am vazut cele doua minunate
fete ca s-au apropiat si au tinut mainile si picioarele Pruncului si cu cutitul
pe care il tineau, au junghiat pe Prunc si Sangele Lui l-au turnat in pahar,
apoi au taiat bucatele Trupul Lui si L-au pus pe paini. Si indata s-au facut
painile Trup. Si cand s-au apropiat fratii sa se impartaseasca, mi s-a dat mie
trup curat si neputand sa ma impartasesc cu el, plangeam. Si am auzit glas
graindu-mi in urechile mele : omule, pentru ce nu te impartasesti ? Nu este
aceasta ceea ce ai cerut ? Si eu am zis : milostiv fii mie, Doamne, nu pot sa
mananc trup. Si iarasi glasul a zis : cunoaste, dar, ca de putea omul sa se
impartaseasca cu trup, trup s-ar fi aflat, precum si tu ai aflat, dar nu poate
sa manance trup si pentru aceasta Domnul Dumnezeul nostru a randuit paini ale
puterii inainte. Deci, de ai crezut, impartaseste-te si tu ! Iar eu am zis :
cred, Doamne ! Si aceasta zicand eu, s-a facut indata Trupul pe care il aveam in
mana mea, paine. Si multumind lui Dumnezeu, m-am impartasit. Iar dupa ce s-a
sfarsit sfanta slujba cea de taina, am vazut de asemenea, acoperamantul
bisericii deschis si pe dumnezeiestile si cerestile puteri iarasi la ceruri
inaltandu-se. Acestea auzindu-le fratii de la fratele cel ce le povestea si
umilindu-se pentru atata dar al lui Hristos, s-au dus multumindu-I si slavindu-L
pe El.
9) Acestasi avva Daniil a povestit pentru alt batran mare ce sedea
in partile cele de jos ale Egiptului, ca zicea intru prostime ca Melhisedec este
Fiul lui Dumnezeu si s-a vestit fericitului Chiril, arhiepiscopul Alexandriei
pentru dansul. Si a trimis la el, dar stiind ca este facator de minuni batranul
si orice cere de la Dumnezeu, i se descopere lui si cum ca intru prostime a zis
cuvantul acesta, a intrebuintat acest fel de intelepciune, zicand: avvo,
rogu-te, fiindca gandul imi zice, ca Melhisedec este Fiul lui Dumnezeu si alt
gand imi zice, ca nu, ci om este si arhiereu al lui Dumnezeu. Deci fiindca ma
indoiesc pentru aceasta, am trimis la tine, ca sa te rogi lui Dumnezeu sa-ti
descopere aceasta si sa cunoastem adevarul.Iar batranul indraznind la petrecerea
sa, a zis: da-mi trei zile si eu voi vesti ce este. Deci mergand, se ruga lui
Dumnezeu pentru cuvantul acesta si venind dupa trei zile a zis fericitului
Chiril, ca om este Melhisedec. Si i-a zis lui arhiepiscopul : cum stii, avvo ?
Iar el a zis : Dumnezeu mi-a descoperit pe toti patriarhii, asa cate unul
trecand inaintea mea de la Adam pana la Melhisedec. Si ingerul mi-a zis ca
acesta este Melhisedec, si sa cred ca asa este. Deci, ducandu-se singur
propoveduia ca om este Melhisedec si foarte s-a bucurat fericitul
Chiril.
10) S-a suit odata avva Daniil cel de la Schit cu ucenicul sau in
Tebaida cea de sus la pomenirea lui avva Apolos si au iesit parintii spre
intampinarea lui ca la sapte stadii, fiind la numar ca cinci mii. Si era cu
putinta a-i vedea pe nisip intinsi pe pantece, ca in randuiala de ingeri, care
cu frica primesc pe Hristos; ca unii hainele le asterneau pe cale inaintea lui,
iar altii pamantul il udau cu lacrimile. Si iesind arhimandritul s-a inchinat de
sapte ori inaintea fetei batranului si sarutandu-se intre diinsii, au sezut si i
s-au rugat sa auda cuvant de la dansul, ca nu degraba vorbea cuiva. Deci dupa ce
a sezut afara de chinovie, pe nisip, ca nu ii incapea biserica, zis-a avva
Daniil, ucenicul sau : de voiti sa va mantuiti, iubiti neagoniseala si tacerea,
ca de aceste doua fapte bune toata viata calugarilor atarna. Si ucenicul lui a
dat unuia din frati scrisoarea si a talmacit-o egipteneste. Si dupa ce s-a citit
parintilor, au plans toti si petreceau pe batranul plangand; caci nimeni nu
indraznea sa-i zica : fa milostenie. Si venind la Ermupoli, a zis ucenicului Sau
: du-te, bate in poarta manastirii aceleia si spune ca aici sunt ! Ca era acolo
manastire de femei, care se zicea a lui avva Ieremia, in care locuiau ca trei
sute de surori. Si s-a dus ucenicul si a batut. Si i-a zis lui portarita cu glas
subtire : mantuieste-te ! Bine ai venit ! Ce poruncesti ? El a zis ei :
cheama-mi pe maica arhimandrita, caci voi sa vorbesc. Iar ea a zis : nu se
intalneste cu nimeni niciodata, ci spune-mi, ce poruncesti si ii voi spune. Iar
el a zis : spune-i, ca un calugar va sa-i vorbeasca. Iar ea mergand i-a spus.
Iar igumenia venind i-a zis : ce poruncesti ? Si a zis fratele : ca sa faceti
milostenie sa dorm aici cu un batran, caci este seara si nu cumva sa ne manance
fiarele. I-a zis lui maica : de folos va este voua sa fiti mancati de fiarele
cele dinafara, iar nu de cele dinlauntru, ca aici barbat niciodata nu intra. I-a
zis fratele : avva Daniil este, cel al Schitului. Iar ea auzind, a deschis
portile si a iesit alergand, asemenea si tot soborul si imbroboditurile lor
le-au asternut de la poarta pana jos, unde era batranul, tavalindu-se la
picioarele lui si sarutand urmele picioarelor lui. Si intrand ei inauntru in
manastire, a adus stareta lighean si l-a umplut cu apa caldisoara si cu buruieni
si a pus pe surori doua cete si a spalat ea picioarele batranului si ale
ucenicului lui si luand un pahar, lua din lighean si turna pe capetele surorilor
si apoi a turnat in sanul ei si pe cap. Si putea sa le vada cineva pe, toate ca
pe niste pietre neclintite, fara de grai, caci tot raspunsul lor cu semn se
facea. Zis-a dar batranul, staretei : pe noi ne au la evlavie, sau asa sunt
totdeauna surorile ? Iar ea a zis : totdeauna asa sunt roabele tale, stapane,
roaga-te pentru dansele ! Iar una din ele, zacea in mijlocul curtii dormind,
rupta si zdrenturoasa. Si a zis batranul : cine este aceasta care doarme aici ?
Si a zis una din surori : este betiva si ce sa-i facem, nu stim, ca a o scoate
din manastire ne temem de osanda si de o vom lasa, sminteste surorile. Zis-a
batranul ucenicului sau : ia ligheanul si-l arunca deasupra ei. Iar el facand
asa, s-a sculat sora ca dintr-o betie. Deci a zis stareta : stapane, totdeauna
asa este. Si luand pe batran, au intrat in trapeza si au facut cina surorilor,
zicand: blagosloveste pe roabele tale, ca inaintea ta sa guste ! Iar el le-a
blagoslovit si numai ea si cea de a doua dupa dansa au sezut cu ei. Si
batranului i-au pus un vas, care avea verdeturi muiate si crude si curmale si
apa, iar ucenicului linte calda si putina paine si vin amestecat.Iar surorile au
pus bucate multe : peste si vin din destul si au mancat foarte bine si nimeni nu
a grait. Iar dupa ce s-au sculat ei, zis-a batranul, staretei: ce este ce ai
facut ca noi trebuie sa mancam bine si voi ati mancat cele bune ? I-a raspuns
lui aceea : tu calugar esti, si hrana de calugar ti-am pus si ucenicul tau
ucenic de calugar este si hrana de ucenic i-am pus; iar noi. incepatoare suntem
si hrana de incepatoare am mancat. I-a zis batranul : pomenita fie dragostea ta;
cu adevarat ne-am folosit. Si mergand ei sa se odihneasca, zis-a batranul
ucenicului sau : du-te de vezi unde doarme betiva aceea. care zacea in mijlocul
curtii. Si s-a dus de a vazut si a venit de i-a spus lui, ca la sfarsitul
iesitorilor ( 1 ). A raspuns batranul : privegheaza cu mine in noaptea aceasta.
Si dupa ce au adormit toate surorile, a luai batranul pe ucenicul sau si s-a
pogorat pe din dos si a vazut pe betiva ca s-a sculat si si-a intins mainile
sale la cer si lacrimile ei ca paraul si metaniile le facea pana la pamant si
cand simtea ca vine vreo sora la iesitori, se arunca pe sine jos horaind. Deci a
zis batranul, ucenicului sau : cheama-mi pe stareta incetisor ! Si mergand a
chemat-o pe ea si pe a doua dupa dansa si toata noaptea priveau cele ce facea.
Iar stareta plangea zicand : zvon s-a facut pentru dansa intre surori si a
cunoscut ea si s-a dus binisor cand dormea batranul si i-a furat toiagul si
pieptarul si a deschis usa manastirii si a scris un biletel si l-a pus pe
incuietoarea usii, zicand : rugati-va si ma iertati de orice v-am gresit, si
apoi s-a facut nevazuta. Si dupa ce s-a facut ziua, au cautat-o si n-au gasit-o;
si s-au dus la poarta si au gasit usa deschisa si pitacelul pe dinsa. Si s-a
facut plangere mare in manastire si a zis batranul : eu pentru dansa am venit
aici, ca acest fel de betivi iubeste Dumnezeu. Si toate se marturiseau
batranului; spunand ce i-au facut ei. Si facand batranul rugaciune, s-au dus
amandoi la chiiiile lor, slavind si multumind lui Dumnezeu, Celui ce stie
singur, cati robi ascunsi are.
( 1 ) W.C.
11) A povestit avva Daniil, preotul Schitului, zicand : cand
eram mai tanar am venit la Tebaida si m-am pogorat la un oras sa-mi vand lucrul
mainilor mele. Si era acolo un om cu numele Evloghie, cu mestesugul sapator de
piatra, care din tanara varsta aceasta lucrare avea : din lucrul mainilor sale,
in fiecare zi ce dobandea, cheltuia si pana seara petrecea postind, iar seara
iesea in oras si pe strainii ce se aflau ii aducea la casa sa si picioarele lor
cu mainile sale le spala, ca nu avea pe altcineva impreuna cu el. Si dupa putere
ii hranea, iar din bucatelele ce prisoseau, cu unele isi mangaia nevoia firii,
iar altele le arunca la canii satului, caci pana si la acestia isi arata omul
milostivirea. Deci, acesta si pe mine de multe ori, primindu-ma in gazda
impreuna si cu alti frati, m-a facut a ma minuna foarte de fapta buna a lui, ca
ma inspaimanta milostivirea si iubirea de oameni a lui si blandetea si smerenia
sufletului. Si intorcandu-ma la Schit si asezandu-ma in chilie, in trei
saptamani m-am dat pe sine-mi la postire, rugandu-ma lui Dumnezeu sa-i dea mai
mult de cheltuiala, ca sa poata sa faca bine si altora mai multora. Deci, din
postire lipsindu-mi puterea, zaceam mai mort si adormind am vazut pe unul
cucernic la chip stand inaintea mea si zicandu-mi : Daniile, ce ai ? Si i-am zis
lui : cuvant am dat lui Hristos sa nu gust paine, pana ce ma va auzi pe mine
pentru Evloghie, pietrarul, ca sa-i dea lui blagoslovenie, sa faca bine mai
multora. Iar el a zis : nu, ca se va vatama, iar acum bine se afla; iar de
voiesti sa-i dai lui, pune-te chezas pentru sufletul lui ca se va mantui intru
mai multe si eu ii voi da lui. Iar eu iarasi am zis : mai mult Doamne da-i lui,
ca toti printr-ansul sa slaveasca numele Tau cel sfant. Raspuns-a acela : am zis
tie, ca acum bine se afla. Iar eu am zis catre el : din mainile mele cere
sufletul lui! Deci, mi s-a parut indata, ca m-am aflat la Sfanta Inviere si am
vazut un copil sezand pe sfanta piatra, iar pe Evloghie de-a dreapta lui stand
si cautand catre mine copilul, a zis catre cei ce erau de fata : acesta este cel
ce s-a pus chezas pentru Evloghie ? Iar ei au raspuns : asa, cu adevarat,
stapane ! Si iarasi a zis copilul : spuneti-i lui, ca am sa cer chezasia. Iar eu
am zis : asa, stapane, de la mine cere-o aceasta, numai dai-i lui ! Si vad ca ii
toarna in sanul lui bani multi. Si pe cat aceia turnau, pe atat sanul lui
Evloghie primea. Deci desteptandu-ma eu, am cunoscut ca mi s-a ascultat
rugaciunea si am proslavit pe Dumnezeu. Iar Evloghie iesind la lucrul sau si
lovind in piatra, aude un sunet desert si sapand gaseste o pestera plina de bani
si spaimantandu-se, socotea intru sine : ce voi face ? De-i voi lua pe acestia
la oras, va auzi dregatorul si vine de ii ia si eu ma primejduiesc. Ci mai
vartos ma voi duce la o tara afara, unde nimeni nu ma cunoaste. Si tocmind
dobitoace ca si cum ar fi avut de carat pietre, a carat banii la rau si
punandu-i in corabie, s-a dus la Bizant. Si imparatea Iustin batranul si a dat
bani multi imparatului si celor mai mari ai lui si intru putina vreme s-a facut
eparh al pretorilor si a cumparat casa mare, care si pana acum se zice a
egipteanului. Si trecand doi ani, eu nestiind nimic de cele ce se facusera, am
vazut in vis ca m-am aflat la Sfanta Inviere si pe copil iarasi l-am vazut,
sezand pe sfanta piatra. Si aducandu-mi aminte de Evloghie, am zis intru sine-mi
: oare unde este Evloghie ? Si dupa putin il vad pe acesta, tarat de un arap,
afara de la fata copilului. Si desteptandu-ma, am cunoscut ce insemneaza vedenia
si, am zis in sine-mi : vai mie pacatosului, ca am pierdut sufetul meu ! Si
sculandu-ma, m-am dus la oras, ca pentru a vinde lucrul mainilor mele si
asteptand sa aflu pe Evloghie, s-a facut seara adanca si nimeni nu s-a indemnat
sa ma ia in gazda. Deci ma scol si intreb pe o batrana si ii zic ei : bunico,
da-mi trei paximazi (pesmeti) sa mananc, ca nu am mancat astazi. Iar ea
ducandu-se, mi-a adus putinia fiertura si mi-a pus inainte si sezand aproape, a
inceput sa-mi vorbeasca, graind cuvinte de folos : avva, nu stii ca esti tanar
si nu trebuia sa vii in oras. Au nu stii ca schima cea calugareasca cere
liniste. Si altele oarecare? Si am zis ei; ce poruncesti dar sa fac, caci lucrul
mainilor mele am venit sa vand ? Iar ea mi-a zis : macar de iti vinzi lucrul
mainilor tale, dar nu zabovi asa in oras, daca voiesti sa fii calugar, du-te la
Schit ! Si i-am zis ei : nu este aici in orasul acesta vreun om temator de
Dumnezeu, ca sa adune pe straini ? Si mi-a zis: o, ce ai grait, avvo? Am avut
aici pe un pietrar oarecare si multe bunatati facea la straini. Si vazand
Dumnezeu lucrurile lui, i-a dat lui dar. Si este, precum aud patrician astazi.
Iar eu acestea auzind, am zis intru sine-mi : eu am facut uciderea aceasta. Si
indata intrand intr-o corabie, m-am dus in Bizant si intreband si gasind casa
lui Evloghie, sedeam langa poarta, vrand sa-l vad pe el, cand va iesi. Si deci
trecand putin, il vad indata pe el cu fala si inconjurat de oameni multi si am
zis catre el : miluieste-ma, am sa-ti graiesc oaresce deosebi ! Iar el nu a luat
aminte, ci si cei ce mergeau inainte au dat in mine si alergam mai inainte si
iarasi strigam si cei de pe urma iarasi au dat in mine. Si aceasta in patru
saptamani facand, nu am putut sa vorbesc cu el. Iar mai pe urma strigand eu
iarasi, a alergat unul din slujitorii lui cu un bat si atata m-a batut cu
dansul, cat m-a lasat mai mort. Apoi,dupa multa vreme, putin intarindu-ma, am
zis intru sine-mi : sa mergem la Schit si de va voi Dumnezeu, va mantui si pe
Evloghie ! Si m-am pogorat la mare si afland o corabie alexandrineasca pornind
indata, m-am suit intr-ansa si de scarba si de batai am adormit. Si ma vad pe
mine iarasi la Sfinta Inviere si pe copilul acela asemenea iarasi sezand si
cautand la mine cu ingrozire si zicand : nu vei merge, ci vei plini chezasia.
Iar eu, de frica, nici a deschide gura nu am putut. Si porunceste la doi din cei
ce stau inaintea lui si luandu-ma m-au legat cu mainile inapoi si m-au spanzurat
cu capul in jos, zicandu-mi : sa nu te pui chezas peste puterea ta si sa nu
graiesti impotriva lui Dumnezeu. Iar eu de mahnire si de nevoie, nu am raspuns
nimic. Deci, asa fiind eu spanzurat, s-a facut glas zicand : iese Augusta (adica
Imparateasa) si vazand-o, am luat indrazneala si am strigat : miluieste-ma,
stapana lumii ! Iar ea intorcandu-se catre mine, a zis : ce voiesti ? Am zis :
pentru chezasia lui Evloghie sunt spanzurat. Si mi-a zis mie : eu ma voi ruga
pentu tine. Si am vazut ca s-a dus si a sarutat picioarele copilului si mi-a zis
copilul : sa nu mai faci lucrul acesta. Iar eu de frica fiind cuprins, am zis :
nu stapane, iarta-ma si a poruncit si m-au slobozit si mi-a zis : mergi la
chilia ta. Vezi inca si cum voi aduce pe Evloghiel la randuiala lui cea dintai.
Deci desteptandu-ma, m-am bucurat cu bucurie mare ca m-am izbavit de aceasta
chezasie. Si inotand cu corabia, am venit la Schit, multumind lui Dumnezeu. Iar
dupa trei zile aud ca a murit Iustin imparatul si s-a facut imparat Iustinian.
Apoi dupa putin m-am instiintat, ca s-au sculat asupra imparatului, patru
oarecare din cei mari, intre care unul a fost si Evloghie. Si cei trei
prinzandu-se, li s-au taiat capetele, iar Evloghie a fugit noaptea. Si a
poruncit imparatul ca ori unde se va afla, sa se omoare si el. Deci, intreband
pentru dansul cu osardie, m-am instiintat ca s-a intors la locul sau iarasi si
s-a apucat de pietrarie, nearatand catre nimeni ca el este cel ce se facuse
patrician ( boier ) in Constantinopol, ci alt egiptean a fost acela. iar el
incredinta ca intru atatia ani a fost la Sfintele Locuri. Deci m-am pogorat
iarasi la acel oras, ca sa ma instiintez cele pentru dansul mai cu deadinsul. Si
facandu-se seara, iata Evloghie a venit chemand pe straini la gazduire. Si
vazandu-l, am suspinat si lacrimand, am zis catre Dumnezeu : cat s-au marit
lucrurile Tale, Doamne, toate intru intelepciune le-ai facut ! Cu adevarat, Tu,
Doamne, faci saraci si imbogatesti, smeresti si inalti si judecatile Tale sunt
nenumarate ! Si luandu-ma si pe mine impreuna cu alti saraci, ne-am dus la casa
sa si spalandu-ne picioarele, ne-a pus masa. Si dupa ce am mancat noi, luandu-l
deosebi, i-am zis lui : cum te afli, avvo Evloghie ? Iar el a zis : roaga-te
pentru mine, avvo, ca sant sarac, neavand in maini nimic ! Iar eu am zis catre
el : o, de nu ai fi avut nici acestea pe care le ai ! Iar el a zis : pentru ce,
avvo? Au te-am smintit cu ceva candva ? Atunci i-am povestit lui toate cele ce
s-au facut. Si plangand deajuns, a zis : roaga-te, avvo, ca sa trimita Dumnezeu
cele de trebuinta si de acum sa ma indreptez ! Iar eu am zis : cu adevarat,
fiule, sa nu ingdaduiesti sa ti se incredinteze altceva de la Hristos, cat vei
fi in lumea aceasta, afara de plata osteneiii acesteia. Si urandu-i cele bune,
m-am intors si a ramas Evloghie asa, sapand la pietre si primind pe straini pana
la sfarsitul vietii sale si de o suta de ani facandu-se, nu s-a lasat de aceasta
lucrare ci ii da Dumnezeu lui putere, pana cand a plinit calatoria vietii
acesteia.
12) Ne-a povestit noua avva Palladie, ca intrand odata in
Alexandria impreuna cu avva Daniil pentru o trebuinta oarecare, au intalnit pe
un tanar iesind din baie, ca se scaldase. Si vazandu-l pe el batranul, a
suspinat si mi-a zis mie : vezi pe acest frate, are sa se huleasca numele lui
Dumnezeu printr-insul. Ci sa mergem dupa el, ca sa vedem unde petrece. Si
mergand pe urma lui, am intrat dupa el. Si luandu-l batranul deosebi, i-a zis :
o frate, tanar fiind si sanatos, nu ti se cuvine sa te scalzi; caci sa fii
incredintat, fiule, ca pe multi' smintesti, nu numai pe mireni ci si pe
calugari. Raspuns-a acela batrhnului : de as placea inca oamenilor, nu as fi
sluga a lui Hristos. Ci scris este : nu judecati si nu veti fi judecati. Atunci
i-a pus lui batranul metanie, zicand : iarta-ma pentru Domnul, caci ca un om am
gresit. Si am iesit de la dansul. Si i-am zis batranului : nu cumva este
neputincios fratele, si atunci nu se va osandi ? Iar batranul suspinand si
lacrimand, a zis : sa te incredinteze pe tine adevarul, frate, mai mult decat
cincizeci de draci am vazut inconjurandu-l pe el si turnand peste el noroi si o
arapoaica sezand pe umerii lui si sarutandu-l pe el si alta arapoaica inaintea
lui jucand si nerusinare invatandu-l si pe draci imprejurul lui mergand si
bucurandu-se de el, iar pe sfantul inger nu l-am vazut nici aproape, nici
departe de el. Pentru aceasta asemuiesc ca era el plin de toata necuratenia. Si
marturisesc ceea ce se zice si insasi hainele lui, care sunt de capra si moi si
indoite la fir,inca si a petrece el asa fara de rusine in mijlocul acestei
cetati, intru care si cei ce au imbatranit intru nevointe intrand pentru trebi
neaparate, se sarguiesc sa iasa indata, ca sa nu sufere vreo vatamare
sufleteasca. Apoi si alta : de nu era el iubitor de sine si iubitor de
dezmierdari si iubitor de curvie, nu s-ar fi dezgolit fara 'de rusine in baie si
pe altii asemenea goi i-ar fi privit, cand sfintii parintii nostri Antonie si
Pahomie, Amon si Serapion si ceilalti purtatori de Dumnezeu parinti, au legiuit,
ca nimeni din ca'ugari fara de mare boala si nevoie sa nu se dezgoleasca pe
sine. Ca si insisi pentru oarecare trebuinte de nevoie vrand sa treaca rauri si
nefiind luntre, nu sufereau sa se goleasca, pentru ca se cucereau de sfantul
inger, care urma dupa dansii si de soarele care lumina, desi nu ii vedea vreun
om, ci se rugau lui Dumnezeu si treceau prin vazduh, fiindca iubitorul de oameni
si atotputernicul Dumnezeu pe cea dreapta a lor si plina de evlavie cerere, gata
o primea si preaslavit o implinea si cu lucru o savarsea. Acestea spuindu-mi
batranul, s-a astamparat. Iar dupa ce ne-am intors noi la Schit, nu au trecut
multe zile si venind fratii de la Alexandria, ne-au povestit ca fratele cutare
preotul ( ca avea si hirotonie ), care sedea la biserica Sfantului Isidor, cel
ce cu putin mai inainte venise de la Constantinopol, ( si era acesta pentru care
zisese batranul ), s-a aflat ca curvea cu femeia lui Salentarie si prinzandu-se
de slugile lui si de vecini, i s-au taiat cele doua boase ale lui impreuna cu
madularul trupului si dupa taiere mai traind trei zile, a murit, facandu-se
ocara si rusine tuturor calugarilor. Iar eu auzind, sculandu-ma, m-am dus la
avva Daniil si i-am povestit lui cele ce s-au intamplat. Si auzind batranul a
lacrimat si a zis : pedeapsa celui mandru este caderea. Si insemneaza batranul
cu aceasta, ca de nu bolea acela cu mandria si ar fi primit sfatul lui, nu ar fi
patimit una ca asta, prin care si ceilalti mandri se vor pedepsi, de nu se vor
invata prin caderea aceluia, sa fuga de o prapastie ca aceasta.
13) Au
povestit ucenicii lui avva Evloghie, cum ca trimitandu-ne batranul la Alexandria
ca sa vindem lucrul mainilor, ne da porunci ca sa nu facem mai mult de trei
zile. Iar de veti face mai mult de trei zile, nevinovat sunt de pacatul vostru,
zicea el. Iar noi l-am intrebat pe el : cum calugarii prin cetati si prin sate
cu mirenii petrecand, ziua si noaptea nu se vatama ? Iar el a zis : credeti-ma
fiilor, ca dupa ce m-am facut calugar, am facut treizeci si opt de ani neiesind
din Schit si dupa acela m-am dus la Alexandria, catre papa Eusebie impreuna cu
avva Daniil pentru o trebuinta. Si intrand in cetate, am vazut multi calugari si
vedeam ca pe unii din ei corbii ii loveau peste- obraz, iar pe altii femei goale
ii imbratisau si la ureche le vorbeau; iar inaintea altora, goi fiind ei, copii
jucau si cu baliga de om ii manjau, iar pe unii ii vedeam ca tineau cutite si
trupuri de oameni taiau si dadeau calugarilor sa manance. Si am inteles ca
fiecare din calugari in ce patima era cazut, acest fel de draci avea care urmau
dupa dansul si le vorbea in minte. Pentru aceasta, fratilor, eu nu voiesc sa
zaboviti niciodata in cetate, ca nu de acest fel de ganduri, iar mai vartos de
draci, sa va suparati.
14) S-a suit odata avva Daniil de la Schit la
Terenut, iar pe cale a intrat intr-o capiste sa doarma. Si erau acolo idoli
vechi ai elinilor si luand unul, l-a pus ca un copac sub capul sau. Iar demonii
( dracii ), vazand indrazneala lui si voind sa-l infricoseze, strigau catre o
femeie, pe nume chemand-o si zicand : cutare, vino cu noi la baie ! Iar alt
demon ascultand, raspundea ca din idolul cel ce era sub capul batahnului si
zicea : strain am deasupra mea si nu pot veni ! Dar batranul nu s-a temut, ci
indraznind, lovea idolul zicand : du-te intru intuneric, daca nu poti si auzind
demonii au strigat toti cu glas mare zicand : ne-ai biruit pe noi ! Si au fugit
rusinati.
15) Zicea avva Daniil pentru avva Dula, ca intai a sezut in
viata de obste patruzeci de ani, apoi la Schit s-a linistit si intre parintii
cei mai mari s-a socotit. Deci acesta spunea, ca in multe feluri cercand, a
aflat ca cei ce petrec in viata de obste, mai mult si mai degrab decat cei ce se
linistesc, sporesc in lucrarea faptelor bune, de vor avea si intrebuinta
supunerea din inima curata. Ca un frate era intr-o viata de obste cu chipul
prost si defaimat mai mult decat toti cei ce erau intr-ansa, iar cu mintea mare
si cinstit. Acesta ocarandu-se si defaimindu-se de toti, iar de multe ori si
batandu-se cu nedreptate, rabda vitejeste nezicand nimanui nimic; iar altul din
fratii cei ce erau acolo, indemnat fiind de diavolul, a furat sfintele vase cele
din Biserica, tainuindu-se de toti. Apoi cercetare facandu-se pentru cele
furate, toti la fratele acela care se defaima pe sine au lipit vina si pe acesta
l-au osandit din presupus ca a furat cele sfinte. Iar de vreme ce acela zicea ca
nu are stiinta catusi de putin de lucrul acela, cu indemnarea igumenului, i-au
luat chipul cel calugaresc de la dansul si punandu-l in fiare, l-au dat
iconomului lavrei spre cercetare. Acesta, dupa ce si cu vine de bou l-a batut de
ajuns si alte pedepse i-a dat, fiindca nimic nu avea acela ce sa marturiseasca,
ci dimpotriva punea inainte nestiinta faptei aceleia, l-a trimis la dregatorul
locului, ca sa-l pedepseasca mai mult. Iar acela feluri de munci aratand asupra
lui si cu foc trupul arzandu-i si cu nemancare de multe zile si cu inchisoare
intunecoasa si inecacioasa pedepsindu-l, dupa ce deopotriva a aflat
tagaduindu-se furtisagul de cele sfinte, cu voia igumenului si a fratilor l-a
osandit la moarte, dupa cum oranduieste pravila, ca pedeapsa furtisagului de
cele sfinte este moartea. Si deci a fost dus sa i se taie capul. Iar fratele cel
ce furase cele sfinte, vazand si patimind cu smfletul, venind la avva a zis :
m-am instiintat ca s-au aflat vasele cele sfinte, pentru aceasta grabeste sa nu
i se taie capul fratelui. Iar el vesteste dregatorului si slobozindu-se fratele,
a venit in viata cea de obste. Si mai traind trei zile, s-a dus catre Domnul,
dandu-si sufletul in vremea cand se ruga si cazuse in genunchi. Deci venind toti
cei din manastire si afland trupul lui asa stand spre pocainta ( adica in
genunchi ), l-au luat pe el si l-au dus in biserica, pana cand sa se aseze acolo
! Si lovindu-se in toaca, s-a adunat toata lavra si toti alergau la trupul
acela, fiecare voind pentru blagloslovenie sa ia vreo parte din haine, sau din
par. Iar avva temandu-se ca nu cumva sa se rupa si trupul, l-a bagat in altar si
l-au incuiat cu lacat asteptand sa vina si avva al lavrei. Iar dupa putin venind
si acela si aprinzand toti foc si punind tamaie, cautau trupul sa-l scoata din
altar si sileau pe proistosul manastirii sa deschida degraba. Iar acela
deschizand si intrand inauntru cu alti multi, hainele si incaltamintele
raposatului le-au aflat, iar trupul nu era nicaieri. Deci au inceput toti sa
slaveasca pe Dumnezeu si sa strige unii catre altii cu lacrimi si sa zica :
vedeti, fratilor, ce fel de daruri ne pricinuieste noua indelunga-rabdarea si
smerenia ! Sa ne nevoim dar si noi sa suferim ispita si defaimare pentru Domnul
si vom fi slaviti si cinstiti si impreuna cu El in veci vom
imparati.
PENTRU AVVA DULA
1) A zis avva Dula : de ne
sileste pe noi vrajmasul sa lasam linistea, sa nu-l ascultam pe el, ca nu este
nimic asemenea ca ea si ca postirea, spre ajutor asupra lui. Pentru ca ascutita
vedere dau ele ochilor celor din launtru.
2) A zis iarasi : taie
prietesugurile celor multi, ca sa nu se ridice razboi asupra mintii tale si va
tulbura chipul linistirii.
PENTRU AVVA DIOSCOR
1) Povesteau
parintii pentru avva Dioscor. episcopul Nahiastiei, ca painea lui era de orz si
de linte si in tot anul punea inceput de o viata, zicand : in anul acesta sa nu
ma intalnesc cu cineva, sau sa nu vorbesc, sau sa nu mananc fiertura, sau sa nu
mananc poame, sau verdeturi. Si la toata lucrarea asa facea si dupa ce savarsea
una, lua alta si aceasta facea in toti anii.
2) Un frate a intrebat pe
avva Pimen, zicand : ma tulbura gandurile si nu ma lasa sa ma grijesc de
pacatele mele si ma fac sa iau aminte la neajunsurile fratelui. Si i-a spus lui
batranul avva Dioscor, ca era in chilie, plangandu-si pacatele sale, iar
ucenicul lui sedea in alta chilie. Deci cand mergea la batranul, il gasea pe el
plangand si ii zicea lui : parinte , de ce plangi ? Iar batranul zicea :
pacatele mele imi plang. Deci, ii zicea lui ucenicul : nu ai pacate, parinte !
Si a raspuns batranul : cu adevarat, fiule de ma voi lasa sa vad pacatele mele,
nu sunt deajuns alti trei, sau patru, sa le planga.
3) A zis avva Dioscor
: de ne vom imbraca cu imbracamintea cea cereasca, nu ne vom afla goi. Iar de nu
ne vom afla purtand imbracamintea aceea, ce vom face, fratilor ? Ca avem sa
auzim si noi glasul acela care zice : arunca-l pe el intru intunericul cel
dinafara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Multa rusine va fi noua,
daca atata vreme purtand noi chipul acesta, ne vom afla in ceasul de nevoie
neavand imbracamintea cea de nunta. O, ce cainta va sa ne urmeze! O, ce
intuneric va sa cada asupra noastra inaintea parintilor si a fratilor nostri,
care ne vor vedea pe noi muncindu-ne de demonii cei
infricosatori!
INCEPUTUL SLOVEI E
PENTRU SFANTUL EPIFANIE,
EPISCOPUL CIPRULUI
1) Povestit-a sfantul Epifanie, episcopul
Ciprului, ca in vremea fericitului Atanasie cel Mare, niste pasari zburand
imprejurul capistei lui Serapid, strigau neincetat : cras ! Cras ! Si venind
elinii la fericitul Atanasie, au strigat : raule batrane spune-ne noua, ce
striga pasarile ? Si raspunzand a zis : pasarile striga : cras, cras ! Iar
cuvantul acesta: cras, cras, in limba avsonenilor insemneaza maine. Si adauga ca
maine vor vedea slava lui Dumnezeu. Si dupa aceea s-a vestit moartea imparatului
Iulian. Si aceasta facandu-se, s-au adunat ei si strigau asupra lui Serapid
zicand : daca nu il voiai pe el, pentru ce luai darurile lui ?
2) Acesta
a povestit, ca in cetatea Alexandriei era un vizitiu, care era feciorul unei
maici ce se numea Maria. Acesta la alergarea de cai ce se facea, a cazut, apoi
sculandu-se a intrecut pe cel ce l-a surpat si a biruit. Si norodul a strigat :
fiul Mariei a cazut si s-a sculat si a biruit. Inca graindu-se acest glas, a
venit vestea in norod pentru capistea lui Serapid, ca marele Teofil suindu-se, a
surpat idolul lui Serapid si a stapanit capistea.
3) S-a vestit
fericitului Epifanie, episcopul Ciprului de la avva manastirii, pe care o avea
in Palestina, asa : cu rugaciunile tale nu ne-am lenevit de canonul nostru, ci
cu osardie citim si ceasul intai si al treilea si al saselea si al noulea si
vecernia. Iar el prihanindu-i, le-a aratat lor zicand : aratati sunteti ca va
leneviti in celelalte ceasuri ale zilei, petrecand deserti la rugaciune. Ca
trebuie calugaria cea adevarata neincetat sa aiba rugaciunea si cantarea
psalmilor in inima sa.
4) A trimis odata sfantul Epifanie catre avva
Ilarion, rugandu-l pe el si zicand : vino sa ne vedem mai inainte de a ne duce
din trup. Si mergand el, s-au bucurat unul cu altul. Dar mancand ei, s-a adus o
pasare. Si luand episcopul, a dat lui avva Ilarion si a zis batranul : iarta-ma,
ca de cand am luat schima, nu am mancat junghiat. Si i-a zis lui episcopul: iar
eu de cand am luat schima, nu am lasat pe cineva sa adoarma avand ceva asupra
mea, nici eu nu am adormit avand ceva asupra cuiva. Si a zis lui batranul :
iarta-ma, ca petrecerea ta este mai mare decat a mea.
5) Acestasi zicea :
daca Melchisedec, chipul lui Hristos, a binecuvantat pe Avraam, radacina
iudeilor, cu mult mai vartos insusi adevarul Hristos binecuvinteaza si sfinteste
pe toti ce cred in El
6) Acestasi zicea : cananianca striga si se
asculta. Si femeia caruia ii curgea sange, tace si se fericeste iar fariseul
striga si se osandeste; vamesul nici nu deschide gura si se asculta.
7)
Acestasi zicea : proorocul David intru fara de vreme se ruga; in miezul noptii
se scula, inainte de zori se cucerea, in zori sta de fata, dimineata se ruga,
seara si la amiaza. Si pentru aceasta zicea : de sapte ori in zi Te-am laudat
!
8) Zis-a iarasi: de nevoie este castigarea cartilor crestinesti la cei
ce pot sa le dobandeasca. Ca si singura vederea cartilor mai pregetatori catre
pacat ne face pe noi si catre dreptate ne indeamna sa ne ridicam.
9)
Zis-a iarasi : mare intarire spre a nu pacatui, este citirea
Scripturilor.
10) Zis-a iarasi : mare prapastie si adanca groapa este
nestiinta Scripturilor.
11) Zis-a iarasi : mare vanzare a mantuirii este
a nu sti nici una din dumnezeestile legi.
12) Acestasi zicea : gresalele
dreptilor sunt imprejurul buzelor, iar ale pacatosilor izvorasc din tot trupul.
Pentru aceea canta David : pune, Doamne, straja gurii mele si usa de ingradire
imprejurul buzelor mele, si : zis-am, pazi-voi caile Tale, ca sa nu gresesc cu
limba mea !
13) Acestasi a fost intrebat : pentru ce sunt zece poruncile
legii, iar fericirile noua ? Si a zis : cele zece porunci sunt intocmai la numar
cu ranile egiptenilor, iar numarul fericirilor este chip de intreita Treime
!
14) S-a intrebat acestasi : de este de ajuns un drept sa imblanzeasca
pe Dumnezeu. Si i-a zis : asa este. Ca El a zis : cercati unul sa faca judecata
si dreptate si milostiv voi fi catre popor !
15) Acestasi a zis:
Dumnezeu, celor pacatosi, de se vor pocai, iarta si capetele, precum pacatoasei
si talharului si vamesului iar de la cei drepti cere dobanzi. Si aceasta este
ceea ce zicea apostolilor : ca de nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decat
a carturarilor si a fariseilor, nu veti intra intru Imparatia
cerurilor.
16) Zicea inca si aceasta : Dumnezeu cu foarte putin pret
vinde dreptatile la cei ce se sarguesc sa le cumpere : pe o bucatica de paine,
pe o haina proasta, pe un pahar cu apa rece, pe un banisor.
17) Adauga
inca si aceasta : omul imprumutandu-se de la om pentru saracie, sau pentru
trebuinta inmultirii si dand inapoi, multumeste cu adevarat, dar da inapoi intru
ascuns, fiindca se rusineaza. Iar stapanul Dumnezeu dimpotriva, intru ascuns
imprumutandu-Se, rasplateste inaintea ingerilor si a arhanghelilor si a
dreptilor !
PENTRU SFANTUL EFREM
1) Copil era avva Efrem si
a vazut vis, adica vedenie, ca, a rasarit via pe limba lui si a crescut si a
umplut toata partea cea de sub cer, fiind foarte roditoare. Si veneau toate
pasarile cerului si mancau din rodul viei. Si pe cat mancau, se inmultea rodul
ei.
2) Altadata iarasi a vazut unul din sfinti, in vedenie, o ceata de
ingeri pogarindu-se din cer cu porunca lui Dumnezeu, avand in maini o carte,
adica un tom scris dinlauntru si din afara si ziceau unii catre altii : cui se
cuvine sa se dea aceasta ? Si unii ziceau :acestuia, iar altii : altuia. Dar au
raspuns si au zis : cu adevarat sfinti sunt si drepti. Insa nimanui nu se poate
sa se dea aceasta, fara numai lui Efrem. Si a vazut batranul ca lui Efrern au
dat ei cartea. Si sculandu-se dimineata, au auzit pe Efrem ca intocmai ca un
izvor izvoraste din gura lui si alcatuieste. Si au cunoscut, ca de la Duhul
Sfant sunt cele ce ieseau prin buzele lui Efrem.
3) Altadata iarasi,
trecand Efrem, din indemnare oarecare a venit o pacatoasa, cu magulire sa-l
traga spre impreunare urata, iar de nu, macar sa-l porneasca spre manie, ca
niciodata nu-l vazuse cineva manios. Si a zis ei : vino dupa mine ! Si
apropiindu-se la un loc intru care era mult norod, a zis ei : in locul acesta
vino precum ai voit. Iar aceea vazand norodul, a zis lui: cum putem aceasta sa
facem, atata norod stand si nu ne rusinam ? Iar el a zis catre dansa : daca de
oameni ne rusinam, cu mult mai vartos trebuie sa ne rusinam de Dumnezeu, care
vadeste cele acunse ale intunericului. Iar ea rusinandu-se, s-a dus fara de
isprava.
PENTRU UN MIREAN ANUME EVHARIST
1) Doi din parinti
s-au rugat lui Dumnezeu, ca sa-i incredinteze pe ei, la care masura au ajuns. Si
le-au venit lor glas zicand : in cutare sat al Egiptului este un mirean anume
Evharist si femeia lui se numeste Maria. Inca nu ati venit voi la masurile
acestora. Si sculandu-se cei doi batrani, au mers in satul acela si intreband,
au aflat chilia lui si pe femeia lui si i-au zis ei : unde este barbatul tau ?
Iar ea a zis : pastor este si paste oile. Si i-a bagat pe ei in chilie. Iar dupa
ce s-a facut seara, a venit Evharist cu oile si vazand pe batrani, le-a gatit
lor masa si a adus apa sa le spele picioarele lor. Si i-au zis lui batranii : nu
vom gusta ceva, de nu ne vei vesti noua lucrarea ta. Si Evharist cu smerenie a
zis : eu sunt pastor si aceasta este femeia mea. Iar batranii au statut
rugandu-l pe el si nu a vrut el sa le spuna. Si au zis lui batranii : Dumnezeu
ne-a trimis pe noi la tine. Iar cum a auzit cuvantul acesta s-a temut si a zis
lor : iata oile acestea le avem de la parintii nostri si orice spor va da Domnul
sa dobandim dintransele, facem in trei parti: o parte saracilor si o parte
pentru iubirea si primirea de straini si a treia parte pentru trebuinta noastra.
Si de cand am luat pe femeia mea, nu m-am spurcat nici eu, nici ea, ci fecioara
este si fiecare din noi deosebi se culca, iar noaptea purtam saci si ziua
hainele noastre. Pana acum nimeni din oameni acestea nu le-a stiut. Si auzind
s-au minunat si s-au dus slavind pe Dumnezeu.
PENTRU EVLOGHIE
PREOTUL
1) Evloghie oarecare, ucenic fiind al fericitului Ioan
arhiepiscopul, preot si pustnic mare, postind din doua in doua zile, iar de mai
multe ori si toata saptamana petrecand, mancand numai paine si sare, se slavea
de oameni. Acesta s-a dus la avva Iosif la Panefo, nadajduind sa vada ceva mai
multa asprime de viata la dansul. Si primindu-l pe el batranul cu bucurie, orice
a avut a pus ca sa faca mangaiere si i-au zis lui ucenicii lui Evloghie: nu
mananca preotul afara de paine si sare; iar avva Iosif tacand manca. Si
petrecand trei zile, nu i-au auzit pe ei cantand sau rugandu-se, ca era ascunsa
lucrarea lor. Si au iesit nefolosindu-se Evloghie cu ucenicul sau. Iar dupa
iconomie s-a facut negura si ratacindu-se s-au intors la batranul. si mai
inainte de a bate ei in usa, i-au auzit pe ei cantand si staruind el mult, mai
pe urma au batut in usa. Iar aceia, tacand din cantarea de psalmi, i-au primit
cu bucurie. Si pentru arsita, au turnat ucenicii lui Evloghie apa in vas si i-au
dat lui. Si era apa amestecata cu de mare si de rau si nu a putut sa o bea. Si
venind intru sine a cazut inaintea batranului, voind sa stie petrecerea lor,
zicand : avvo, ce este aceasta, ca intai nu cantati, ci acum, dupa ce ne-am dus
noi. Si vasul de apa, acum luandu-l, am aflat apa sarata. Zis-a batranul :
fratele este nebun si dupa amagire o au amestecat cu apa de mare. Iar Evloghie
il ruga pe batranul, voind sa stie adevarul. Si i-a zis lui batranul : acel mic
pahar de vin era al dragostei, iar apa aceasta este pe care o beau fratii
totdeauna. Si l-a invatat pe el deosebirea socotelilor si a taiat de la el toate
cele omenesti. Si s-a facut iconomicos si pogorator. Si dupa aceea manca toate
cele ce i se puneau inainte. si s-a invatat si el sa lucreze in ascuns. Si a zis
batranului : negresit, intr-adevar este lucrarea voastra.
PENTRU AVVA
EVPREPIE
1 ) Zis-a avva Evprepie: avand intru tine ca este Dumnezeu
credincios si puternic, crede intru Dansul si te vei impartasi de cele ale Lui.
Iar de defaimezi, nu crezi. Si toti credem ca toate sunt Lui cu putinta, dar si
intru lucrurile tale crede Lui, ca si intru tine face minuni.
2) Acestasi
pradandu-se, ajuta impreuna pradatorilor. Iar dupa ce au incarcat ei cele din
iauntru si-au lasat toiagul lor si indata ce l-a vazut avva Evprepie, s-a mahnit
si luandu-l alerga inapoia lor, vrand sa li-l dea. lar aceia nevrand sa-l
primeasca, ci temandu-se sa nu li se intample ceva, intalnind el pe unii, care
mergeau pe aceeasi cale, ii poftea sa le dea lor acel toiag.
3) A zis
avva Evprepie : cele trupesti sunt materie. Cel ce iubeste lumea, iubeste
sminteala si impiedicarile. Deci de se va intampla sa se piarda candva ceva,
aceasta trebuie sa o primim cu bucurie si cu marturisire, fiindca ne-am izbavit
de griji.
4) Un frate a intrebat pe avva Evprepie pentru viata. Si a zis
batranul : iarba mananca, cu iarba te imbraca, pe iarba te culca ( adica toate
le defaima ), iar inima castig-o de fier.
5) Un frate a intrebat pe acest
batran, zicand : cum vine frica lui Dumnezeu in suflet ? Si a zis batranul : de
va veni omul smerenie si neagoniseala si neosandire, vine la el frica lui
Dumnezeu.
6) Acestasi a zis : sa petreaca cu tine pururea frica lui
Dumnezeu si smerenia si lipsa de bucate si plansul.
7) La inceputul sau
avva Evprepie a mers la un batran si a zis lui : avvo, spune-mi un cuvant, cum
sa ma mantuiesc ! Iar el i-a zis : de voiesti sa te mantuiesti, cand vei merge
la cineva, sa nu apuci mai inainte sa graiesti, pana nu te va intreba, iar el
pentru cuvantul acesta umilindu-se, a pus metanie, zicand : cu adevarat multe
carti am citit si acest fel de invatatura nu am cunoscut. Si mult folosindu-se,
s-a dus.
PENTRU AVVA ELADIE
1) Povesteau parintii pentru
avva Eladie, ca au facut douazeci de ani la chilii si a nu ridicat candva ochii
in sus sa vada streasina bisericii.
2) Se povestea pentru acestasi avva
Eladie, ca paine si sare manca. Deci, cand au venit Pastile, zicea : fratii
paine si sare mananca, iar eu trebuia sa fac putina osteneala pentru Pasti. Si
fiindca in celelalte zile mananc sezand jos, acum, ca este Pasti, voi face
osteneala si voi manca stand in picioare.
PENTRU AVVA
EVAGRIE
1) Zis-a avva Evagrie : cand esti in chilie, strange-ti
gandul tau, adu-ti aminte de ziua mortii, vezi atunci murirea trupului, pune in
minte nevoia ! Ia osteneala, defaima desertaciunea lumii, ca sa poti totdeauna
sa petreci in dragostea linistii si sa nu slabesti ! Adu-ti aminte si de
asezarea cea acum in iad; gandeste cum sunt acolo sufletele, in care cumplita
tacere, in care amar suspin si in cat de mare frica si infiorare si asteptare !
Socoteste chinuirea cea neincetata, lacrima cea sufleteasca si fara de sfarsit !
Ci si de Ziua Invierii adu-ti aminte si de starea inaintea lui Dumnezeu !
Gandeste la judecata cea infricosata si groaznica ! Pune in mijloc cele ce se
pastreaza pacatosilor, rusinea cea inaintea lui Dumnezeu si a ingerilor si a
arhanghelilor si a tuturor oamenilor, muncile, focul cel vesnic, viermele cel
neadormit, tartarul, intunericul, scrasnirea dintilor, fricile si pedepsele !
Pune inca in mijloc si bunatatile cele ce se pastreaza dreptilor, indrazneala
cea inaintea lui Dumnezeu Tatal si a Hristosului Lui, a ingerilor,si a
arhanghelilor si a toata multimea sfintilor, imparatia cerurilor si a darurilor
ei, bucuria si desfatarea ei ! Pomenirea acestora amandorura adu-o la tine ! Si
pentru judecata pacatosilor lacrimeaza, plangi, temandu-te ca nu cumva si tu sa
fii intru acestea ! Iar pentru cele ce se pastreaza dreptilor, bucura-te si te
veseleste ! Si pe acestea te sarguieste sa le dobandesti, iar de acelea sa te
instrainezi. Cauta sa nu uiti candva, macar inauntru, in chilia ta fiind, macar
afara undeva, pomenirea acestora, ca macar prin aceasta sa scapi de gandurile
cele spurcate si vatamatoare !
2) Zis-a iarasi : taie prietesugurile
celor multi, ca sa nu se spurce mintea ta si va turbura chipul linistirii.( 1
)
( 1 ) La avva Dula num. 2.
3) Zis-a iarasi : mare lucru este cu adevarat
a se ruga fara raspandire, dar mai mare este si a canta fara
raspandire.
4) Zis-a iarasi : du-ti aminte totdeauna de iesirea ta si nu
uita judecata cea vesnica si nu va fi greseala in sufletul tau.
5) Zis-a
iarasi: ridica ispitele si nimeni nu este care sa se mantuiasca.( 1 )
( 1 ) La avva Antonie, num. 7.
6) Zis-a iarasi : graia unul din parinti
ca hrana cea mai uscata si deopotriva, injugata fiind cu dragostea, degraba baga
pe monah in limanul nepatimirii.
7) S-a facut odata sobor la chilii
pentru un lucru si a grait avva Evagrie. Zis-a lui preotul : stim, avvo, ca de
erai in tara ta, poate si episcop vrei sa fii si cap multora, iar acum ca un
strain sezi aici. Iar el umilindu-se, nu s-a tulburat, ci clatinand cu capul, a
zis lui : adevarat este, parinte ! Insa odata am grait, iar a doua nu voi mai
adauga.( 1 )
( 1 ) Iov 39
PENTRU AVVA EVDEMON
1) A zis avva Evdemon
pentru avva Pafnutie, parintele Schitului, ca s-a pogorat acolo un tanar si nu
l-au lasat sa petreaca acolo, zicand : in vremea mea chip de femeie nu voi lasa
sa petreaca in Schit pentru razboiul vrajmasului.
INCEPUTUL SLOVEI
Z
PENTRU AVVA ZINON
1) Zis-a avva Zinon, ucenicul
fericitului Siluam : sa nu locuiesti in loc numit, nici sa sezi cu un om ce are
nume mare, nici sa pui temelie a-ti zidi tie chilie candva.
2) Se spumea
pentru avva Zinon, ca intai nu voia sa ia de la cineva ceva. Si pentru aceasta
cei ce aduceau se duceau scarbiti, caci nu lua. Si altii veneau la dansul voind
sa ia ca de la un batran mare si nu avea ce sa le dea lor si se duceau si ei
scarbiti... Zice batranul : ce sa fac ? Caci si cei ce aduc se scarbesc si cei
ce vor sa ia. Aceasta este mai de folos : oricine va aduce, sa iau si oricine va
cere, sa-i dau. Si asa facand, se odihnea si pe toti ii impaca.
3) S-a
dus un frate egiptean in Siria la avva Zinon si prihanea gandurile sale inaintea
batranului. Iar el minunandu-se, a zis : egiptenii ascund faptele bume care le
au, iar neajunsurile care nu le au, pe acestea pururea le prihanesc. Iar
sirienii si elinii, faptele bune care nu le au, zic ca le au, iar neajunsurile
care le au, le ascund.
4) Au venit niste frati la el si l-au intrebat,
zicand : ce intelegere are cuvantul acela ce este scris in cartea lui Iov : si
cerul nu este curat inaintea Lui ? Si raspunzand batranul, a zis lor : au lasat
fratii pacatele lor si cerceteaza pentru ceruri. Insa talcuirea cuvantului
aceasta este : de vreme ce numai El este curat, pentru aceasta a zis : si cerul
nu este curat.
5) Spuneau parintii pentru avva Zinon, ca sezand in Schit,
a iesit noaptea din chilia sa, spre lunca si ratacindu-se, a facut trei zile si
trei nopti umbland si ostenindu-se. Lesinand a cazut sa moara. Si iata un copil
a statut inaintea lui, avand o paine si un vas cu apa. Si ii zicea lui : scoala,
mananca ! Iar el sculandu-se, s-a rugat, socotind ca este naluca. Iar el a zis
lui : bine ai facut. Si iarasi s-a rugat a doua oara si a treia oara. Si ii
zicea lui : bine ai facut. Deci, sculandu-se batranul a luat si a mancat. Si
dupa aceea a zis lui : cat ai umblat, atat esti departe de chilia ta; ci
scoala-te si vino dupa mine ! Si indata s-a aflat la chilia lui. Deci a zis lui
batranul : intra, fa-ne noua rugaciune. Si intrand batranul acela s-a facut
nevazut.
6) Altadata acelasi avva Zinon, umbland in Palestina si
odihnindu-se, a sezut aproape de o pepenarie sa manance. Si i-a zis lui gandul :
ia-ti tie un castravete si mananca ca ce este ? Iar el raspunzand, a zis
gandului : hotii in munca merg. Deci cearca-te pe tine de aici, de poti suferi
munca. ( 1 ) Si sculandu-se, a statut in arsita cinci zile. si prajindu-se pe
sine, a zis : nu pot suferi munca. Si a zis gandului : daca nu poti, nu fura si
manca !
( 1 ) In alte carti se zice : si a inceput a se bate pe sine. Apoi zice gandului
: de nu poti suferi (si celelalte).
7) Zis-a avva Zinon : cel ce voieste
ca sa-i asculte degraba Dumnezeu rugaciunea, cand se scoala, si-si intinda
mainile sale catre Dumnezeu, mai inainte de toate si mai inainte de sufletul
sau, sa se roage pentru vrajmasii sai din suflet; si prin aceasta ispravi, ori
pentru ce se va ruga lui Dumnezeu, il asculta pe el.
8) Spuneau parintii
ca era intr-un sat unul care postea mult, incat se chema numele lui postitorul.
Si auzind avva Zinon pentru dansul, l-a chemat pe el; iar el s-a dus cu bucurie.
Si rugandu-se ei, au sezut. Deci a inceput batranul sa lucreze tacand, iar
postitorul neafland sa vorbeasca cu dansul, a inceput sa se supere de trandavie.
si a zis batranului : roaga-te pentru mine, avvo, ca voi sa ma duc ! Zis-a lui
batranul : pentru ce ? Iar el raspunzand, a zis : caci inima mea ca arzandu-se
este si nu stiu ce are. Caci cand eram in sat, pana seara posteam si niciodata
asa nu mi s-a facut. Zis-a lui batranul : in sat te hraneai din urechile tale.
Ci mergi de acum si mananca la ceasul al noualea ! Si orice faci, intru ascuns
fa. Si cum a inceput sa faca, cu necaz a asteptat ceasul al noulea, si ziceau
cei ce-l stiau pe el, ca postitorul s-a indracit si venind el, a spus batranului
toate. Iar el i-a zis lui : aceasta cale este dupa Dumnezeu.
9) Doi frati
locuind deosebi, mergeau unul catre altul. Si a zis unul dintr-ansii celuilalt :
voiesc sa ma duc la avva Zinon si sa-i spun lui un gand. A zis si celalalt : si
eu aceasta voiesc. Deci s-au dus amandoi impreuna. Si luandu-i pe fiecare
deosebi si-au spus gandurile lor si unul spunandu-le a cazut inaintea
batranului, rugandu-l cu multe lacrimi ca sa se roage lui Dumnezeu pentru
dansul. Si batranul i-a zis lui : mergi, nu te slabi pe tine si nu grai de rau
pe cineva si nu te lenevi de rugaciunea ta ! Si ducandu-se fratele, s-a
vindecat. Iar celalalt spunandu-i gandul sau catre batran, a adaus moale si cu
nebagare de seama : roaga-te pentru mine ! Dar n-a cerut cu deadinsul. Iar dupa
o vreme s-a intammplat de s-au intilnit unul cu altul. Si a zis unul dintr-insii
: cand am mers catre batranul, i-ai spus lui gandul care ziceai ca voiesti sa-l
spui lui ? Iar acela i-a zis : da, i-am spus ! A intrebat acela : oare te-ai
folosit dupa ce i-ai spus ? Raspuns-a fratele : da, m-am folosit, ca pentru
rugaciunile batranului m-a vindecat Dumnezeu ! Iar celalalt a zis : eu macar de
i-am marturisit gandurile mele, nu am simtit vreo usurare. Zis-a lui cel ce s-a
folosit : si cum te-ai rugat batranului ? Raspuns-a acela : i-am zis lui :
roaga-te pentru mine, ca am acest gand ! Iar el a zis : eu marturisindu-ma lui,
am udat picioarele lui cu lacrimile mele, rugandu-l ca sa se roage lui Dumnezeu
pentru mine. Si prin rugaciunea lui m-a vindecat Dumnezeu. Iar aceasta ne-a
povestit noua batranul, invatandu-ne, ca se cade celui ce roaga pe vreunul din
parinti pentru ganduri cu osteneala si din toata inima sa se roage, ca lui
Dumnezeu. si atunci va dobandi. Iar cel ce se marturiseste cu nebagare de seama,
sau ispiteste, nu se foloseste, ci se si osandeste.
10) Zicea avva Zinon
ca i-a povestit lui fericitul Serghie, egumenul din Pediada, o povestire ca
aceasta : odata - zice - calatorind noi cu un batran sfant, fiind si alti frati
impreuna cu noi, ne-am ratacit pe cale. Si nestiind unde mergem ne-am aflat in
semanaturi si am calcat putin din semanaturi. Iar plugarul simtind, ca s-a
intamplat de lucra acolo, a inceput a ne ocara si a zice cu manie : voi calugari
sunteti ? Voi va temeti de Dumnezeu ? De aveati frica lui Dumnezeu inaintea
ochilor, nu faceati aceasta. Deci indata ne zice noua sfantul acela batran :
pentru Domnul nimeni sa nu graiasca ! Si se ruga plugarului cu blandete, zicand
: bine zici, fiule; de am fi avut frica lui Dumnezeu aceasta nu am fi facut, ci
pentru Domnul, iarta-ne, ca am gresit ! Iar acela, inspaimantandu-se pentru
nerautatea si smerenia batranului, alergand la noi, a cazut la picioarele
batranului, zicand : iarta-ma pentru Domnul si ia-ma cu voi ! Si adauga
fericitul Serghie : iata blandetea si bunatatea sfantului ce a putut cu ajutorul
lui Dumnezeu sa faca ! Si a mantuit sufletul ce era facut dupa chipul lui
Dumnezeu pe care Il voieste Dumnezeu, mai mult decat nenumarate lumi cu banii
lor.
11) Odata ne-am dus la unul din parinti si l-am intrebat pe el
zicand : de va avea cineva vreun gand si se vede pe sine biruit; si de multe ori
citind cele ce au zis parintii pentru un gand ca acela, se ispiteste sa faca
acelea si nicidecum nu poate, oare ce este mai bine : a vesti vreunuia din
parinti gandul, sau a se sargui singur sa unelteasca acelea care a citit si a se
indestula cu stinta sa ? Raspuns-a batranul : ca trebuie sa-l vesteasca catre
cel ce poate sa-l foloseasca si sa nu se nadajduiasca intru sine. Ca nu poate
cineva sa-si ajute luisi si mai vartos de a fi cuprins de patimi. Ca mie, tanar
fiind, mi s-a intamplat una ca aceasta. Ca aveam patima sufleteasca si ma
biruiam de dansa. Si auzind pentru avva Zinon, ca pe multi care se aflau asa i-a
vindecat, am voit sa ma duc si sa-i vestesc lui; iar satana ma oprea, zicand ca
de vreme ce stii ce trebuie sa faci, fa cum citesti si nu te mai duce si supara
pe batranul.
Deci cand ma porneam sa ma duc si sa-i vorbesc lui, razboiul se
usura de la mine cu mestesugirea diavolului ca sa nu ma duc. Iar dupa ce ma
plecam sa nu merg, iarasi ma stapaneam de patima. Si aceasta a mestesugit
vrajmasul asupra mea multa vreme, nelasandu-ma sa vestesc batranului. Iar da
multe ori m-am dus la batranul, vrand sa-i spun lui gandul si nu ma lasa
vrajmasul, aducand rusine in inima mea si zicand : de vreme ce stii cum trebuie
sa te vindeci, ce trebuinta este a spune cuiva ? Caci porti grija de sine; stii
cum au zis parintii. Si acestea, zice, imi aducea pizmasul, ca sa nu arat
doctorului patima si sa ma vindec. Iar batranul ma cunostea ca am ganduri, dar
nu ma vadea, asteptand ca insumi sa le vestesc pe ele. Si ma invata pentru viata
cea dreapta si ma slobozea. Iar mai pe urma plangand, am zis intru sine : pana
cand, ticaloase suflete, nu vrei sa te tamaduiesti ? Altii vin de departe la
batranul si iau lecuire, iar tu nu te rusinezi, si avand doctorul aproape, nu
vrei sa te tamaduiesti ? Si aprinzandu-ma cu inima, m-am sculat si intru sine-mi
am zis, ca daca voi merge la batranul si nu voi afla pe nimeni acolo, voi
cunoaste ca este voia lui Dumnezeu a-mi marturisi gandurile mele. Si mergand eu
acolo, n-am aflat pe nimeni. Deci batranul ma invata dupa obicei pentru
mantuirea sufletului si cum ar putea cineva sa se curateasca de cugetele cele
spurcate. Iar eu iarasi rusinandu-ma si nemarturisindu-ma, vroiam sa ma duc si
sculandu-se batranul, facu rugaciune si ma petrecea mergand inaintea mea, pana
la usa cea de afara. Iar eu ma munceam cu ganduri, sa spun batranului sau sa nu
spun, si cu incetul pasind, mergeam dupa dansul; iar batranul intorcandu-se si
vazandu-ma muncindu-ma de ganduri, ma loveste in piept incetisor si imi zice :
ce ai ? Om sunt si eu. Si daca mi-a zis batranul acest cuvant, mi s-a aratat ca
mi-a deschis inima mea si am cazut la picioarele lui, rugandu-l pe el cu lacrimi
si zicand : miluieste-ma ! Iar el mi-a zis : ce ai ? Si i-am zis lui : nu stii
ce am ? Si mi-a zis : tu trebuie sa spui ce ai. Iar eu cu mare rusine de abia
mi-am marturisit patima mea. Si mi-a zis : dar de ce atata vreme te rusinezi a
spune ? Au nu sunt si eu om ? Insa voiesti sa-ti spun si eu ceea ce stiu ? Au nu
sunt acum trei ani, de cand ai aceste ganduri si venind aici nu le marturisesti
? Iar eu marturisind si cazand si rugandu-ma, am grait lui : miluieste-ma pentru
Dumnezeu si ma invata, ce sa fac ! Si mi-a zis : du-te si nu te lenevi in
rugaciunea ta si nu cleveti pe nimeni ! Iar eu mergand la chilia mea si
nelenevindu-ma de rugaciunea mea, cu darul lui Hristos si cu rugaciunea
batranului, de aici inainte n-am mai fost suparat de patima aceea. Deci trecand
un an, mi-a venit un gand ca acesta : nu cumva m-a miluit Dumnezeu pentru mila
Sa, iar nu pentru batranul ? Si aceasta venindu-mi in minte, am mers catre
dansul, vrand a-l ispiti si luandu-l in laturi, i-am facut metanie, zicand :
roaga-te pentru mine, parinte, pentru gandul meu ce ti l-am marturisit oarecand
! Iar el m-a lasat zacand la picioarele lui si tacand putin, mi-a zis :
scoala-te, ai credinta catre mine ! Iar eu auzind acestea, voiam sa ma inghita
pamantul de rusine si sculandu-ma, nu puteam cauta asupra batranului, si
mirandu-ma si spaimantandu-ma, am plecat la chilia mea.
PENTRU AVVA
ZAHARIA
1) Zis-a avva Macarie catre avva Zaharia : spune-mi, care
este lucrul monahului ? Zis-a lui : pe mine ma intrebi, parinte ? Si a zis avva
Macarie : am vestire catre tine, fiule Zaharie, caci este cel ce ma indeamna ca
sa te intreb. Zis-a lui Zaharia : precum eu socotesc, parinte, cel ce isi face
sila lui intru toate, acesta este monah.
2) A venit odata avva Moise sa
scoats apa si a aflat pe avva Zaharia rugandu-se langa fantana, si Duhul lui
Dumnezeu sezand deasupra lui.
3) Zis-a oarecand avva Moise catre fratele
Zaharia : spune-mi, ce voi face ? Si auzind s-a aruncat pe sine jos la
picioarele lui, zicand : tu ma intrebi, parinte ? Zis-a lui batranul : cred mie,
fiule Zahario, ca am vazut pe Duhul Sfant pogorandu-se peste tine si dintru
aceasta sunt silit sa te intreb : atunci luand Zaharia cuculiul sau ( culion )
din cap, l-a pus sub picioare si calcandu-I a zis : de nu se va zdrobi omul asa,
nu poate sa fie monah.
4) Sezand odata avva Zaharia in Schit, i-a venit
lui vedenie si sculandu-se i-a vestit parintelui sau Carion, iar batranul,
fiindca era lucrator, nu era iscusit la acestea si sculandu-se l-a batut zicand
ca de la draci este. Dar a ramas cu gandul la aceasta. Si sculandu-se, s-a dus
catre avva Pimen noaptea si i-a vestit lui lucrul acesta si cum se ard cele din
launtru ale lui si vazand batranul ca de la Dumnezeu este, i-a zis : mergi catre
cutare batran si orice iti va zice tie, fa! Si ducandu-se catre batranul, mai
inainte de a intreba el ceva, apucand batranul, i-a spus lui toate si cum ca
vedenia este de la Dumnezeu. Ci, mergi si supune-te parintelui tau !
5)
Zis-a avva Pimen, ca a intrebat avva Moise pe avva Zaharia, cand era aproape sa
moara, zicand : ce vezi ? Si i-a zis : nu este mai bine a tacea, parinte ? Si
i-a zis lui : asa, fiule; taci ! Si in ceasul mortii lui sezand avva Izidor,
cautand la cer a zis : veseleste-te, fiul meu Zaharia, ca ti s-au deschis tie
portile Imparatiei cerurilor.
PENTRU AVVA ZOSIMA
1)
Povestit-a fericitul Zosima ca odata a sezut putina vreme in lavra lui avva
Gherasim si avea acolo pe unul iubit. Deci intr-o zi sezand noi si graind pentru
folos, a venit pomenire de cuvantul acela care a zis avva Pimen, ca cel ce se
prihaneste pe sine in tot locul afla odihna. Asemenea si de cuvantul care a zis
avva muntelui Nitriei. Ca intrebat fiind : ce ai aflat mai mult in calea
aceasta, parinte, el a raspuns : a se prihani si a se defaima pe sine totdeauna.
Pe care cuvant l-a si adeverit cel ce l-a intrebat, zicand : alta cale nu este,
fara numai aceasta. Deci pomenind noi de acestea, ziceam intre noi minunandu-ne,
cata putere au cuvintele sfintilor. Cu adevarat, orice au grait, din lucru si
din adevar au grait, precum a zis marele Antonie. Si pentru aceasta sunt
puternice, pentru ca s-au grait de cei ce erau in lucruri, precum porunceste un
intelept zicand : pe cuvintele tale sa le adevereze viata. Acestea vorbind noi
intre noi, a zis acela : si eu am incercat cu lucrul aceste cuvinte si odihna
care se face prin lucrarea lor. Ca odata aveam in lavra aceasta iubit cu
adevarat pe un diacon care nu stiu de unde a luat prepus asupra mea pentru un
lucru care ii aducea lui scarba. Deci a inceput a se purta catre mine cu
posomorare. Iar eu vazandu-l pe el posomorat asupra mea, l-am intrebat ca sa
stiu pricina scarbei. Iar el mi-a zis : lucrul acesta l-ai facut si pentru
aceasta sunt mahnit asupra ta. Iar eu nestiind in sine-mi un lucru ca acesta,
precum zicea acela ca am facut, il incredintam ca n-am nicidecum stire de lucrul
acela. Iar el nu se pleca, ci mi-a zis : iarta-ma, nu cred ! Deci, ducandu-ma la
chilie, ma incercam pe mine mai cu deadinsul, de am facut un lucru ca acesta si
nu aflam. Dupa aceea l-am vazut pe el tinand sfantul potir si impartasind pe
frati si l-am incredintat pe el cu aceasta, zicand : nu ma stiu sa fi facut ceea
ce zici. Si nici asa nu s-a plecat. Deci iar venindu-mi intru sine si
aducandu-mi aminte de cuvintele acestea ale sfintilor parinti si crezandu-le cu
adevarat, am intors putin gandul; si am zis intru sine : diaconul cu adevarat ma
iubeste si in dragoste pornindu-se, mi-a aratat ceea ce avea inima lui pentru
mine, ca sa ma trezesc si sa nu mai fac acest lucru. Insa, ticaloase suflete, de
vreme ce zici ca nu ai facut acest lucru, adu-ti aminte de celelalte rele care
ai facut si nu le tii minte si socoteste, ca, precum cele ce ai facut ieri si
alaltaieri le-ai uitat, asa si acest lucru, l-ai facut si l-ai uitat. Deci, din
gandul acesta mi-am plecat inima asa, cum ca cu adevarat l-am facut si l-am
uitat, ca si pe cele mai dinainte. Apoi am inceput sa multumesc lui Dumnezeu si
diaconului ca printr-insul m-am invrednicit sa-mi cunosc greseala si sa ma
pocaiesc pentru dansa. Deci sculandu-ma cu astfel de ganduri, m-am dus la chilia
diaconului, ca sa-i fac lui metanie si sa cer iertaciune, precum si sa-i
multumesc. Si stand langa usa, am batut intr-insa. Si acela deschizand si
vazandu-ma, mi-a pus indata intai el metanie, zicandu-mi : iarta-ma, ca de draci
am fost batjocorit, banuindu-te pentru lucrul acela ! Caci cu adevarat m-a
incredintat Dumnezeu, ca tu cu nimic nu esti partas la acest lucru, nici nu stii
catusi de putin pentru el. Dar incepand si eu sa raspund pentru acesta si sa-l
incredintez, acela mi-a taiat cuvantul zicand : nu este trebuinta ! Deci a
adaugat fericitul Zosima zicand : iata smerenia cea adevarata, cum a aratat-o pe
ea inima celui ce o iubeste ! Caci nu numai ca nu s-a smintit asupra diaconului,
una, ca a presupus pentru dansul ceea ce nu stia si fara de cuvant s-a scarbit
asupra lui iar alta, ca nu a primit incredintarile lui, care in asa fel erau ca
puteau sa plece si pe un vrajmas, si cu cat mai vartos pe un prieten adevarat.
Nu numai dar pentru aceasta nu s-a smintit, precum am zis, ci si asupra sa si-a
luat gresala care n-a facut-o, socotind cuvantul aceluia mai vrednic de credinta
decat inima sa si nu numai atata dar s-a ispitit a se pocai inaintea lui, si-i
multumea ca printr-insul s-a izbavit de pacatul pe care nicidecum nu-l
stia.
2) Povestit-a fericitul Zosima, ca era un batran care locuia
aproape de o chinovie si era foarte bun si bland. Pentru aceea si acei din
chinovie il iubeau mult si il cinsteau. Aproape de batranul locuia si un frate.
Deci, intr-una din zile lipsind el, fratele indemnandu-se de vrajmasul, s-a dus
si a deschis chilia bstranului si intrand a luat toate vasele lui si cartile si
s-a dus. Iar dupa putin intorcandu-se batranul, cum a vazut chilia lui deschisa
si intrand si neafland vasele sale, s-a dus catre fratele sa-i spuna lui ceea ce
s-a intamplat. Dar stand afara de chilia aceluia si strigand pe fratele, cum
si-a vazut vasele sale puse in mijlocul chiliei, caci fratele inca nu le
stransese si nevrand sa-l vadeasca, sau sa-l rusineze, pricinuind o treaba de
nevoie, ca adica il supara pantecele, s-a dat in laturi de la chilia fratelui
pana ce va ridica vasele din mijoc. Apoi intorcandu-se, a inceput a grai
fratelui pentru alt lucru, nepomenind nimic de chilie, sau de vasele care le-a
pierdut. Iar dupa vreo cateva zile s-au dovedit vasele batranului. Si luandu-l
pe fratele oarecari cunoscuti ai batranului, l-au pus in temnita, nestiind
batranul. Iar batranul auzind de fratele ca este in temnita si nestiind pricina
pentru care fusese bagat in temnita, mergand catre egumenul chinoviei din
apropiere, unde era cinstit de toti fratii pentru faptele lui bune, i-a zis lui
: fii bun si-mi da putine oua si putine paini ! Iar egumenul i-a zis : au doara
a venit la tine cineva, avvo ? Iar batranul a raspuns : da ! Deci, poruncind
egumenul, i s-au dat cate a voit. Si luand batranul, painile si ouale, s-a dus
la temnita unde era fratele si a intrat la dansul. Iar el vazand pe batranul, a
alergat si a cazut la picioarele lui zicand : iarta-ma ! Caci pentru tine sunt
aici fiindca ti-am furat vasele. Si iata cartea ta este la cutare, iar haina ta
este la cutare. Si pe rand le numara pe toate. Iar batranul zise catre el : Sa
fie incrediniata inima intrat . aici si nici nu stiu ta, fiule, ca nu pentru
acestea am intrat aici si nici nu stiu ca pentru mine ai intrat aici. Ci auzind
ca esti bagat in temnita, iar pricina pentru ce nestiind si mahnindu-ma pentru a
te supara, am venit sa-ti fac mangaiere. Si iata ouale si painile, pe care le-am
adus pentru tine. Dar de vreme ce m-am instiintat ca pentru mine esti tinut
aici, voi face totul pana ce cu ajutorul lui Dumnezeu, te voi scoate din
temnita. Si mergand, s-a rugat unora din cei slaviti ai lumii, caci era cunoscut
si acestora batranul pentru fapta lui buna si trimitand aceia, au scos pe
fratele din temnita.
3) Zicea avva Zosima ca mergand el in Sfanta Cetate
( + ) a venit la dansul oarecare iubitor de Hristos si i-a zis : avvo, am un
frate sezator impreuna cu mine si din ispita vicleanului am avut prigonire intre
noi. Apoi eu pocaindu-ma, acela nu voieste sa se impace cu mine. Pleaca-te dar,
pentru Domnul si-i vorbeste lui cele pentru pace. Iar el cum a auzit, indata a
chemat pe fratele acela si i-a grait lui cele ce se cuveneau pentru pace si
unire. Iar el intai se parea ca se pleaca, apoi socotind i-a zis : nu pot sa ma
impac cu el, pentru ca m-am jurat pe Cruce, ca de acum sa fiu neimpacat cu el.
Iar egumenul zambind, i-a zis lui : juramantul tau, frate, are acest fel de
putere, ca si cum ai fi zis : ma jur pe Crucea Ta, Hristoase, ca nu voi pazi
poruncile Tale, ca voi face voia vrajmasului Tau diavol ! Deci, o frate, nu
numai esti dator sa faci sa stea mania cea rea, ci si sa te pocaiesti si sa te
caiesti pentru dansa si sa-ti prihanesti obraznicia ta, ca sa nu te mai rapesti
de dansa. Ca si Irod de se caia si nu ar fi intarit juramantul sau, nu ar fi
facut acea cumplita ucidere , taind pe Mergatorul inainte al lui Hristos. Deci,
fratele umilindu-se pentru aceasta, s-a pocait inaintea fratelui sau si a lui
avva Zosima si asa cu darul lui Dumnezeu s-au unit iarasi intru
dragoste.
( + ) Ierusalimul.
4) Povestit-a ( + ) fericitul Zosima pentru un batran, zicand : fiind eu intr-o
manastire din Tir, a venit la noi un batran imbunatatit. Apoi citind noi la
cuvintele batranilor - dupa cum era obiceiul intotdeauna - am venit la
povestirea batranului aceluia, asupra caruia venind talharii, i-au luat toate
lucrurile lui si s-au dus, lasand un sacusor pe care luandu-l batranul a alergat
dupa dansii, strigand : fiilor, luati ce ati uitat in chilia voastra ! Iar ei
minunandu-se de nerautatea lui, au intors iargai inapoi toate cate le luasera
din chilia lui. Deci, citind noi aceasta povestire, mi-a zis batranul care
venise la noi : acest cuvant foarte m-a folosit. Iar eu rugandu-l sa-mi spuna ce
folos a aflat dintr-insul, el a zis : oarecand petrecand eu in locurile cele de
pe langa Iordan, am citit povestirea aceasta. Si minunandu-ma de batranul pentru
nerautatea si blandetea lui, ziceam catre Dumnezeu : Doamne, Cel ce m-ai
invrednicit sa vin in chipul acestor sfinti batrani, invredniceste-ma sa umblu
si pe urmele lor si sa calatoresc pe aceeasi cale pe care au calatorit
ei,povatuindu-se de darul Tau. Acestea rugandu-ma la Dumnezeu si avand intru
mine aceasta dorinta, trecand doua zile, cum sedeam in chilie am simtit pe unii
ca au venit la chilie, care si stand la usa au batut. Iar eu cunoscand ca sunt
talhari, am zis intru mine : multumesc lui Dumnezeu ! Iata vreme sa arat roada
dorintei ! Si deci deschizand, i-am primit pe ei cu blandete si aprinzand
lumina, am inceput a le arata lor lucrurile zicand catre ei : nu va tulburati.
Cred Domnului ca nu voi ascunde nimic de la voi. Iar ei mi-au zis : ai aur ? Si
am raspuns lor : da, am trei bani si am deschis vasul inaintea lor si luandu-i
pe aceia, si toate lucrurile, s-au dus cu pace. Iar eu, - zicea ferictul Zosima
- glumind, am zis catre batranul : ce a urmat dupa aceea ? Oare s-au intors ca
si cei de la batranul cel mai dinainte de noi ? Si a raspuns indata : sa nu
sloboada Dumnezeu. Caci nici n-am voit aceasta, ca sa intoarca, ce au luat.
Vedeti dar - zis-a Zosima - ce sporire lui si slava catre Dumnezeu i-a dat
dorinta si gatirea lui. Ca nu numai nu s-a mahnit pentru luarea tuturor
lucrurilor care avea, dar s-a si bucurat ca si cum s-a invrednicit de un lucru
cu adevarat prea mare.
.
( + ) Aceasta povestire se afla si in Limonariu, insa cu oarecare deosebire
INCEPUTUL SLOVEI I ( LUNG )
PENTRU AVVA ISAIA
l)
Zis-a avva Isaia : nimic nu foloseste pe noul incepator asa de mult ca ocara. Ca
precum este pomul, care se uda in toate zilele, asa este noul incepator, care se
ocaraste si sufera.
2) Zicea iarasi catre cei ce incep bine si se supun
sfintilor parinti : vopseaua cea dintai nu iese, precum se intampla la porfira.
Si dupa cum ramurile cele tinere se intorc si se pleaca lesne, asa fac si noii
incepatori, fiind intru supunere.
3) Zis-a iarasi : noul incepator,
mutandu-se din manastire in manastire, este asemenea unui dobitoc, care se trage
de capastru aici si acolo.
4) Zis-a iarasi : facandu-se masa si fratii
mancand in biserica si vorbind unii cu altii, preotii Pelusiului mustrandu-i pe
ei le-a zis : taceti fratilor, caci eu stiu un frate care mananca cu noi si bea
pahare ca si noi si rugaciunea lui se suie inaintea lui Dumnezeu ca
focul.
5) Se povesteste pentru avva Isaia ca a luat oarecand o varga si
s-a dus la arie si a zis lucratorului : da-mi grau ! Si lucratorul i-a zis : au
doara si tu ai secerat, avvo ? Zis-a cuviosul : nu ! Si i-a zis lucratorul : cum
dar voiesti sa iei grau, daca nu ai secerat ? Si i-a zis lui batranul : si daca
nu va secera cineva, nu ia plata ? Zis-a lucratorul : nu ! Si asa s-a dus
batranul. Iar fratii vazand ce a facut, i-au pus lui metanie, rugandu-l sa le
spuna pentru ce a facut aceasta. Raspuns-a lor batranul : spre pilda am facut
aceasta, ca de nu va lucra cineva, nu ia plata de la Dumnezeu.
6) Acelasi
avva Isaia a chemat pe unul din frati si i-a spalat picioarele si a pus o mana
de linte in oala. Si dupa ce s-a infierbantat, a dat-o in laturi. Si a zis lui
fratele : nu este fiarta indeajuns, avvo. Si i-a raspuns lui cuviosul : nu-ti
este indeajuns ca macar a vazut focul ? Si aceasta este mare
mangaiere.
7) Zis-a iarasi : de va voi Dumnezeu sa miluiasca pe vreun
suflet, iar el se semeteste si nu sufere, ci isi face voia sa, il sloboade pe el
sa patimeasca cele ce nu voieste, ca asa sa-L caute pe El.
8) Zis-a
iarasi : de va voi cineva sa rasplateasca rau pentu rau, poate si numai cu
amenintarea sa vateme constiinta fratelui.
9) Acelasi avva Isaia a fost
intrebat ce este iubirea de argint ? Iar el a raspuns : a nu crede lui Dumnezeu
ca poarta grija de tine, a te deznadajdui de fagaduintele lui Dumnezeu si a iubi
peste masura ca sa te intinzi cu avutiile.
PENTRU AVVA
ILIE
1) Zis-a avva Ilie : eu de trei lucruri ma tem : cand va vrea sa
iasa sufletul meu din trup, cand voi vrea sa intampin pe Dumnezeu si cand va fi
sa iasa hotarire asupra mea.
2) Ziceau batranii catre avva Ilie din
Egipt, pentru avva Agathon, ca bun avva este. Si a zis lor batranul : dupa
neamul si randul de oameni in care traieste, este bun ! Si i-au zis lui : dar
dupa cei vechi, cum ? Si raspunzand batranul, le-a zis lor : am zis voua, ca
dupa neamul si randul de oameni in care traieste, este bun; iar dupa cei vechi,
am vazut un om in Schit, care putea sa faca sa stea soarele pe cer, precum a
facut si Iosum al lui Navi. Si acestea auzind ei, s-au spaimantat si au
proslavit pe Dumnezeu.
3) Zis-a avva Ilie al Diaconiei : ce poate
pacatul, unde este pocainta si ce foloseste dragostea unde este mandria
?
4) Zis-a avva Ilie : am vazut pe un oarecare luand o tivga cu vin sub
subtioara sa si ca sa rusinez pe draci, ca era nalucire, am zis fratelui :
ajuta-ma si-mi ridica aceasta ! Si ridicand rasa lui, s-a aflat ca nu avea
nimic. Iar aceasta am spus-o, ca macar cu ochii de veti vedea, sau veti auzi, sa
nu primiti ! Ci mai vartos paziti gandurile si cugetele, stiind ca dracii le pun
pe acestea in minte ca sa spurce sufletul, sa socoteasca cele nefolositoare si
ca sa traga mintea de la indeletnicirea cu cele bune, caindu-se de pacatele sale
si rugandu-se lui Dumnezeu.
5) Zis-a iarasi : oamenii au mintea sau la
pacate, sau la Iisus sau la oameni.
6) Zis-a iarasi : de nu va canta
mintea impreuna cu trupul, in zadar este osteneala. Ca de iubeste cineva
necazul, mai pe urma se face lui spre bucurie si odihna.
7) Zis-a iarasi
: un batran a ramas intr-o capiste si au venit dracii, zicandu-i lui : du-te din
locul nostru ! Iar batranul a zis : voi nu aveti loc. Si au inceput dracii sa-i
risipeasca cu totul smicelele lui de finic. Iar batranul sta adunandu-le pe ele.
Mai pe urma dracul apucandu-l de mana, il tragea afara. Dar ajungand batranul la
usa, cu cealalta mana tinea usa strigand : Iisuse, ajuta-mi ! Si indata a fugit
dracul. Si batranul a inceput a plange. Iar Domnul a zis lui : de ce plangi ? Si
a raspuns batranul : fiindca dracii indraznesc sd apuce pe om si sa-l
necajeasca. Si i-a zis lui : tu te-ai lenevit; caci cand M-ai cautat, ai vazut
cum M-am aratat tie ! Acestea le zic, caci este trebuinta de multa osteneala si
de nu se va osteni cineva, nu poate sd aiba pe Dumnezeu cu sine, caci El pentru
noi S-a rastignit.
8) Un frate s-a dus la avva Ilie sihastrul in chinovia
pesterii lui avva Sava si i-a zis lui : avvo, spune-mi un cuvant ! Iar batranul
a zis fratelui : in zilele parintior nostri erau iubite aceste trei fapte bune :
neaverea, blandetea si infranarea. Iar acum stapaneste intre monahi : lacomia de
avere, imbuibarea pantecelui si obraznicia. Oricare voiesti din acestea, tine
!
PENTRU AVVA IRACLIE
1) Un frate, fiind suparat de
razboiul ispitelor, a vestit lui avva Iraclie. Si acesta intarindu-l, i-a zis :
un batran oarecare avea un ucenic foarte ascultator de multi ani. Dar odata
sculandu-se razboi asupra lui, a facut metanie batranului, zicind : lasa-ma sa
sed singur. Si i-a zis lui batranul : cauta loc si-ti voi face chilie ! Si
mergand el ca la o azvarlitura de piatra, a aflat loc. Si mergand amandoi, au
facut chilie. Si a zis fratelui : orice iti voi zice, aceasta fa : cand
flamanzesti, mananca; cand insetezi, bea; cand iti este somn, dormi ! Si numai
din chilia ta sa nu iesi pana sambata; atunci vino aproape de mine. Si s-a
intors batranul la chilia sa. Iar fratele a facut cele doua zile dupa porunca,
dar a treia zi trandavindu-se, a zis : ce mi-a facut mie batranul acesta, ca sa
nu fac rugaciuni ? Si sculandu-se a cantat psalmi multi si dupa ce a apus
soarele a mancat. Si sculandu-se s-a dus sa se culce pe rogojina sa : si a vazut
un arap sezand si scrasnind cu dintii asupra lui, si alergand cu multa frica a
venit la batranul si batand in usa, a zis : avvo, miluieste-ma si-mi deschide
degraba ! Iar batranul cunoscand ca nu a pazit cuvantul lui, nu i-a deschis pana
dimineata. Si deschizandu-i dimineata, l-a aflat pe el afara. Cucerindu-se si
milostivindu-se l-a bagat inlauntru. Atunci a zis fratele : rogu-ma, tie,
parinte; un arap negru am vazut pe rogojina mea, cand m-am dus sa ma culc. Iar
batranul a zis : aceasta ai patimit, caci nu ai pazit cuvantul meu. Atunci
dandu-i lui o randuiala a pravilei, dupa putere, l-a slobozit si incet-incet s-a
facut calugar iscusit.
INCEPUTUL SLOVEI TH
PENTRU AVVA
THEODOR AL FERMEI ( + )
1) Avva Theodor al Fermei dobandise trei
carti bune si s-a dus la avva Macarie si i-a zis lui : am trei carti bune si ma
folosesc dintr-insele si le intrebuintez si fratii si se folosesc. Spune-mi dar,
ce trebuie sa fac ? Oare sa le tin pe ele spre folosul meu si al fratilor, sau
sa le vand si banii sa-i dau saracilor ? Si raspunzand batranul, a zis : bune
sunt faptele cu adevarat, dar mai buna decat toate este neaverea. Si aceasta
auzind, ducandu-se, le-a vandut si banii i-a dat saracilor.
( + ) Este un munte in Egipt, care se intide de la Schit catre pustiul cel mare
si se numeste Fermi.
2) Un frate oarecare sezand singur deosebi la chilii ( + ) se tulbura. Si
mergand catre avva Theodor al Fermei, i-a spus lui despre tulburarea sa. Iar
batranul i-a zis : mergi, smereste-ti gandul tau si te supune si petreci
impreuna cu altii ! Si dupa catava vreme, s-a intors catre batranul si i-a zis
lui : nici impreuna cu oamenii nu ma odihnesc. Si i-a zis batranul : daca nici
singur deosebi nu te odihnesti, nici impreuna cu altii nu te impaci, pentru ce
ai iesit la viata calugareasca ? Au nu ca sa suferi necazurile ? Spune-mi, cati
ani ai de cand esti in chipul acesta ? Raspuns-a fratele : opt. Zis-a lui
batranul : cu adevarat eu am in chipul acesta saptezeci de ani si nici intr-o zi
n-am aflat odihna si tu in opt ani voiesti sa ai odihna ? Si aceasta auzind
fratele, intarindu-se s-a dus.
( + ) Este un loc afara din orasul Alexandria, care se numeste chilii
pustnicesti.
3) S-a dus odata un frate catre avva Theodor si a facut trei zile, rugandu-l ca
sa auda vreun cuvant. Iar el nu i-a raspuns lui. Si a iesit scarbit. Zis-a catre
el ucenicul lui : avvo, cum "de nu i-ai zis vreun cuvant, caci s-a dus scarbit ?
Si
3) S-a dus odata un frate catre avva Theodor si a facut trei zile,
rugandu-l ca sa auda vreun cuvant. Iar el nu i-a raspuns lui. Si a iesit
scarbit. Zis-a catre el ucenicul lui : avvo, cum "de nu i-ai zis vreun cuvant,
caci s-a dus scarbit ? Si i-a zis batranul : cu adevarat nu i-am grait lui, caci
este negutator si in cuvinte straine voieste sa se slaveasca.
4 ) Zis-a
avva Theodor iarasi : de ai prietesug cu cineva si se va intampla sa cada el in
ispita curviei, de poti, da-i lui mana si trage-l in sus. Iar de va cadea in
eres si nu se va pleca tie sa se intoarca, degraba taie-l pe el de la tine, ca
nu cumva zabovindu-te sa cazi impreuna cu el in groapa.
5 ) Se spunea
pentru avva Theodor ai Fermei, ca aceste trei capete avea mai presus decat altii
: neaverea, nevointa si fuga de oameni.
6 ) Petrecea o data avva Theodor
cu fratii in Schit si mancand ei, luau cu evlavie paharele, tacand si nezicand
cuvantul : iarta ! Si a zis avva Theodor : au pierdut calugarii obiceiul cel
bun, nezicand : iarta.
7 ) L-a intrebat pe el un frate, zicand : voiesti,
avvo, sa nu mananc paine cateva zile ? Si i-a zis lui batranul : bine faci, ca
si eu am facut asa. Si i-a zis lui fratele : voiesc sa pun nautul meu in pitarie
si sa-l fac faina. Zis-a lui batranul : daca iarasi te duci la pitarie, fa-ti
painea ta ! Si ce este trebuinta de aeeasta purtare ?
8 ) A venit unul
din batrani catre avva Theodor si a zis lui : iata, cutare frate s-a intors in
lume. Si i-a zis lui batranul : pentru aceasta te minunezi ? Nu te minuna, ci
mai vartos te minuneaza de vei auzi, ca a putut cineva sa scape din gura
vrajmasului.
9) Un frate a venit la avva Theodor si a inceput a grai si a
cerca lucruri, pe care inca nu le facuse si i-a zis lui batranul : inca nu ai
aflat corabia, nici vasele tale nu le-ai pus si mai inainte de a inota, ai ajuns
acum la cetatea aceea ? Deci, dupa ce vei face intai lucrul, vei veni la acelea
despre care graiesti acum !
10 ) Acestasi s-a dus odata la avva Ioan,
care. era famen din nastere si dupa ce au vorbit ei impreuna a zis avva Theodor
: cand eram in Schit, lucrul sufletului era lucrul nostru de capetenie, iar
lucrul mainilor il aveam sub lucrul sufletului. Iar acum s-a facut lucrul
sufletului sub lucrul mainilor si cel de sub lucru a devenit lucru. Si l-a
intrebat fratele ( avva Ioan ), zicand : care este lucrul sufletului pe care
acum il avem sub lucru ? Si care este cel de sub lucru pe care acum il avem
lucru ? Si a raspuns batranul : toate cele ce se fac pentru porunca lui Dumnezeu
este lucru al sufletului; iar a lucra pentru sine si a aduna, acestea trebuie sa
le avem sub lucru. Si a zis fratele : lumineaza-mi mie pricina aceasta. Si a zis
batranul : iata, auzi de mine ca sunt bolnav si esti dator sa ma cercetezi, dar
zici in sine-ti : sa-mi las lucrul meu acum si sa ma duc ? Mai bine sa-l
sfarsesc intai si apoi sa ma duc ? Ti se intimpla inca si alta pricina si poate
nicidecum nu te duci. Iarasi alt frate iti zice tie : da-mi ajutor, frate ! Si
zici : sa-mi las lucrul meu si sa merg sa lucrez cu aceasta ? Deci, de nu te vei
duce, lasi porunca lui Dumnezeu care este lucrul sufletului si faci pe cel de
sub lucru, care este lucrul mainilor.
11) Zis-a avva Teodor al Fermii, ca
omul care este intru pocainta, nu este legat de porunca.
12 ) Acestasi a
zis : alta fapta buna nu este, ca nedefaimarea.
13 ) Zis-a iarasi : omul
care stie dulceata chiliei, fuge ( de lume ), si nu ar necinsti pe aproapele
sau.
14 ) Zis-a iarasi : de nu ma voi departa pe sine-mi de la
milostivirile acestea, nu ma vor lasa sa fiu monah.
15) Zis-a iarasi :
multi in vremea aceasta au ales odihna mai inainte de a le-o da lor
Dumnezeu.
16 ) Un frate a intrebat pe avva Theodor, zicand : voiesc sa
plinesc poruncile. Zis-a lui batranul despre avva Teona, ca a spus si acela
oarecand, ca a voit sa plineasca gandul lui Dumnezeu si luand faina s-a dus la
pitarie si a facut paine. Si cerandu-i lui niste saraci a dat painile. Si iarasi
cerandu-i lui altii, a dat cosnitele si haina pe care o purta. Si a intrat in
chilie, incingandu-se peste camasa. Si asa iarasi se prihanea pe sine, zicand ca
nu a plinit porunca lui Dumnezeu.
18 ) S-a bolnavit odata avva Iosif si a
trimis la avva Theodor, zicand : vino, ca sa te vad mai inainte de a iesi din
trup. Si era pe la jumatatea saptamanii si nu s-a dus, ci a trimis, zicand : de
vei ramane pana sambata, voi veni; iar de te vei duce, ne vom vedea in lumea
cealaita.
19 ) Un frate a zis lui avva Theodor : spune-mi un cuvant, caci
pier ! Si cu osteneala a zis lui cuviosul : eu ma primejduiesc si ce pot sa-ti
spun ?
20 ) Un frate a venit la avva Theodor, ca sa-l invete sa coasa
cosnite, aducand si funia cea impletita. Iar batranul i-a zis lui : mergi si
vino dimineata aici ! Si sculandu-se batranul, i-a muiat funia cea impletita si
i-a gatit inceputui cusaturii, zicand : asa si asa sa faci si l-a lasat pe el.
Si intrand in chilia sa, a sezut batranul. Si la vreme i-a pus fratelui de a
mancat si l-a trimis la locul sau. Dimineata a venit iarasi fratele si i-a zis
batranul : ia-ti funia de aici si du-te, caci ai venit sa ma bagi in ispita si
in griji ! Si nu l-a mai lasat pe el inlauntru.
21 ) Zis-a ucenicul lui
avva Theodor, ca a venit odata unul sa vanda ceapa si i-a umplut un vas. Si a
zis batranul : umple-l de grau si-l da lui. Si erau doua gramezi de grau : una
curata si una proasta.Si i-am umplut vasul din gramada cea proasta - zice
ucenicul. Iar batranul a cautat la mine aspru si cu mahnire. Si de frica am
cazut si am spart vasul si i-am facut metanie. Si zice batranul : scoala, nu e a
ta vina, ci eu am gresit ca ti-am zis ! Si intrand batranul, i-a umplut sanul de
grau curat si i-a dat lui impreuna cu cepele.
22 ) S-a dus odata avva
Theodor cu fratele sa ia apa si mergand mai inainte fratele la foc a vazut un
sarpe. Si i-a zis lui batranul : du-te de-l calca pe cap ! Dar temandu-se nu s-a
dus. Atunci a venit batranul si vazandu-l fiara si rusinandu-se, a fugit in
pustie.
23 ) Intrebat-a oarecine pe avva Theodor : de se va face de
naprasna vreo cadere si tu te temi, avvo ? I-a zis lui batranul : de se va lipi
cerul de pamant, Theodor nu se teme; caci s-a fost rugat lui Dumnezeu ca sa se
ridice de la dansul frica. Pentru aceasta l-a si intrebat pe el.
24 ) Se
spunea despre dansul, ca facandu-se diacon in Schit, nu vrea sa primeasca sa
slujeasca diaconiceste si in multe locuri a fugit. Si iarasi l-au adus batranii
zicandu-i : nu-ti lasa slujba ta ! Le - a zis lor avva Theodor : lasati-ma sa ma
rog lui Dumnezeu, ca sa stiu de ma va incredinta sa stau in locul slujbei mele !
Si rugandu-se lui Dumnezeu, zicea : de este voia Ta, ca sa stau in locul slujbei
mele incredinteaza-ma ! Si s-a aratat lui un stalp de foc de la pamant pana la
cer si grai s-a facut zicand : de poti sa te faci ca stalpul acesta, du-te si
slujeste diaconiceste ! Iar el auzind, a judecat sa nu mai primeasca. Deci
vedind el la biserica i-au facut lui metanie fratii, zicand : daca nu voiesti sa
slujesti diaconiceste, macar potirul sa-l tii. Si n-a suferit nici aceasta si a
zis : de nu ma veti lasa, ma duc din locul acesta, si asa l-au lasat.
25
) Se zicea inca pentru-dansul ca dupa ce s-a pustiit Schitul, a venit sa ramana
la Fermi; si fiindca imbatranise, slabise cu trupul. Deci i-au adus lui unii
bucate si cele ce ii aducea lui cel dintai le da celui de al doilea si asa mai
departe. Iar in ceasul gustarii, manca ceea ce ii aducea cineva.
26 ) Se
zicea pentru avva Theodor ca atunci cand sedea la schit a venit la dansul dracul
vrand sa intre si l-a legat afara de chilie. Si iarasi alt drac a venit sa
intre, dar si pe acesta l-a legat. Si mai venind si al treilea drac a gasit
legati pe cei doi si le-a zis lor : ce stati voi aici afara ? Si i-au raspuns
lui : fiindca sade inlauntru ( cuviosul ) si nu ne lasa sa intram. Si acesta
facand sila, se ispitea sa intre. Iar batranul l-a legat pe acesta. Deci,
temandu-se dracii de rugaciunile batranului, il rugau zicand : slobozeste-ne pe
noi. Si le-a zis lor batranul : duceti-va ! si rusinandu-se ei, s-au
dus.
27 ) Povestit-a oarecarele din parinti pentru avva Theodor al
Fermei, ca a venit odata, pe seara, la dansul si l-a gasit purtand o haina
rupta, avand pieptul gol si tinand culionul dinainte. Si iata un comis a venit
sa-l vada si batand acela la usa, a iesit batranul sa-i deschida si
intalnindu-se cu el, a sezut la usa sa graiasca cu dansul. Iar parintele, care
era de fata, a luat o bucata de panza si i-a acoperit umerii. Dar batranul a
intins mana si a lepadat-o. Iar dupa ce s-a dus comisul, i-a zis lui : avvo, de
ce ai facut aceasta ? A venit omul sa se foloseasca, au doara vrei ca sa se
sminteasca ? Si i-a raspuns batranul : ce-mi spui, avvo ? Oare tot oamenilor
slujim ? Mi-am facut trebuinta. Cei ce vrea sa se foloseasca, sa se foloseasca;
cel ce vrea sa se sminteasca, sa se sminteasca. Caci eu oricum ma aflu, asa
intampin. A poruncit inca si ucenicului sau, zicand : de va veni cineva voind sa
ma vada, sa nu-i zici lui ceva omenesc; ci de mananc spune ca mananc, iar de
dorm, spune ca dorm !
28 ) Au venit odata asupra lui trei talhari si doi
il tineau pe dansul, iar unui cara vasele lui. Iar dupa ce au scos cartile si
voiau sa ia si vasul sau, atunci le-a zis lor : acesta lasati-l ! Dar ei nu
vroiau. Si smancindu-si mainile sale, i-a trantit pe amandoi. Si vazand
talharii, s-au infricosat. Si le-a zis lor batranul : sa nu va temeti de loc.
Toate lucrurile faceti-le in patru parti si luati trei; iar una s-o lasati. Si
asa au facut. Iar el a luat vasul cu care mergea la biserica.
PENTRU
AVVA THEODOR CEL DE LA ENNAT
1) Zis-a avva Theodor cel de la Ennat :
cand eram mai tanar petreceam in pustie. Deci, m-am dus la pitarie sa fac doua
framantaturi si am gasit acolo pe un frate care voia sa faca paini si nu avea pe
nimeni care sa-i dea mana de ajutor. Iar eu am lasat pe ale mele si i-am dat lui
mana de ajutor. Iar dupa ce am ispravit, a venit alt frate si iarasi i-am dat
lui mana de ajutor si a facut painile. Si iarasi a venit al treilea si i-am
facut asemenea. Si asa faceam cu fiecare din cei ce veniti si am facut sase
framantaturi. Iar pe urma am facut pe cele doua ale mele, incetand cei ce
veneau.
2 ) Se spunea pentru avva Theodor si avva Lukie cel de la Ennat,
ca au facut cincizeci de ani, batjocorindu-si gandurile lor si zicand : dupa
iarna aceasta, ne vom duce de aici. Si iarasi cand venea vara, ziceau : dupa
vara aceasta, ne vom duce de aici. Si asa au facut in toata vremea, pururea
pomenitii parinti.
3 ) Zis-a avva Theodor ai Ennatului : de ne va socoti
Dumnezeu lenevirile cele intru rugaciuni si robirile cele intru citirea
psaimilor, nu putem sa ne mantuim.
PENTRU AVVA THEODOR CEL DE LA
SCHIT
Zis-a avva Theodor cel de la Schit : imi vine gand si ma
tulbura si ma necajeste, dar fapta nu poate sa faca, ci numai ma impiedica de la
lucrarea faptei bune. Iar barbatul cel treaz, scuturand gandul de la sine, se
scoala la rugaciune.
PENTRU AVVA THEODOR CEL DIN
ELEFTEROPOLE
1 ) A intrebat avva Avraam iviritui pe avva Theodor cel
din Elefteropole, zicand : cum este bine, parinte : slava sa-mi agonisesc, sau
necinste ? Iar batranul i-a raspuns : eu vreau sa-mi agonisesc slava iar nu
necinste. Ca de voi face lucru bun si ma voi slavi, pot sa-mi osandesc cugetul
ca nu sunt vrednic de slava aceasta. Iar necinstea din lucruri rele se face.
Deci, cum pot sa-mi mangai inima, dupa ce oamenii s-au smintit de mine ? Mai
bine este dar sa facem binele si sa fim slaviti. Iar avva Avraam a zis : bine ai
zis parinte.
2 ) Zis-a avva Theodor : lipsa painii topeste trupul
calugarului. Iar batranul zicea : privegherea mai mult topeste
trupul.
PENTRU AVVA THEONA
Zis-a avva Theona : fiindca se
departeaza mintea de la privirea spre Dumnezeu, pentru aceasta suntem robiti de
patimile trupesti.
PENTRU THEOFIL ARHIEPISCOPUL
ALEXANDRIEI
1 ) Fericitul Theofil arhiepiscopul a mers odata la
muntele Nitriei si a venit avva muntelui ( + ) la dansul. Si i-a zis lui
arhiepiscopul : ce ai aflat mai mult in calea aceasta, parinte ? I-a raspuns lui
batranul : a ma prihani si a ma defaima pe mine intotdeauna. I-a zis lui avva
Theofil : alta cale nu este, fara numai aceasta.
( + ) Adica cel mai mare ai muntelui.
2 ) Au venit odata parintii la Alexandria, chemati fiind de Theofil
arhiepiscopul, ca sa faca rugaciune sa surpe capistile idolesti. Si mancand ei
cu dansul, li s-a pus carne de vitel si mancau nimic indoindu-se. Si luand
arhiepiscopui o bucatica, a dat-o batranului, care era mai aproape de dansul,
zicand : iata, aceasta bucatica e buna, mananca avvo ! Iar ei raspunzand au zis
: noi pana acum verdeturi mancam, iar daca este carne nu mai mancam. Si n-au mai
adaus nici unul dintr-insii sa mai guste din ea.
3 ) Acest avva Theofil
arhiepiscopui s-a dus odata la Schit. Si adunandu-si fratii, au zis lui avva
Pamvo : zi vreun cuvant episcopului, ca sa se foloseasca. Zis-a lor batranul :
daca nu se foloseste de tacerea mea, nici de cuvantul meu nu poate sa se
foloseasca.
PENTRU THEOFIL ARHIEPISCOPUL ALEXANDRIEI
4 )
Acelasi avva Theofil zicea : ce fel de frica si cutremur si nevoie avem sa
vedem, cand sufletul se desparteste de trup ! Ca vine la noi oaste si putere de
la stapanirile cele potrivnice, stapanii intunericului, stapanitorii
viclesugului si incepatoriile si stapaniile, duhurile rautatii si ca intr-un
chip de judecata il tin pe suflet, aducand asupra-i toate pacatele lui cele
intru stiinta si cele intru nestiinta, de la tinerete pana la varsta in care a
raposat. Deci, stau parandu-l de toate cele facute de dansul. Ce fel, dar, de
cutremur socotesti ca are sufletul in ceasul acela, pana ce va iesi hotararea si
i se va face slobozenia lui ? Acesta este ceasul nevoii lui, pana ce va vedea ce
sfarsit va lua el. Si iarasi dumnezeiestile puteri stau in preajma fetei celor
protivnici si ele aducand cele bune ale lui. Ia seama dar, ca sufletul stand in
mijioc, cu multa frica si cutremur sta, pana ce judecata lui va lua hotarare de
la Dreptul Judecator. Si de va fi vrednic, aceia iau certare, iar el se rapeste
de la dansii si de aceea fara de grija este, sau mai bine sa zic, locuieste dupa
cum este scris : precum ai celor ce se veselesc tuturor le este locasul la Tine.
( + 1 ) Atunci se implinesc cele scrise : au fugit durerea, intristarea si
suspinarea. ( + 2 ) Atunci scapand, se duce la acea bucurie si slava negraita,
in care se va si aseza. Iar de se va afla ca a trait cu lenevire, aude glasul
cel prea infricosat : sa fie ridicat cel necredincios, ca sa nu vada slava
Domnului.( + 3 ) Atunci il apuca pe dansul zi de urgie, zi de necaz si de
nevoie, zi de intuneric si de bezna, danui-se la intunericul cel mai din afara
si in focul cel vesnic osandindu-se, in veci, fara de sfarsit se va munci.
Atunci unde e fala lumii ? Unde slava cea desarta ? Unde desfatarea ? Unde
rasfatarea ? Unde nalucirea ? Unde odihna ? Unde lauda ? Unde banii ? Unde
neamul cel mare ? Unde tatal ? Unde mama ? Unde fratele ? Cine dintr-acestia va
putea sa scoata pe cel ce se arde in foc si este tinut de muncile cele amare ?
Acestea fiindca asa vor sa se faca, ce fel trebuie sa fim noi in petreceri bune
si cu dreapta credinta ? Ce fel de dragoste suntem datori sa ne agonisim ? Ce
fel de viata ? Ce fel de petrecere ? Ce fel de drum ? Ce fel de luare aminte ?
Ce fel de rugaciune ? Ce fel de ingrijire ? Ca acestea zice, asteptand, sa ne
silim a ne afla Lui nespurcati si neintinati cu pace ( + 4 ), ca sa ne
invrednicim a-L auzi pe Dansul, zicand : veniti binecuvantatii Parintelui Meu,
de mosteniti Imparatia cea gatita voua de la intemeierea lumii ( + 5 ) in vecii
vecilor, Amin.
( + 1 ) Psalm 85, 7.
( + 2 ) Isaia XXXV, 10 si 51, 11.
( + 3 ) Isaia
XXVII, 10
( + 4 ) II Petru, III, 14.
( + 5 ) Mat XXV, 34.
5 ) Acestasi avva Theofil arhiepiscopul vrand sa se savarseasca, a zis : fericit
esti, avvo Arsenie, ca de acest ceas iti aduceai aminte pururea
!
PENTRU AMMA ( MAICA ) THEODORA
1 ) Intrebat-a maica
Theodora pe avva Theofil, ce este cuvantul acela ai apostolului : vremea
rascumparand ? ( + ) Iar el i-a zis ei : numirea arata castigul. Adica : vreme
de ocara ti-a venit ? Cumpara cu smerita cugetare vreme si cu indelunga rabdare
vremea ocarii si trage castigul la tine. Vremea de necinste ti-a venit ? Cu
suferirea rautatii cumpara vremea si castiga. Para mincinoasa de-ti va veni, cu
rabdarea si cu nadejdea castiga. Si toate cele impotriva, de vom voi, ni se vor
face noua castiguri.
( + )Colos. IV, 5
2 ) Zis-a maica Theodora : siliti-va sa intrati prin usa cea stramta, ( + ) ca
precum pomii, de nu vor lua ierni si ploi, nu pot a face roada, asa si noua
veacul acesta iarna ne este ( ++ ) si imparatiei cerurilor nu vom putea sa ne
facem partasi, fara numai prin multe necazuri si ispite !
( + )Mat. VII, 13
( ++ )Fapt. Ap. XIV, 22.
3 ) A zis iarasi : bine este a ne linisti, caci barbatul intelept, liniste
aduce. ( + ) Ca mare lucru este, cu adevarat, fecioarei si calugarului a se
linisti, dar mai ales tinerilor. Dar vine vicleanul si ingreuneaza sufletul cu
leneviri, cu imputinari de suflet, cu ganduri; apoi ingreuneaza si trupul cu
boale, cu slabiciune, cu slabanogirea genunchilor si a tuturor madularelor si
slabeste puterea sufletului si a trupului si fiecare poate sa zica : sunt slab
si nu pot sa-mi fac canonul. Dar de ne vol trezi, toate acestea se risipesc. Ca
era un calugar si cand venea sa-si faca pravila, il apuca raceala si
fierbinteala ( adica friguri ) si capul tare i se supara. Si asa isi zicea
lui-si : iata, sunt bolnav si voi muri, deci sa ma scol mai inainte pana ce nu
mor si sa-mi fac pravila. Si dupa ce va inceta pravila, incetau si frigurile , s
i iarasi, cu aceasta socoteala fratele se impotrivea si isi facea pravila si asa
a biruit pe vicleanui.
( + ) Pilde, 1, 12.
4 ) Zicea iarasi aceasta maica Thedora, ca odata un barbat evlavios se ocara de
oarecine si aceasta zicea catre dansul : Puteam si eu sa-ti zic asemenea, dar
legea lui Dumnezeu imi inchide gura.
5 ) A zis iarasi aceasta maica :
invatatorul este dator sa fie strain de iubirea de stapanire, de iubirea de
argint, de slava desarta, departe de mandrie, nebatjocorindu-se de lingusire,
neorbindu-se de daruri, de pantece nebiruindu-se, nestapanindu-se de manie, ci
indelung rabdator, bland cu toata puterea, smerit cugetator mai ales, ingaduitor
si suferitor, purtator de grija si iubitor de suflete.
6 ) Aceeasi maica
zicea iarasi ca nici nevointa, nici privegherea, nici tot felul de osteneala nu
mantuieste, fara numai smerita cugetare cea adevarata. Caci era un pustnic care
gonea dracii si ii intreba : cu ce iesiti voi ? Cu postul ? Si ei ziceau : noi
nici nu mancam, nici nu bem. Dar cu privigherea ? Si ei raspundeau : noi nu
dormim. Cu pustnicia ? Iar ei ziceau : noi prin pustietati petrecem. Cu ce
iesiti dar ? Si ei raspundeau : nimic nu ne biruieste pe noi, fara numai smerita
cugetare pentru ca ea este biruirea dracilor.
7 ) A zis iarasi maica
Theodora, ca era un calugar care de multimea ispitelor, zicea : ma duc de aici.
Si dupa ce si-a pus sandale ( + ) in picioare, a vazut pe alt om ca-si pune si
el sandalele lui si a zis catre dansul omul : au nu pentru tine iesi ? Iata eu
merg mai inainte decat tine, ori unde vei merge. Si acest om era dracul, care ii
facea lui ispite.
( + ) Niste incaltaminte formate din talpi.
INCEPUTUL SLOVEI I
PENTRU AVVA IOAN COLOV
1 )
Povestit-au unii pentru avva Ioan Colov ( + ) , ca mergand catre un batran tebeu
la Schit, sedea in pustie si luand avva lui un lemn uscat, l-au rasadit si i-a
zis lui : in fiecare zi adapa acest lemn cu cate un ulcior de apa, pana ce va
face roada. Si era departe de dansii, incat se ducea de cu seara si venea
dimineata. Iar dupa trei ani, a trait lemnul si a facut roada si luand batranul
rodul lui, l-a dus la biserica, zicind fratilor : luati, mancati rodul
ascultarii !
(+) Adica, scurt, mic de stat, bondoc.
2 ) Se spunea pentru avva Ioan Colov, ca a zis odata fratelui sau celui mai
mare : voiam fara de grija sa fiu, precum ingerii sunt fara de grija, nimic
lucrand, ci nelipsit slujind lui Dumnezeu. Si dezbracandu-se de haina, a iesit
in pustie. Si facand o saptamana, s-a intors catre fratele sau si dupa ce a
batut in usa, l-a auzit pe dansul si mai inainte de a deschide, a zis : tu cine
esti ? Iar el a zis : eu sunt Ioan, fratele tau. Si raspunzind i-a zis lui :
Ioan s-a facut inger si nu mai este intre oameni. Iar el i se ruga zicand : eu
sunt ! Si nu i-a deschis lui, ci l-a lasat pana dimineata sa se trudeasca. Iar
mai pe urma, deschizandu-i, i-a zis : om esti, trebuinta ai sa lucrezi iarasi ca
sa te hranesti. Si a facut metanie, zicand : iarta-ma !
3 ) Zis-a avva
Ioan Colov : de va voi imparatul sa ia vreo cetate, apa intai o opreste si hrana
si asa vrajmasii de foamete pierind, se supun lui ! Asa si patimile trupului :
daca cu post si cu foamete va petrece omul, vrajmasii slabesc catre sufletul
lui.
4 ) Zis-a iarasi, ca cel ce se satura si vorbeste cu copil, iata, a
curvit in cuget cu dansul.
5 ) Zis-a iarasi ca suindu-se odata pe calea
Schitului cu impletitura (+) l-a vazut pe camilar vorbind si poruncindu-se el (
avva ) spre manie si lasand vasele, a fugit.
(+) Adica, cu funia cea de zimbiluri.
6 ) Altadata iarasi la seceris, a auzit pe un frate vorbind aproapelui cu manie
si zicand : iesi tu ! Si lasand secerisul a fugit el ( avva ).
7 ) S-a
intamplat, ca niste batrani la Schit sa manance impreuna unii cu altii, si era
cu dansii si Avva Ioan. Si s-a sculat un batran mare sa dea vasul cu apa; si
nimeni n-a primit sa ia de la dansul, fara numai Ioan Colov. Deci s-au mirat si
i-au zis lui : cum tu mai mic decat toti fiind, ai indraznit sa fii slujit de
batranul ? Si le-a raspuns lor : eu cand ma scol sa dau vasul, ma bucur daca
toti vor lua, ca sa am plata. Si eu dar pentru aceasta am primit, ca sa-i fac
lui plata, nu cumva sa se mahneasca, ca nici unul n-a primit de la dansul. Si
aceasta zicand, s-au minunat aceia si s-au folosit de socoteala lui.
8 )
Sezand el odata inaintea bisericii, l-au incunjurat fratii si il intrebau pe el
pentru gandurile lor si vazand unul din batrani si luptat fiind de zavistie, i-a
zis lui : vasul tau, Ioane, este plin de otrava. I-a raspuns avva Ioan lui : asa
este, avvo, si aceasta ai zis-o, ca cele din afara le vezi numai; iar de ai fi
vazut cele dinauntru, ce ai fi putut zice ?
9 ) Spuneau parintii ca
mancand odata fratii dragoste,(+) a ras un frate la masa. Si vazandu-l avva
Ioan, a plans, zicand : oare ce are fratele acesta in inima luii, ca a ras,
avand datorie mai muit sa planga, caci mananca dragoste ?
(+) Adica milostenie.
10 ) Au venit odata unii din frati, ca sa-l ispiteasca pe el. Ca nu-si lasa
cugetul sau ca sa se raspandeasca, nici nu graia vreun lucru al veacului
acestuia si i-a zis lui : multumim lui Dumnezeu, ca a ploat in anul acesta mult.
Si au baut finicii si scot zmicele si gasesc fratii lucrul mainilor lor. Le-a
zis lor avva Ioan : asa este Duhul Sfant ! Cand se va pogori in inimile
oamenilor, ( + ) se innoiesc si scot ramuri cu frica lui Dumnezeu.
( + ) La alte editii, sfintilor.
11 ) Se spunea despre dansul, ca a impletit odata funie de doua zimbiluri si a
cusut-o intr-un zimbil si n-a priceput, pana ce s-a apropiat de perete. Ca era
cugetul lui indeletnicindu-se la privirea celor inalte.
12 ) Zis-a avva
Ioan : asemenea sunt unui om, care sade sub un copac mare si vede fiare multe
spre dansul; si cand nu va putea sa stea impotriva lor, alearga sus in copac si
scapa. Asa si eu, sed in chilia mea si vad cugetele cele viclene deasupra mea;
si cand nu voi putea asupra lor, fug la Dumnezeu prin rugaciune si scap de
vrajmasul.
13 ) Zis-a avva Pimen pentru avva Ioan Colov, ca s-a rugat lui
Dumnezeu si s-au ridicat patimile de la dansul si s-a facut fara de grija; si
ducandu-se, a spus unui batran : ma vad pe mine ca ma odihnesc si nu am nici un
razboi. Si i-a zis lui batranul : du-te, roaga-te lui Dumnezeu, ca sa-ti vina
razboiul si zdrobirea si smerenia care le aveai mai inainte ! Ca prin razboaie
sporeste sufletul. Deci, s-a rugat si dupa ce a venit razboiul, nu s-a mai rugat
sa-l ia de la dansul, ci zicea : da-mi Doamne, rabdare in razboaie !
14 )
Zis-a avva Ioan, ca a vazut oarecare din batrani in vedenie, cum trei calugari
stau de aceasta parte de mare. Si s-a facut glas catre dansii din cealalta
parte, zicand : luati aripi de foc si veniti la mine ! Si doi au luat si au
zburat de cealalta parte, iar celalait a ramas; si plangea foarte si striga.
Apoi, mai pe urma s-au dat si lui aripi, insa nu de foc, ci slabe si
neputincioase si cu osteneala cufundandu-se, si ridicandu-se, cu necaz mult a
venit de cealalta parte. Asa si neamul acesta, desi ia aripi, insa nu de foc, ci
slabe si neputincioase.
15 ) Un frate a intrebat pe avva Ioan, zicand :
cum sufletul meu avand rani, nu se rusineaza a cleveti pe aproapele ? I-a spus
lui batranul o pilda pentru clevetire. Un om era sarac si avea femeie; si a mai
vazut si pe alta frumoasa, si a luat-o si pe aceasta - dar erau amandoua goale.
Deci facandu-se sobor intr-un loc, i s-au rugat ele lui zicand : ia-ne pe noi cu
tine. Si luandu-le pe amandoua, le-a pus intr-un pitar ( + ) si intrand intr-un
caic, au venit la locul acela. Si dupa ce s-a facut arsita si s-au stamparat
oamenii, cautand una si pe nimeni vazand, a sarit afara in gunoi si strangand
niste trente vechi, si-a facut ei-si imprejuratoare si de aceea cu indrazneala
umbla. Iar cealalta inauntru sezand goala, zicea : iata aceasta femeie
pacatoasa, nu se rusineaza umbland goala. Si parandu-i rau barbatului sau a zis
: o, minune ! Aceasta cel putin isi acopere rusinea sa, dar tu esti peste tot
goala; si acestea graind, nu iti este tie rusine ? Asa este si clevetirea.
( + ) Adica chiup de pamant.
16 ) Mai zicea iarasi batranul fratelui, pentru sufletul cel ce va sa se
pocaiasca. Intr-o cetate era o femeie frumoasa si multi ibovnici avea; si venind
la dansa un boier, i-a zis : fagaduieste-te mie, ca vei pazi curatenia si eu te
iau de femeie. Iar ea i s-a fagaduit. Si luand-o, a dus-o la casa sa. Iar
ibovnicii ei cautind-o ziceau : cutare boier a luat-o la casa lui. Deci de vom
merge la casa lui( +1 ) si va afla, ne pedepseste; ci veniti pe dupa casa, sa-i
fluieram ei si cunoscand glasul fluieraturii, se pogoara la noi si noi
nevinovati ne aflam. Iar ea auzind fluieratura, si-a astupat urechile sale si a
sarit in camara cea mai dinauntru si a incuiat usile. Si zicea batranul, ca
femeia pacatoasa este sufletul, iar ibovnicii ei sunt patimile si oamenii, iar
boierul este Hristos, iar casa cea mai dinauntru este lacasul cel vesnic,( +2 )
iar cei ce ii fluiera ei sunt viclenii draci, iar el ( +3 ) totdeauna fuge catre
Domnul.
( +1 ) La altele, la usa.
( +2 ) La altele, paza mintii.
( +3 )Adica
sufletul.
INCEPUTUL SLOVEI I
PENTRU AVVA IOAN COLOV
17 )
Suindu-se odata avva Ioan de Ia Schit cu alti frati, a ratacit cei ce ii
povatuia pe ei, caci era noapte. Si au zis fratii catre avva Ioan : ce vom face,
avvo, ca a pierdut fratele calea, nu cumva sa murim ratacindu-ne ? Le-a zis lor
batranul : de ii vom zice lui, se mahneste si se rusineaza. Ci iata ma fac, ca
eu sunt slab si zic ca nu pot sa merg, ci raman aici pana dimincata. Si a facut
asa. Iar ceilalti au zis : nici noi nu ne ducem, ci sedem cu tine. Si au sezut
pana dimineata si pe fratele nu l-au smintit.( + )
( + ) In altele, nu l-au mustrat.
18 ) Un batran era in Schit, ostenitor cu trupul, dar nu luator aminte cu
cugetul. Deci, s-a dus la avva Ioan, sa-l intrebe despre uitare. Si auzind de la
dansul cuvant, s-a intors la chilia sa si a uitat ce i-a zis avva Ioan lui. Si
s-a dus iarasi sa-l intrebe. Si auzind asemenea de la dansul cuvantul, s-a
intors. Iar dupa ce a ajuns la chilia sa, iarasi a uitat. Si asa de multe ori
mergand, cand se intorcea era stapanit de uitare. Iar dupa acestea intalnindu-se
cu batranul, i-a zis : stii avvo, ca am uitat iarasi ceea ce mi-ai zis ? Dar ca
sa nu te supar, nu am mai venit. I-a zis avva Ioan lui : du-te de aprinde
lihnarul ! Si a aprins. Si i-a zis lui iarasi : mai adu alte lihnare si le
aprinde dintr-insul. Si a facut asemenea. Si a zis avva Ioan batranului : nu
cumva s-a vatamat ceva lihnarul pentru ca ai aprins dintr-insul celelaite
lihnare ? Zis-a : nu. Si a zis batranul : asa nici Ioan; daca Schitul va veni
catre mine tot, nu ma va opri de la darul lui Hristos. Drept aceea, cand
voiesti, vino, de nimic indoindu-te ! Si asa, prin rabdarea amandorura, a
ridicat Dumnezeu uitarea de la batranul. Ca aceasta era lucrarea schitiotilor,
ca sa dea osardie celor ce erau luptati si sa se sileasca pe sine, ca sa se
castige unii pe altii spre bine. 19 ) A intrebat un frate pe avva Ioan zicand :
ce voi face ? Ca de multe ori vine vreun frate sa ma ia la lucru si eu sunt
ticalos si slab si ma ostenesc la lucru. Deci, ce voi face pentru porunca ? Si
raspunzind batranul a zis : Halev a zis lui Iisus fiului lui Navi : de patruzeci
de ani eram, cand m-a trimis Moise, robul Domnului din Cadis Varni, pe mine si
pe tine la pamantul acesta si acum sunt de opzeci si cinci de ani. Precum atunci
eram si acum pot sa ies la razboi. ( + ) Drept aceea si tu, de poti, precum
iesi, asa si sa intri, du-te; iar de nu poti face asa, sezi in chilia ta,
plangand pacatele tale. Si de te vor gasi tanguindu-te, nu te vor sili sa iesi
afara.
( + ) Iisus Navi, 14, 7.
20 ) A zis avva Ioan : cine a vandut pe Iosif ? Si a raspuns un frate, zicand :
fratii lui. I-a zis lui batranul : nu, ci smerenia lui l-a vandut. Ca putea sa
zica, ca frate al lor este si sa raspunda impotriva; ci tacand, pentru smerenie,
s-a vandut pe sine si smerenia l-a pus ocarmuitor peste Egipt.
21 ) Zis-a
avva Ioan : sarcina cea usoara lasand-o, adica a ne defaima pe noi, pe cea grea
o am luat, adica a ne indrepta pe noi.
22 ) Acestasi a zis : smerita
cugetare si frica lui Dumnezeu sunt mai presus decat toate faptele
bune.
23 ) Acestasi sedea odata in biserica si a suspinat, nestiind ca
este cineva dinapoia lui. Deci, cunoscand, a facut metanie, zicand : iarta-ma,
avvo, ca inca nu m-am invatat !
24 ) Acesta zicea ucenicului sau : sa
cinstim pe Unul si toti ne cinstesc pe noi. Iar de vom defaima pe Unul care este
Dumnezeu, ne defaima pe noi toti si intru pierzare mergem.
25 ) Se spunea
pentru avva Ioan, ca a venit in biserica la Schit si auzind vorbe impotriva ale
unor frati, s-a intors la chilia sa si inconjurand-o de trei ori, asa a intrat.
Iar oarecare frati vazandu-l, s-au mirat de ce a facut acesta si venind l-au
intrebat, iar el le-a zis : urechile le aveam pline de cuvinte impotriva. Deci,
am inconjurat, ca sa le curatesc si asa sa intru cu linistea mintii mele in
chilia mea.
26 ) A venit un frate la chilia lui avva Ioan decuseara,
silindu-se sa se intoarca inapoi. Si vorbind ei despre fapte bune, s-a facut
dimineata. Si n-au cunoscut. Si a iesit sa-l petreaca si au ramas vorbind pana
la al saselea ceas si l-a bagat inauntru si gustand, asa s-a dus. 27 ) Zicea
avva Ioan, ca temnita este a sedea in chilie si a-si aduce aminte de Dumnezeu
totdeauna cu trezvire. Si aceasta este : in temnita am fost si ati venit la
Mine.( + )
( + ) Matei : 25, 36.
28 ) Zis-a iarasi : cine e tare ca leul ? Si pentru pantecele lui cade in cursa
si toata taria lui se smereste.
29 ) Spunea iarasi, ca mancand parintii
Schitului paine si sare, ziceau ei : sa nu ne silim pe noi la sare si la paine.
Si asa, tari erau la lucrul lui Dumnezeu.
30 ) A venit un frate sa ia
cosnita de la avva Ioan. Si iesind i-a zis lui : ce voiesti frate ? Iar el i-a
zis : cosnita, avvo ! Si intrand sa scoata, a uitat. Si a sezut cosand. Iarasi a
batut in usa si daca a iesit, ii zise lui : adu cosnita, avvo. Si intrand iarasi
a sezut sa coase. Si a batut acela. Si iesind ii zise : ce vrei, frate ? Iar el
i-a zis : cosnita, avvo. si apucandu-l de mana, l-a bagat inauntru, zicandu-i :
daca zimbiluri vrei, ia si te du, ca eu nu am vreme.
31 ) A venit odata
un camilar, ca sa-i ia vasele si sa se duca in alt loc. Iar el intrand sa-i
aduca funia, a uitat, avand mintea intinsa catre Dumnezeu. Deci, iarasi a
suparat camilarul, batand in usa. Si iarasi avva Ioan, intrand, a uitat. Iar a
treia oara batand camilarui, intrand zicea : funie, camila, funie, camila. Si
acestea zicea, ca sa nu uite.
32 ) Acestasi era fierband cu duhul. Deci,
mergand oarecare la dansul, i-a, laudat lucrul ( + ). Si a tacut. Iarasi acela a
pornit cuvant si iarasi tacea. A treia oara a zis celui ce venise : de cand ai
intrat aici ai scos afara pe Dumnezeu de la mine.
( + ) Ca lucra funie pentru cosnite.
33 ) Au venit unii la chilia lui avva Ioan si l-au gasit dormind si un inger
stand aproape si aparandu-l. Si s-au dus dupa ce au vazut. Iar daca s-a
desteptat, a zis ucenicului sau : a venit cineva aici cand dormeam eu ? Zis-a
acela : da, a venit cutare batran. Si a cunoscut avva Ioan, ca de masurile sale
era batranul si a vazut pe inger.
34 ) Zis-a avva Ioan : eu vreau sa se
impartaseasca omul cate putin din toate faptele cele bune. Drept aceea, in
fiecare zi sculandu-te dimineata, pune inceput la toata fapta buna si porunca
lui Dumnezeu cu mare rabdare, cu frica si cu indelunga rabdare, cu dragostea lui
Dumnezeu, cu toata osardia sufletului si a trupului si cu smerenie multa, cu
rabdarea necazului inimii si strajuirea, cu rugaciune multa si cucerire, cu
suspinuri, cu curatirea limbii si cu paza ochilor, necinstindu-te si
nemaniindu-te, fiind pasnic si nerasplatind rau pentru rau, neluand seama la
gresalele altora, nemasurandu-te pe tine,( + ) sub toata zidirea fiind, cu
lepadarea de materie si de lucrurile cele trupesti, cu crucea, cu nevointa, cu
saracia duhului, cu vointa si deprindere duhovniceasca, cu post, cu pocainta si
cu plans, cu lupta de razboi, cu socoteala dreapta, cu curatenia sufletului, cu
impartasire buna, cu linistea rucodeliei tale, cu privegherile de noapte, cu
foame si sete, cu frig si cu golatate, cu osteneli, inchizindu-ti mormantul, ca
si cum ai fi murit acum, incat sa socotesti ca este moartea aproape de tine in
tot ceasul.
( + ) Adica cu altii.
35 ) Se spunea despre acest avva Ioan, ca dupa ce venea de la seceris, sau de la
adunarea cu alti batrani, se indeletnicea la rugaciune si la cugetare cu mintea
si la cantarea psalmilor, pana ce ii venea socoteala lui la randuiala cea
dintai.
36 ) A zis unul din parinti despre dansul : cine este Ioan ? Caci
cu smerenia lui, a atarnat tot Schitul de degetul lui cel mic.
37 )
Intrebat-a unul din parinti pe avva Ioan Colov : ce este monahul ? Iar el a zis
: osteneala. Ca monahul la tot lucrul se osteneste; asa este monahul.
38
) Zis-a avva Ioan Colov, ca un batran oarecare duhovnicesc s-a inchis pe sine in
chilie si era numit in cetate si slava multa avea si s-a vestit acestuia ca vrea
oarecare din sfinti sa se pristaveasca si deci sa vina sa-l heretiseasca mai
inainte de a adormi. Si a socotit intru sine : de voi iesi ziua, vor alerga
oamenii dupa mine si mi se face multa slava si nu ma odihnesc cu acestea. Deci,
ma voi duce seara prin intuncic si ma voi tainui de toti. Seara dar, iesind din
chilie, ca unui ce vrea sa se tainuiasca, iata de la Dumnezeu s-au trimis doi
ingeri cu faclii, luminand inaintea lui. Si de aceea, toata cetatea a alergat
dupa dansul, cautand la slava aceea. Si pe cat i s-a parut ca a fugit de slava,
mai mult s-a slavit. La acestia se implineste cuvantul cel scris : tot cel ce se
smereste pe sine, se va inalta.( + )
( + )Luca 14 v.11.
39) Zicea avva Ioan Colov : nu este cu putinta sa zideasca cineva casa de sus in
jos, ci de la temelie in sus. I-au zis lui : ce este cuvantul acesta ? Le-a zis
lor : temelia, aproapele este, ca sa-l castig si sa-l folosesc intai. Ca de el
sunt atarnate toate poruncile lui Hristos.
40) Zis-a avva Ioan, ca poarta
cerului este smerenia si parintii nostri, prin multe ocari bucurandu-se au
intrat in cetatea lui Dumnezeu.
41) Acestasi a zis fratelui sau : desi
foarte prosti si nebagati in seama suntem inaintea oamenilor, sa ne bucuram
pentru aceasta. Ca sa ne cinstim inaintea lui Dumnezeu.
42) Acestasi
sedea odata in Schit si fratii imprejurul lui, intreband pentru gandurile lor.
Si a zis lui unul din batrani : Ioane, ca o femeie pacatoasa ce se impodobeste
pe sine, asa esti, si care isi inmulteste ibovnicii sai. Si imbratisandu-l pe el
avva Ioan, a zis : adevarul zici parinte. Si dupa aceea l-a intrebat pe el unul
din ucenicii lui, zicand : oare nu te-ai tulburat inauntru, avvo. Si a zis : nu.
Ci precum sunt in afara, asa si inauntru.
43) Se spunea despre avva Ioan,
ca unei tinere i-au murit parintii si a ramas sarmana. Iar numele ei era Paisia.
Deci, a socotit sa-si faca gazda de straini, casa spre primirea parintilor
Schitului. A ramas dar asa primind pe straini vreme multa si odihnind pe
parinti; iar dupa o vreme, dupa ce a cheltuit lucrurile, a inceput a fi lipsita.
Deci, s-au lipit de dansa niste oameni razvratiti si au schimbat-o din socoteala
cea buna. Si de aceea a inceput a petrece rau, incat a ajuns ea ca sa curveasca.
Au auzit parintii si foarte s-au mahnit. Si poftind pe avva Ioan Colov, i-a zis
: am auzit despre sora aceea, ca petrece rau si ea; cand putea si-a aratat, mila
ei catre noi, iar acum noi sa argtam catre dansa mila si s-o ajutam. Deci,
osteneste-te pana la dansa si dupa intelepciunea, ce ti-a dat-o Dumnezeu,
iconomiseste cele pentru dansa. Deci, a venit avva Ioan la dansa si a zis
batranei portarite : spune stapanei tale, ca am venit eu ! Iar ea l-a gonit
zicand : voi dintru inceput ati mancat cele ale ei si voiesti sa te intalnesti
cu dansa ? Drept aceea suindu-se batrana, i-a spus despre dansul. Si ii zice ei
cea tanara : acesti calugari de-a pururea umbla pe langa marea Rosie si gasesc
margaritare. Impodobindu-se dar, a zis sa-l aduca la dansa. Deci, dupa ce s-a
suit, apucand ea mai inainte a sezut pe pat. Si venind avva Ioan, a sezut
aproape de dansa. Si cautand in fata ei, i-a zis : pentru ce ai defaimat pe
Iisus, de ai venit la aceasta ? Iar ea auzind, a inghetat cu totul; si plecand
in jos capul sau, avva Ioan, a inceput a plange foarte. Si a zis ea lui : avvo,
ce plangi ? Iar dupa ce a cautat, iarasi s-a aplecat in jos plangand si i-a zis
ei : vad ca satana joaca in fata ta si nu voi plange ? Iar ea auzind, i-a zis
lui : este pocainta, avvo ? Ii zice ei : este. Ii zice lui : ia-ma unde voiesti
! Ii zice ei : sa mergem. Si s-a sculat sa mearga dupa dansul. Si a luat seama
avva Ioan, ca nimic n-a pus la randuiala, nici n-a grait pentru casa sa. Si s-a
mirat. Deci, dupa ce au ajuns la pustie, s-a facut seara, si facand din nisip un
capatai mic si insemnand chipul crucii, i-a zis : dormi aici ! Si facandu-si si
lui si putin mai departe si implinindu-si rugaciunile, s-au culcat. Iar pe la
miezul noptii desteptandu-se, vede o cale luminoasa, de la cer pana la dansa
intarita si a vazut pe ingerii lui Dumnezeu ducandu-i sufletul. Drept aceea,
sculandu-se si mergand la dansa, a miscat-o cu piciorul. Iar dupa ce a vazut ca
a murit, s-a aruncat pe sine cu fata la pamant, rugandu-se lui Dumnezeu si a
auzit ca un ceas al pocaintei ei s-a primit mai presus decat pocainta multora,
care zabovesc si nu arata fierbinteala unei pocainte ca
aceasta.
PENTRU AVVA IOAN CEL DIN CHINOVIE
Un frate era
locuind intr-o chinovie si foarte tinea nevointa. I si auzind fratii din Schit
despre dansul, au venit sa-l vada. Si au intrat la locul unde lucra el. Si
inchinindu-se lor, s-a intors si a inceput a lucra. Si vazand fratii ceea ce a
facut, i-au zis lui : Ioane, cine ti-a pus cinul acesta ? Sau cine te-a facut
calugar si nu te-a invatat sa iei de la frati milotariile si sa le zici :
rugati-va, sau sedeti ? Le-a zis lor : Ioan pacatosul nu are vreme de unele ca
acestea.
PENTRU AVVA ISIDOR
1) Se spunea despre avva
Isidor, preotul Schitului, ca de avea cineva vreun frate raspunzator impotriva,
sau nebagator de seama, sau ocaarator si voia sa-l goneasca, le zicea :
aduceti-l aici. Si-l lua si prin indelunga rabdare a sa, il mantuia pe
frate.
2) Un frate l-a intrebat, zicand : pentru ce dracii se tem de
tine, frate ? I-a zis batranul : de cand m-am facut calugar, ma nevoiesc ca sa
nu las mania sa se suie pana la gatlejul meu.
3) Zicea iarasi ca
patruzeci de ani are de cand simte pacatul cu mintea, dar niciodata nu s-a
invoit, nici cu al poftei, nici cu al maniei.
4) Zicea iarasi : eu cand
eram tanar si sedeam in chilia mea, masura de pravila nu aveam. Noaptea si ziua
imi era mie pravila.
5) Zis-a avva Pimen despre avva Isidor ca impletea o
legatura de zmicele noaptea si il rugau fratii zicand : odihneste-te putin, ca
de acum ai imbatranit. Si le zicea lor, ca de vor arde pe Isidor si cenusa lui
in vant o vor risipi, nici un har nu-i este, pentru ca Fiul lui Dumnezeu aici a
venit pentru noi.
6) Acestasi a zis despre avva Isidor, ca ii ziceau lui
gandurile : mare om esti. Si zicea catre dansele : nu cumva sunt ca avva Antonie
? Sau m-am facut cu totul ca avva Pamvo, sau ca ceilalti parinti, care au placut
lui Dumnezeu ? Cand aducea acestea impotriva, se odihnea. Iar cand vrajba il
facea sa se imputineze cu sufletul, cum ca dupa acestea toate are sa fie aruncat
in munca, zicea catre dansele, ca desi in munca va fi aruncat, pe ele dedesubt
le va gasi.
7) Zis-a avva Isidor : m-am dus odata in targ sa-mi vand
niste vase mici si vazand mania ca se apropie de mine, lasand vasele am
fugit.
8) S-a dus odata avva Isidor la avva Teofil, arhiepiscopul
Alexandria si daca s-a intors la Schit, l-au intrebat pe el fratii :' cum se
afla, Iar el a zis : cu adevarat, fratilor, eu fata de om nu am vazut, fara
numai a arhiepiscopului. Iar ei auzind, s-au tulburat zicand : oare, s-au
cufundat ei, avvo ? Iar el a zis : nu asa, ci nu m-a biruit cugetul, ca sa vad
pe cineva. Iar ei auzind s-au minunat si s-au intarit ca sa pazeasca ochii de
raspandire.
9) Acestasi avva Isidor a zis : priceperea sfintilor aceasta
este, ca sa cunoasca voia lui Dumnezeu. Ca pe toate le biruieste omul cu
supunerea la adevar, ca icoana si asemanare a lui Dumnezeu este. Dar decat toate
patimile mai cumplit este a urma inimii sale, adica socotelii sale( +1 ), iar nu
legii lui Dumnezeu, care la inceput pare omului ca are oarecare odihna, iar mai
pe urma i se face lui intru plangere. Ca n-au cunoscut taina dumnezeiestii
iconomii, nici a aflat calea sfintilor, ca sa umble pe dansa. acum dar, este
vreme, ca sa facem Domnului, ca mantuirea este in vreme de necaz. Ca este scris
: intru rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre.( +2 )
( +1 )La altele, voii.
( +2 )Luca XXI, 19.
PENTRU AVVA ISIDOR PELUSIOTUL
1) Zicea avva Isidor Pelusiotul, ca
viata fara de cuvant mai mult foloseste decat cuvantul fara viata. Caci viata si
tacand foloseste, iar cuvantul si strigand supara. Dar daca si cuvantul si viata
se vor intalni, fac o icoana a toata filosofia.( + )
( + )Isid. C. a II-a, Epistola 275.
2) Acestasi zicea : faptele cele bune cinsteste-le, nu te inchina desfatarilor.
Ca faptele cele bune sunt lucru fara de moarte, iar desfatarile lesne se sting.
( + )
( + ) Cartea a II-a. Epistola 116.
3) Zis-a iarasi : multi din oameni poftesc cu adevarat fapta buna, dar pe calea
care duce spre dansa, pregeta sa umble. Iar altii nici fapta buna nu socotesc ca
este. Trebuie dar pe aceia sa-i plecam sa lepede pregetarea, iar pe acestia sa-i
invitam, ca cu adevarat fapta buna este fapta buna.( + )
( + )Cartea a II-a Epistola 69.
4) Zis-a iarasi ca rautatea si de la Dumnezeu pe oameni i-a departat, si pe unii
de altii i-a dezbinat. Deci, de aceasta cu toata osardia trebuie sa fugim si sa
alergam dupa fapta cea buna, care si la Dumnezeu ne aduce si pe unii cu altii ne
uneste. Iar a faptei celei bune si a filosofiei hotar este neprefacerea cea cu
pricepere.( + )
( + )Cartea a II-a : Epistola 131.
5) Zis-a iarasi : fiindca mare este inaltimea smeritei cugetari si caderea
mandriei, va sfatuiesc pe voi ca pe aceea sa o iubiti, iar intru aceasta sa nu
cadeti.( + )
( + )Cartea a II-a Epistola 69.
6) Zis-a iarasi : patima cea cumplita si prea indrazneata a iubirii de bani,
satiu nestiind, la rautatea cea mai de pe urma mana sufletul cel robit. Drept
aceea, mai ales la inceput sa o gonim. Ca de va stapani, nebiruita va fi. 2 ( +
)
( + )Cartea a III-a : Epistola 24.
PENTRU AVVA ISAAC, PREOTUL CHILIILOR
1) Au venit unii odata
sa-l faca pe avva Isaac preot si auzind el a fugit in Egipt si s-a dus intr-o
tarina si s-a ascuns intre buruieni. Deci, au gonit parintii pe urma lui. Si
ajungand la acea tarina au poposit sa se odihneasca putin acolo ( ca era noapte
) si magarul l-au slobozit sa pasca. Dar magarul mergand a statut deasupra, unde
era batranul. Si dimineata cautand magarul au gasit si pe avva Isaac si s-a
minunat. Si vrand sa-l lege nu i-a lasat, zicand : nu mai fug, ca voia lui
Dumnezeu este si oriunde voi fugi la aceasta vin.
2) Zis-a avva Isaac :
Cand eram mai tanar, sedeam cu avva Kronie si niciodata nu mi-a zis sa fac vreun
lucru, cu toate ca era batran si tremura; ci singur se scula si-mi da vasul mie
si tuturor asemenea. Si cu avva Teodor al Fermei am sezut si nici el nu-mi zicea
sa fac nimic; ci si masa singur o punea si zicea : frate, de voiesti, vino de
mananca. Iar eu ziceam catre dansul : avvo, eu am venit la tine ca sa ma
folosese si cum de nu-mi zici sa fac ceva ? Iar batranul totdeauna tacea si m-am
dus si am vestit batranilor. Si venind batranii la dansul, i-au zis lui : avvo,
a venit fratele la sfintia ta, ca sa se foloseasca si pentru ce nu-i zici ce sa
faca ? Si le-a zis lor batranul : au doara chinoviarh sunt eu, ca sa-i randuiesc
lui ? Eu cu adevarat nimic nu-i zic lui, ci de voieste, ceea ce ma vede pe mine
facand, va face si el. Deci, de atunci, apucam inainte si faceam orice voia
batranul sa faca. Iar el ori ce facea tacand facea si aceasta m-a invatat sa fac
tacand.
3) Avva Isaac si avva Avraam erau impreuna locuind, si intrand
avva Avraam, l-a aflat pe avva Isaac plangand. Si i-a zis lui : ce plangi ? Si a
zis batranul : pentru ce sa nu plangem ? Ca unde avem sa mergem ? Au adormit
parintii nostri, ca nu ne ajunge noua lucrul mainilor la chiria luntrelor pe
care o dam, mergand sa ne ducem la batrani. Iar acum am ramas sarmani. Pentru
aceasta si eu plang.
4) Zis-a avva Isaac : stiu pe un frate, care secera
in tarina. Si a voit sa manance un spic de grau si a zis stapanului tarinei :
voiesti sa mananc un spic de grau ? Iar el auzind s-a mirat si a zis lui : a ta
este tarina, parinte si pe mine ma intrebi ? Pana intru atata lua aminte cu de-a
amanuntul fratele.
5) Zis-a iarasi fratilor : nu aduceti aici copii, ca
patru biserici in Schit s-au pustiit pentru copii.
6) Se spunea pentru
avva Isaac, ca cenusa cadelnitei din vremea liturghiei cu painea sa o
manca.
7) Spunea avva Isaac : parintii nostri si avva Pamvo purtau haine
vechi cu multe cusaturi si sevenia ( + ), iar acum scumpe purtati. Duceti-va de
aici ! Ati pustiit cele de aici. Iar cand voia sa mearga la secere, le zicea lor
: nu va mai dau porunci, ca nu le paziti.
( + ) Adica de finic.
8) Povestit-a unul din parinti ca a venit odata unul din frati, purtand un
culion mic in biserica Chiliilor, inaintea lui avva Isaac si l-a gonit batranul,
zicand ca locurile cele de aici sunt ale calugarilor, iar el mirean fiind, nu
poate ramane aici.
9) Zis-a avva Isaac : niciodata nu am bagat in chilia
mea cuget asupra fratelui ce m-a necajit si eu m-am silit sa nu las frate in
chilia lui, care sa aiba asupra mea cuget.
1O) S-a bolnavit de mare boala
avva Isaac si a petrecut multa vreme intr-insa. Si i-a facut fratele putina
fiertura si a pus intr-insa si prune si nu voia batranul sa guste si il ruga
fratele zicand : ia putin avvo, pentru slabiciune. Si i-a zis batranul : cu
adevarat frate, voiam sa fac in boala aceasta treizeci de ani.
11)
Spuneau unii despre avva Isaac, ca vrand sa se savarseasca s-au adunat la dansul
batranii si ziceau : ce vom face dupa tine, parinte ? Iar el a zis : ati vazut
cum am umblat inaintea voastra ? De voiti si voi sa urmati si sa paziti
poruncile lui Dumnezeu, va trimite darul Sau si va pazi locul acesta. Iar de nu
veti pazi, nu veti petrece in locul acesta. Ca si noi cand urmau sa moara
parintii nostri ne mahneam. Dar poruncile Domnului si ale lor pazindu-le am
statut, ca si cum ar fi ei cu noi. Asa si voi faceti si va mantuiti.
12)
Zis-a avva Isaac ca zicea avva Pamvo, ca acest fel de haina trebuie calugarul sa
poarte, incat sa o puna afara de chilie trei zile si nimeni sa nu i-o
ia.
PENTRU AVVA IOSIF CEL DIN PANEFO
1) S-au suit odata
unii din parinti, la avva Iosif in Panefo ca sa-l intrebe pentru intalnirea
fratilor ce gazduiesc la dansii, de se cade sa faca pogorare si sa arate
indrazneala catre dansii. Si mai inainte de a fi el intrebat, a zis batranul
catre ucenicul sau : ia seama la ceea ce voi sa fac astazi si rabda ! Si a pus
batranul doua emvrimii, unul de-a dreapta si altul de-a stanga lui si a zis :
sedeti. Si a intrat in chilia lui si s-a imbracat cu haine vechi de cersetor si
iesind a trecut prin mijlocul lor si iarasi intrand, s-a imbracat cu hainele
sale. Si iesind iarasi, a sezut in mijlocul lor. Si ei s-au spaimantat de lucrul
batranului. Si le-a zis lor : luati seama, ce-am facut ? Zis-au ei : da. Le-a
zis lor : nu cumva m-am schimbat din imbracamintea cea necinstita ? Ii zic ei :
nu. Si a zis lor : deci, daca eu insumi sunt in amandoua hainele si precum cea
dintai nu m-a schimbat, asa nici cea de-a doua nu m-a vatamat. In acest chip
suntem datori sa facem cu primirea fratilor celor straini ( +1 ) dupa Sfanta
Evanghelie. Dati, zice, cele ale Cezarului, Cezarului si cele ale lui Dumnezeu,
lui Dumnezeu. ( +2 ) Deci,cand este venire de frati, cu indrazneala ( +3 ) sa-i
primim. Iar cand suntem deosebi, trebuinta avem de plans, ca sa petreaca cu noi.
Iar ei auzind s-au minunat, ca si cele din inima lor le-a spus, mai inainte de
a-l intreba si au slavit pe Dumnezeu.
( +1 ) La altele, cu intalnirea fratilor.
( +2 ) Mateiu 22, 21.
( +3 ) La
altele, cu blandete.
2) Zis-a avva Pimen lui avva Iosif : spune-mi, cum sa ma fac calugar ? Si a
zis : de voiesti sa afli odihna si aici si acolo, pentu tot lucrul zi : eu cine
sunt ? Si nu judeca pe nimeni.
3) Acestasi iarasi a intrebat pe avva
Iosif, zicand : ce voi face, cand se apropie patimile ? Sa le stau impotriva,
sau sa le las sa intre ? Ii zice lui batranul : lasa-le sa intre, si te lupta cu
dansele. Deci, intorcandu-se la Schit, sedea si venind oarecare din tebei in
Schit, spunea fratilor ca a intrebat pe avva Iosif, zicand : de se va apropia de
mine patima, sa-i stau impotriva, sau sa o las sa intre ? Si mi-a zis : nu lasa
nicidecum sa intre patimile, ci indata le taie. Si auzind avva Pimen. ca asa a
zis tebeului, avva Iosif, sculandu-se s-a dus la el in Panefo si, i-a zis :
avvo, eu ti-am incredintat cugetele mele si iata in alt fel mi-ai zis mie, si in
alt fel tebeului. I-a zis lui batranul : nu stii ca te iubesc ? S a zis : asa.
Au nu tu imi ziceai ca insuti tie spune-mi mie ? Si a zis : asa este. I-a zis
batranul : de vor intra patimile si vei da si vei lua cu dansele, mai iscusit te
fac; iar eu ca insumi mie ti-am grait. Dar sunt altii carora nici a se apropia
patimile nu le este de folos, ci indata a le taia pe ele au trebuinta.
4)
Un frate a intrebat pe avva Iosif, zicand : ce voi face, ca nici rele patimiri a
suferi nu pot, nici a lucra si a da dragoste.( + ) I-a zis lui batranul : daca
nu poti din acestea nici una a face, macar pazeste-ti stiinta ta despre
aproapele, de catre tot raul - si te mantuiesti. Ca fara de pacat cere Dumnezeu
sufletul.
( + ) Milostenie.
5) Zicea unul din frati : m-am dus odata la Iraclia cea de jos, catre avva
Iosif si avea in manastirea lui un dud frumos, si imi zice de dimineata : du-te,
mananca ! Si era vineri. Si nu m-am dus pentru post. Si rugandu-l, am zis :
pentru Dumnezeu, spune-mi socoteala aceasta ? Iata, tu imi ziceai : du-te,
mananca ! Iar eu pentru post nu m-am dus si ma rusinam de porunca ta, socotind
cu ce socoteala imi zice batranul. Deci, ce trebuia sa fac ? Ca imi ziceai :
du-te ! Iar el a zis : parintii nu graiesc fratilor drept, ci mai mult cele
strambe. Si de vor vedea ca fac cele strambe, nu le mai graiesc cele strambe, ci
adevarul, stiind ca la toate sunt ascultatori.
6) Zis-a avva Iosif lui
avva Lot : nu poti sa te faci calugar de nu te vei face ca focul, arzand
tot.
7) A mers avva Lot la avva Iosif si i-a zis : avvo, dupa puterea mea
imi fac putina pravila si putinul post si rugaciunea si citirea si linistea si
dupa puterea mea sunt curat cu cugetele. Ce am a mai face ? Deci, sculandu-se
batranul, si-a intins mainile la cer si i s-au facut degetele ca zece faclii de
foc. Si i-a zis : de voiesti, fa-te tot ca focul !
8) Un frate a intrebat
pe avva Iosif zicand : vreau sa ies din chinovie si sa sed afara. Si i-a zis lui
batranul : unde vezi sufletul tau ca se odihneste si nu se vatama, sezi. Ii zice
lui fratele : si in chinovie ma odihnesc si afara. Ce voiesti sa fac ? Ii zice
batranuI : daca te odihnesti si in chinovie si afara pune-ti amandoua cugetele
in cumpana; si unde vezi ca mai mult se foloseste si atarna cugetul tau, aceasta
fa.
9) S-a dus unul din batrani la prietenul sau, ca mergand ei, sa
cerceteze pe avva Iosif si a zis : zi-i ucenicului tau ca sa ne gateasca noua
magarul ! Si a zis : cheama-l si orice vei vrea, face. Ii zice : cum ii este
numele ? Iar el a zis : nu stiu. Si i-a zis : cata vreme are cu tine, de nu ii
stii numele ? Si i-a zis : doi ani. Iar el a zis : daca tu doi ani nu stii
numele ucenicului tau, eu intr-o zi ce trebuinta am sa-l aflu ?
1O) S-au
adunat fratii odaU la avva Iosif si sezand ei si intrebandu-l, se bucura el si
cu toata osardia le zicea : eu imparat sunt astazi ! Ca am imparatit peste
patimi.
11) Spuneau parintii despre avva Iosif cel din Panefo ca voind sa
se savarseasca, sedeau batranii si luand el seama la fereastra si chemand pe
ucenicul sau, i-a zis : adu-mi toiagul. Ca acesta socoteste ca am imbatrinit si
nu mai pot asupra lui. Si dupa ce a apucat toiagul, au vazut batranii ca s-a
slobozit ca un caine pe fereastra si s-a facut nevazut.
PENTRU AVVA
IACOV
1) Zis-a avva Iacov : mai mare este a se instraina cineva,
decat primi pe straini.
2) Zicea iarasi cum ca atunci cand se lauda
cineva de altii, trebuie sa socoteasca pacatele sale si sa puna in minte, ca nu
este vrednic de laudele cele ce se zic.
3) Zis-a iarasi ca precum
lihnariul in camera intunecoasa lumineaza, asa si frica lui Dumnezeu cand va
veni in inima omului, il lumineaza si-l invata toate faptele cele bune si
poruncile lui Dumnezeu.
4) Zis-a iarasi : nu este trebuinta numai de
cuvinte, ca sunt multe cuvinte intre oameni in vremea aceasta. Ca aceasta este
ceea ce se cauta, iar nu cuvintele care nu au rod.
PENTRU AVVA
IERAX
1) Un frate a intrebat pe avva Ierax, zicand : spune-mi cuvant,
ca sa ma mantuiesc. I-a zis lui batranul : sezi in chilia ta si de iti este
foame, mananca iar de iti este sete, bea si nu vorbi de rau pe cineva si te
mantuiesti !
2) Acestasi sa zis ca niciodata cuvantae lume n-a zis, nici
n-a voit sa auda.
PENTRU AVVA IOAN SCOPITUL
Avva Ioan
scopitul, mai tanar fiind, a intrebat pe un batran, zicand : cum voi ati putut
sa faceti lucrul lui Dumnezeu cu odihna, dar noi nici cu osteneala nu putem sa-l
facem ? Si a raspuns batranul : noi am putut, tinta ( +1 ) avand lucrul lui
Dumnezeu, iar trebuinta cea trupeasca, prea mic lucru. Iar voi tinta aveti
trebuinta cea trupeasca, iar lucrul lui Dumnezeu nu mai aveti de nevoie. Pentru
aceasta va osteniti. Si pentru aceasta Mantuitorul a zis ucenicilor : putin
credinciosilor, cautati intai Imparatia lui Dumnezeu si acestea toate se vor
adauga voua.( +2 )
( +1 )Adica lucru mare si care tine locul cel intai.
( +2 )Matei VI, 33.
2) Zis-a avva Ioan ca parintele nostru avva Antonie a zis : niciodata
folosul meu nu l-am ales si nu l-am voit mai mult decat folosul fratelui
meu.
3) Zicea avva Ioan cilicianul, egumenul Raitului catre frati :
fiilor, precum am fugit de lume, sa fugim si de poftele trupului.
4)
Zis-a iarasi : sa urmam parintilor nostri cu ce fel de aspra viata si liniste au
sezut aici.
5) Zis-a iarasi : sa nu intinam fiilor, locul acesta, pe care
parintii nostri l-au curatit de draci.
6) Zis-a iarasi locul acesta de
nevoitori este, iar nu de negutatori.
PENTRU AVVA IOAN DE LA
CHILII
Povestit-a avva Ioan cel de la Chilii zicand ca o femeie
pacatoasa era in Egipt, frumoasa si bogata foarte si boierii veneau la dansa.
Deci, intr-una din zile a avut vreme sa vina la biserica si a voit sa intre
inauntru. Iar ipodiaconul, care sta la usi, n-a lasat-o, zicand : nu esti
vrednica sa intri in casa lui Dumnezeu, caci esti necurata. Iar in timp ce se
certau a auzit episcopul galceava si a iesit. Deci i-a zis lui femeia : nu ma
lasi a intra in biserica ? Si i-a zis episcopul : nu iti este slobod sa intri,
ca necurata esti ! Iar ea umilindu-se, i-a zis : nu mai pacatuiesc ! Si i-a zis
ei episcopul : de vei aduce aici averile tale, stiu ca nu mai pacatuiesti. Iar
dupa ce le-a adus ea, Iuandu-le episcopul, le-a ars. Si au intrat in biserica,
ea plangand si zicand : daca aici asa mi s-a facut, oare acolo ce-am sa patimesc
? Si s-a pocait si s-a facut vas al alegerii. 2) Zis-a avva Ioan al Tebaidei :
dator este calugarul, mai inainte de toate sa ispraveasca smerita cugetare, ca
aceasta este cea dintai porunca a Mantuitorului, care zice, fericiti cei saraci
cu duhul, ca acelora este Imparatia cerurilor.( + )
( + ) Matei V, 3
PENTRU AVVA ISIDOR PREOTUL
1) Se spunea despre avva Isidor preotul
ca a venit odata un frate ca sa-l cheme la pranz . Iar batranul n-a suferit sa
mearga, zicand ca Adam de mancare fiind amagit, afara din rai s-a salasluit. I-a
zis lui fratele : tu inca te temi sa iesi din chilia ta ? Iar el iarasi i-a zis
: fiule, ma tem ca diavolul, racnind ca un leu, cauta pe cine sa inghita ( +1 )
si de multe ori zicea daca cineva se va da pe sine la bautura de vin, nu va
scapa de bantuiala gandurilor. Ca si Lot, silit fiind de fetele lui, s-a imbatat
de vin si prin betie diavolul spre pacatul cel faradelege lesne l-a gasit.( +2 )
( +1 )I Petru V. 8.
( +2 )Facere 19, 33, 35.
2) Zis-a avva Isidor : daca Imparatia cerurilor poftesti, defaima banii si de
dumnezeiasca rasplatire te tine.
3) Zis-a iarasi : a trai dupa Dumnezeu,
este cu neputinta daca vei fi iubitor de dezmierdari si iubitor de
argint.
4) Zis-a iarasi : daca dupa lege va nevoiti postind, nu va
mandriti. far daca pentru aceasta va laudati, mai bine sa manance carne, decat
sa se ingamfeze si sa se laude cineva.
5) Zis-a iarasi : trebuie ucenicii
si ca pe niste parinti sa iubeasca pe cei cu adevarat dascali, si ca de niste
stapani sa se teama. Si nici pentru dragoste sa nu slabeasca frica nici pentru
frica sa nu inegreasca dragostea.
6) Zis-a iarasi : daca poftesti
mantuirea, ia toate cele ce te duc la dansa.
7) Se spunea despre avva
Isidor, ca ducandu-se vreun frate la dansul, fugea mai inauntrul chiliei. Si ii
ziceau fratii : avvo, ce este aceasta ce faci ? Si zicea : au nu si fiarele
fugind in vizuinile lor, scapa ? Acestea le zicea pentru folosul
fratilor.
8) Povestit-a un batran, ca in vremea marelui Isidor preotul
Schitului, era un frate diacon, pe care pentru multa lui fapta buna vrea sa-l
faca preot, ca sa ramana in locul lui dupa moarte. Iar el din evlavie, nu,s-a
atins de hirotonie, ci a ramas diacon. Deci, pe acesta, din bantuiala
vrajmasului, l-a zavistuit oarecare din batrani si toti fiind in biserica pentru
slujba, mergand batranul a pus pe ascuns cartea sa in chilia diaconului si
venind a vestit lui avva Isidor, zicand, ca oarecare din frati i-a furat cartea.
Si mirandu-se avva Isidor, a zis : niciodata ceva de acest fel nu s-a facut in
Schit. Deci,,a zis preotului batranul acela care a pus pe ascuns cartea :
trimite doi din parinti cu mine, ca sa cercetam chiliile. Deci mergand, intai au
pipait prin chiliile celorlalti si pe urma au venit la chilia diaconului, si
gasind acolo acea carte, au adus-o la preot in biserica si au spus unde au
gasit-o, fiind de fata si diaconul si auzind. Iar el a facut metanie, inaintea a
tot norodul, lui avva Isidor, zicand : am gresit, da-mi canon si i-au dat canon
trei sapamani sa nu se precestuiasca. Deci venind fratele la slujba sta inaintea
bisericii si cadea inaintea a tos norodul zicand : iertati-ma, ca am gresit !
Iar dupa trei saptamani a fost primit la impartasanie. Si indata s-a indracit
batranul care il napastuise si a inceput a se marturisi strigand si zicand : am
napastuit pe robul lui Dumnezeu. Si facandu-se rugaciune de toata biserica
pentru dansul, nu se tamaduia. Atunci marele Isidor a zis inaintea tuturor
fratilor; roaga-te pentru dansul, ca tu ai fost napastuit ! Si daca nu prin
tine, apoi nici prin altul nu se tamaduieste. Si rugandu se el, indata s-a facut
sanatos batranul.
PENTRU AVVA IOAN PERSUL
Povestit-a,unul
din parinti despre avva Ioan persul, ca din darul lui cel mult, intru prea
adanca nerautate a venit. Ca acesta petrecea in arabia Egiptului si s-a
imprumutat odata de la un frate cu un galben si a cumparat in sa lucreze. Si a
venit un frate rugandu-se si zicand : daruieste-mi, avvo, putin in sa-mi fac un
leviton ( imbracaminte ) ! Si i-a dat cu bucurie. Asemenea inca si altul a venit
rugandu-se : da-mi putin in, sa-mi fac o fota ! Si i-a dat si lui asemenea . Si
altii cerand, da in scurt cu bucurie. La urma vine stapanul galbenului,
cerandu-l, si i-a zis lui batranul : ma duc si ti-l aduc. Si neavand de unde
sa-l dea, s-a sculat sa se duca la avva Iacov al diaconului, sa se roage sa-i
dea banul, ca sa plateasca fratelui. Si mergand, a gasit un galben jos pe
pamant, si nu s-a atins de dansul. Si facand rugaciune, s-a intors la chilia sa.
Si a venit fratele iarasi suparandu-l pentru ban. Si i-a zis batranul : eu
negresit port grija si mergand iarasi a gasit, banul jos unde era, si facand
rugaciune s-a intors la chilia sa. Si iata, asemenea a venit fratele cel ce il
supara si i-a zis batranul ca negresit de aceasta data il aduce. Si sculandu-se
iarasi a venit la acel loc si l-a gasit acolo stand. Si facand rugaciune, l-a
luat, si a venit la avva Iacov, si i-a zis : avvo, venind la tine, am gasit
banul acesta pe cale. Deci ajuta si vesteste in enorie, nu cumva l-a pierdut
cineva, si de se va gasi stapanul lui, da-l. Deci mergand batranul, trei zile a
vestit si nimeni nu s-a gasit, care sa fi pierdut banul. Atunci a zis batranul
catre avva Iacov : deci, daca nimeni nu l-a pierdut, da-l acestui frate, ca ii
sunt dator lui si venind sa iau de la tine mila ( + ) si sa platesc datoria l-am
gasit. Si s-a minunat batranul, cum fiind dator si gasind, nu l-a luat, sa-l fi
dat. Si aceasta inca era mirare de dansul, ca de venea cineva sa se imprumute de
la el de ceva candva, nu singur da, ci zicea fratelui : du-te, ia-ti tie orice
ai trebuinta si daca aducea, ii zicea : pune-l iarasi la locul lui ! Iar de
nimic nu aducea cel ce a luat, nimic nu-i zicea.
( + ) Milostenie.
2) Se spunea despre avva Ioan persul ca venind la dansul niste oameni rai, a
adus lighean si se ruga sa le spele picioarele, iar aceia cucernicindu-se, au
inceput a se pocai.
3) Zis-a cineva lui avva Ioan persul : atata
osteneala am facut noi pentru Imparatia cerurilor, oare putem sa o mostenim ? Si
a zis batranul : eu cred ca voi mosteni Ierusalimul cel de sus, care este scris
in ceruri ( +1 ). Caci credincios este cel ce a fagaduit ( + 2 ). Si pentru ce
sa nu cred ? Iubitor de straini ca Avraam m-am facut, bland ca Moise, sfant ca
Aaron, rabdator ca Iov, smerit cugetator ca David, pustnic ca Ioan, jalnic ca
Ieremia, invatator ca Pavel, credincios ca Petru, intelept ca Solomon. Si cred
ca talharul, ca Cel ce mi-a daruit acestea pentru a Sa bunatate, si Imparatia
mi-o va da !
( +1 ) Evrei XII 22-23.
( +2 ) Evrei X. 23.
PENTRU AVVA IOAN TEBEUL
Se spunea pentru cel mic Ioan tebeul,
ucenicul lui avva Ammoi, ca doisprezece ani a fost slujind batranului cand era
bolnav si cu dansul era sezand pe harar si batranut il trecea cu vederea. Si
macar ca mult s-a ostenit cu dansul, niciodata nu i-a zis : mantuieste-te ! Iar
cand vrea sa se savarseasca, sezand batranii, l-au apucat de mana si i-au zis :
mantuieste-te, mantuieste-te ! Si l-a incredintat batranilor, zicand : acesta
inger este, nu om !
PENTRU AVVA IOAN, UCENICUL LUI AVVA
PAVEL
Se spunea despre avva Ioan, ucenicut lui avva Pavel, ca avea
mare ascultare. Ca erau intr-un loc mormanturi si locuia acolo o leoaica; iar
batranul a vazut in locul acela balegi de bou si zicea lui Ioan sa se duca sa le
aduca. Iar el i-a zis : dar ce voi face, avvo, pentru leoaica ? Batranul glumind
a zis : de va veni asupra ta, leag-o si o adu aici ! Deci, s-a dus fratele acolo
seara si iata a venit leoaica asupra lui. Iar el dupa cuvantul batranului, s-a
repezit sa o prinda si a fugit leoaica. Si alergand dupa ea, zicea : asteapta
parintele meu sa te leg. Si prinzand-o a legat-o. Si se necajea batranul si
sedea asteptandu-l. Si iata a venit, tinand leoaica legata. Vazand batranul, s-a
minunat. Si vrand sa-l smereasca, l-a lovit zicand : nebunule ! Caine nebun
mi-ai adus aici ? Si a dezlegat-o indata batranul si a slobozit-o sa se
duca.
PENTRU AVVA ISAAC TEBEUL
1) S-a dus odata, avva Isaac
tebeul la o chinovie si a vazut pe un frate ca a gresit si l-a osandit. Iar dupa
ce a iesit la pustie, a venit ingerul Domnului si a stat inaintea usii chiliei
lui, zicand : nu te las sa intri. Iar el se ruga zicand : care este pricina ? Si
raspunzand ingerul, i-a zis : Dumnezeu m-a trimis, zicand : spune-i lui, unde
poruncesti sa pui pe fratele cel gresit, pe care l-ai judecat ? Si indata s-a
pocait, zicand : am gresit, iarta-ma ! Si i-a zis ingerul : scoala-te, te-a
iertat Dumnezeu ! Dar pazeste-te de acum inainte sa nu judeci pe cineva mai
inainte de a-l judeca Dumnezeu.
2) Se spunea despre avva Apollo, ca avea
un ucenic, anume Isaac, pedepsit desavarsit la tot lucrul bun. Si a castigat
linistea dumnezeiestii Liturghii si cand iesea la biserica, nu lasa pe nimeni
sa-i iese in cale. Ca era cuvantul lui acesta, ca toate sunt bune la vremea lor,
ca vreme este la tot lucrul ( + ). Si dupa ce iesea de la biserica, ca si cum ar
fi fost gonit de foc, asa fugea, si cautand sa ajunga la chilia sa. Si de multe
ori se da fratilor din biserica cate un pesmet si cate un pahar de vin, dar el
nu lua, nu lepadand blagoslovenia fratilor ci tinind linistea bisericii. Si s-a
intamplat de a zacut el de boala si auzind fratii, au venit sa-l cerceteze. Si
sezand fratii, l-au intrebat, zicand : avvo Isaac, pentru ce dupa iesirea
bisericii fugi de frati ? Si a zis catre ei : nu fug de frati ci de reaua
mestesugire a dracilor. Ca de va tine cineva faclie aprinsa si de va zabovi
stand in vant, se stinge de vant. Asa si noi, luminati fiind de Sfantul Duh in
vremea Sfintei Liturghii, de vom zabovi afara din chilie, ni se intuneca mintea.
Aceasta a fost petrecerea cuviosului avva Isaac.
( + ) Eclesiastul III, 1.
PENTRU AVVA IOSIF TEBEUL
A zis avva Iosif tebeul : trei cete sunt
cinstite inaintea Domnului : cand omul este bolnav si i se adauga ispite si cu
multumire le primeste. Iar a doua este cand cineva isi face toate lucrurile sale
curate inaintea lui Dumnezeu si nu au nimic omenesc. Iar a treia, cand cineva
sade sub supunerea unui parinte duhovnicesc si se lepada de toate voile sale.
Aceasta are o cununa mai mult, dar eu am ales boala.
PENTRU AVVA
ILARION
A mers avva Ilarion din Palestina, la munte, catre avva
Antonie. Si i-a zis lui avva Antonie : bine ai venit, luceafarule cel ce rasari
dimineata ! Si i-a zis avva Iarion : pace tie, stalpule de lumina care luminezi
lumea !
PENTRU AVVA ISHIRION
Fratii parinti ai Schitului au
proorocit pentru neamul cel de pe urma. Ce am lucrat noi ?, ziceau ei. Si
raspunzand unul din ei, mare cu viata si cu numele, avva Ishirion, a zis : noi
poruncile lui Dumnezeu le-am facut. Si raspunzand fratii au zis : dar cei dupa
noi, oare ce vor face ? Si a zis : vor sa vina la jumatatea lucrului nostru. Si
au zis fratii : dar cei dupa dansii ? A zis avva Ishirion : nu au nicidecum
lucru cei ai neamului si randului aceluia, ci va sa le vina lor ispita. Si cei
ce se vor afla lamuriti in vremea aceea, mai mari si decat noi si decit parintii
nostri se vor afla.
INCEPUTUL SLOVEI C
PENTRU AVVA
CASIAN
1) Povestit-a avva Casian : ne-am dus eu si sf. Ghermano in
Egipt, catre un batran si primindu-ne in gazda, a fost intrebat de noi : pentru
ce in vremea primirii fratilor celor straini, canonul postului nostru - precum
am luat in Palestina - nu-l primiti ? Si a raspuns zicand : postul totdeauna cu
mine este, iar pe voi a va tine totdeauna cu mine, nu pot. Si postul adevarat
este lucrul si de trebuinta si de nevoie, insa al vointei noastre este iar
implinirea dragostei, de nevoie o cere legea lui Dumnezeu. Prin voi dar primind
pe Hristos, sunt dator cu toata silinta sa-L odihnesc. Iar dupa ce va voi
petrece pe voi, canonul postului pot iarasi sa-l castig. Caci nu pot fiii nuntii
sa posteasca, cata vreme este mirele cu dansii. Iar cand se va lua de la dansii
mirele, atunci cu slobozire vor posti. ( + )
( + )Mat. IX, l5. Marcu II, 19. Luca V, 34.
2) Acestasi a zis ca era un batran si ii slujea o sfanta fecioara, iar oamenii
ziceau : nu sunt curati. Si a auzit batranul. Deci cand era sa se savarseasca, a
zis parintilor : dupa ce ma voi savarsi, rasaditi toiagul meu la mormant. Si
daca va odrasli si va face roade, sa stiti ca sunt curat cu dansa iar de nu va
odrasli si nu va face roade, sa cunoasteti ca am cazut cu dansa. Si au rasadit
toiagul si a treia zi a odraslit si a facut roade. si toti au slavit pe
Dumnezeu.
3) Zis-a iarasi : ne-am dus la alt batran si ne-a facut pe noi
de am gustat si ne indemna dupa ce ne-am saturat sa mai mancam. Iar eu zicand ca
nu mai putem, el a raspuns : dar eu, venind fratii, de sase ori am pus masa si
indemnand pe fiecare, impreuna mancam si inca imi este foame. Dar tu o data
mancand atat te-ai saturat incat sa nu mai poti manca ?
4) Povestit-a
iarasi acesta, ca a mers avva Ioan, barbat egumen al unei chinovii mari, la avva
Paisie care traia de patruzeci de ani intr-o pustie foarte adanca si ca cel ce
avea catre dansul multa dragoste si indrazneala cea din dragoste a zis catre el
: fug nu de frati, ci de reaua mestesugire a dracilor. Si de nici un om fiind
degrab suparat, ce ai ispravit ? Iar el a zis : de cand m-am calugarit,
niciodata, nu m-a vazut soarele mancand. A zis si avva Ioan : nici pe mine
maniindu-ma.
5) Pe acest avva Ioan, fiind spre sfarsit si vrand sa se
duca catre Dumnezeu cu osardie si voios, l-au inconjurat fratii, rugandu-l sa le
lase in loc de mostenire un cuvant scurt si de mantuire, prin care vor putea sa
se suie la savarsirea cea intru Hristos. Iar el suspinand, a zis : niciodata
n-am facut voia mea, nici am invatat pe cineva ceea ce mai inainte n-am
facut.
6) Povestit-a iarasi despre alt batran care sedea in pustie, ca
s-a rugat lui Dumnezeu sa i se daruiasca lui ca niciodata sa nu dormiteze cand
se porneste vreo vorba duhovniceasca iar de va aduce cineva cuvinte de clevetire
sau de vorba desarta, indata sa adoarma, ca sa nu guste auzurile lui acest fel
de otrava. Si acesta zicea ca diavolul este silitorul vorbei desarte si
luptatorul a toata invatatura duhovniceasca, aducand si acest fel de pilda. Ca
vorbind eu, zice, pentru folos, catre oarecari frati, de atata somn adanc au
fost cuprinsi, incat nici genele ochilor nu puteau sa le miste. Eu vrand dar sa
arat lucrarea demonului, cuvant de vorba desarta am adus la mijloc, de care
facand haz, numaidecat s-au trezit. Si suspinand am zis : cat timp pentru
lucruri ceresti vorbeam, ochii vostri, ai tuturor de somn erau cuprinsi iar cand
cuvant desert a curs, toti cu osardie v-ati desteptat. Pentru aceea, iubitilor
frati, va rog, cunoasteti lucrarea demonului celui viclean si de sine luati
aminte, pazindu-va de dormitare, cand faceti ceva duhovnicesc, sau
ascultati.
7) Zis-a iarasi ca un om bogat, lepadandu-se de lume si
averile sale la saraci dandu-le, a oprit oarece spre odihna sa, nevrand sa
primeasca smerita cugetare cea din lepadarea cea desavarsita si supunerea cea
adevarata a canonului vietii de obste. Catre care, cel intru sfinti Vasile a
grait in acest fel : si averile le-ai pierdut si calugar nu te-ai
facut.
8) A zis iarasi ca era un calugar locuind intr-o pestera pustie si
s-a vestit lui de catre rudeniile cele dupa trup, ca tatal sau tare este suparat
de boala si va sa se savarseasca; sa vina ca sa-l mosteneasca. Iar el a rsapuns
catre dansii : eu mai inainte decat acela am murit lumii. Mort pe viu nu
mosteneste.
PENTRU AVVA CRONIE
1) Un frate a zis lui avva
Cronie : spune-mi un cuvant ! Si i-a zis lui cum, ca venind Elisei la
somaniteanca, a gasit-o pe dansa neavand suparare cu nimeni. Deci a zamislit si
a nascut prin venirea lui Elisei ( + ). I-a zis lui fratele : ce este cuvantul
acesta ? Si i-a zis batranul ca sufletul de se va trezi si se va strange din
raspandire si grija si isi va lasa voile sale, atunci Duhul lui Dumnezeu vine la
dansul si poate de aceea sa nasca, fiindca este sterp.
( + ) IV. Imp. 4, 10
2) Un frate a intrebat pe avva Cronie : ce voi face uitarii, care imi robeste
mintea si nu ma lasa sa simt pana ce nu ma aduce la insusi pacatul ? Si a
raspuns batranul : cand au luat cei de alta semintie chivotul, pentru fapta cea
rea a fiilor lui Israil ( +1 ), l-au tras pans ce l-au adus in casa lui Dagon,
dumnezeul lor. Si atunci a cazut cu fata lui in jos ( +2 ). Si a zis fratele :
ce este aceasta ? Iar batranul a zis : ca de vor apuca sa robeasca mintea omului
cu insasi pricinele sale, asa o tarasc pana ce o vor aduce deasupra patimii
celei nevazute. Deci intr-acel loc de se va intoarce mintea si va cauta pe
Dumnezeu si isi va aduce aminte de munca cea vesnica, indata patima cade si nu
se mai vede. Caci scris este : cand te vei intoarce si vei suspina, atunci te
vei mantui si vei cunoaste unde ai fost ( +3 ).
( +1 ) La altele, lui Ili.
( +2 ) I Imparati, V, 2, 3.
( +3 ) Is. XXX, 15.
3) Un frate a intrebat pe avva Cronie : cum vine omul la smerita cugetare ?
Zis-a lui batranul : prin frica lui Dumnezeu. I-a zis fratele : dar prin ce fel
de lucru vine la frica lui Dumnezeu. A zis batranul : dupa socoteala mea, de se
va strange pe sine din tot lucrul si se va da la osteneala trupeasca si cat va
putea isi va aduce aminte de iesirea cea din trup si de judecata lui
Dumnezeu.
4) A zis avva Cronie ca de nu aducea Moise oile sub muntele
Sinai, nu ar fi vazut focul in rug ( +1 ). A intrebat fratele pe batranul : la
ce se ia rugul ? Si i-a zis lui ca rugul se ia la fapta cea trupeasca. Ca scris
este, ca asemenea este Imparatia cerurilor cu comoara ascunsa in tarina ( +2 ).
Zis-a fratele batranului : fara osteneala trupeasca dar, nu sporeste omul la
vreo cinste ? Zis-a lui batranul : cu adevarat scris este : privind la
Incepatorul si Savarsitorul credintei, Iisus, care in locul bucuriei ce era pusa
inaintea Lui, a rabdat Crucea ( +3 ). Si iarasi David zice : de voi da somn
ochilor mei si genelor mele dormitare si celelalte ( +4 ).
( +1 ) Ies III. 2, 3.
( +2 ) Mat. 13, 44.
( +3 ) Evr, XII, 2.
( +4 )
Psalm 131. 4.
5) Zis-a avva Cronie, ca i-a povestit lui avva Iosif cel de la Pilusie, acestea
: sezand eu in Sinai, era acolo un frate bun si nevoitor, si la trup cu chip
frumos. Si venea la biserica la slujba, purtand o haina plina de carpituri si un
maforion mic si vechi. Si vazandu-l odata asa venind la slujba, i-am zis :
frate, nu vezi, pe frati cum sunt ca ingerii la slujba, in biserica ? Cum tu
totdeauna asa vii aici, purtand vechituri ? Iar el a zis : iarta-ma, avvo, ca nu
am altele ! Deci l-am luat in chilia mea si i-am dat un leviton si orice alt ii
mai trebuia si se purta de acum ca si ceilalti frati si era cu putinta a-l vedea
ca pe un inger. Si au avut odata nevoie parintii sa trimita zece frati la
imparatul pentru oarecare trebuinta. Si l-au hotarat si pe dansul impreuna cu
cei ce erau sa mearga. Iar dupa ce a auzit, a facut metanie la parinti, zicand :
pentru Domnul, iertati-ma, ca sunt rob al unuia mare din cei de acolo si de ma
va cunoaste, ia calugaria de pe mine, si ma duce iarasi ca sa-i robesc
lui.
Deci, dupa ce au plecat parintii si l-au lasat, am aflat pe urma de
la unul care il stia bine, ca in vremea cand era in lume, era eparh al
pretoriilor si ca sa nu fie cunoscut si sa aiba suparare de la oameni, a
pricinuit aceasta. Atata silinta aveau parintii ca sa fuga de slava si de odihna
lumii acesteia.
PENTRU AVVA CARION
1) Zis-a avva Carion :
multe osteneli trupesti am facut, mai mult decat fiul meu Zaharia si n-am ajuns
la masurile lui, intru smerenia si tacerea lui.
1) Zis-a avva Carion :
multe osteneli trupesti am facut, mai mult decat fiul meu Zaharia si n-am ajuns
la masurile lui, intru smerenia si tacerea lui.
2) Fost-a in Schit un
calugar ce se zicea avva Carion. Acesta avand doi copii, lasandu-i pe ei la
femeia sa, s-a dus la viata calugareasca. Iar dupa o vreme facandu-se foamete in
Egipt, stramtorandu-se femeia lui, a venit la Schit, aducand cei doi copii cu
sine. Si era unul de parte barbateasca si se numea Zaharia, iar altul de parte
femeiasca. Si sedea departe de batranul in lunca. Ca este lunca alaturi de
Schit, unde bisericile sunt zidite la izvoarele apelor. Si acest obicei era in
Schit, ca de venea femeie sa graiasca cu vreun frate al ei, sau cu alta rudenie,
de departe sezand vorbeau unii cu altii. Atunci a zis femeia lui avva Carion :
iata te-ai facut calugar si foamete este. Cine dar va hrani copiii tai ? I-a
raspuns ei avva Carion : trimite-mi-i pe ei aici ! Zis-a femeia copiilor :
duceti-va la tatal vostru ! Deci cand mergeau ei la tatal lor, copila s-a intors
la mama-sa, iar copilul a venit la tatal sau. Atunci i-a zis ei : iata bine s-a
facut. Ia tu pe copila si te du, si eu iau pe copil ! Deci il crestea in Schit,
toti stiind ca este fiul lui. Iar dupa ce a venit in varsta, cartire s-a facut
intre frati pentru dansul. Si auzind avva Carion a zis fiului sau : Zaharie,
scoala-te sa mergem de aici, ca parintii cartesc ! I-a zis lui tanarul : avvo,
toti stiu aici ca fiul tau sunt. Iar de vom merge aiurea nu pot zice ca fiul tau
sunt ? Si i-a zis batranul : scoala-te sa mergem de aici ! Si s-au dus la
Tebaida. Iar dupa ce si-au luat chilie si au sezut putine zile acolo, aceeasi
cartire s-a facut pentru copil. Atunci i-a zis lui tata : Zahario, scoala-te sa
mergem la Schit ! Si dupa ce au venit ei la Schit si au trecut putine zile,
iarasi cartire s-a facut pentru dansul. Atunci Zaharia copilul venind la iezerul
cel de pucioasa si dezbracandu-se, s-a pogorat jos pana la narile lui,
cufundandu-se. Si stand multa vreme cat putea, si-a prapadit trupul sau, caci
s-a facut ca un bubos. Si iesind s-a imbracat cu hainele sale si s-a dus la
tatal sau si abia l-a mai cunoscut. Si mergand el la Sfanta Impartasire dupa
obicei, s-a descoperit Sf. Isidor, preotului Schitului ceea ce a facut. Si
vazand si minunandu-se, a zis : Zaharia copilul in duminica trecuta a venit si
s-a impartasit ca un om, iar acum ca un inger s-a facut.
PENTRU AVVA
COPRI
1 ) Zicea avva Pimen despre avva Copri, ca la atata masura a
venit, incat macar ca era bolnav si zacea pe pat, multumea si isi oprea
voia.
2) Zis-a avva Copri : fericit cel ce rabda osteneala cu
multumire.
3) S-au adunat odata cei din Schit, certandu-se pentru
Melchisedec si au uitat sa cheme pe avva Copri. Mai pe urma chemandu-l, il
intrebara de aceasta. Iar el lovindu-se de trei ori peste gura ( + ), a zis :
vai tie, Coprie ! Vai tie, Coprie ! Vai tie, Coprie ! Caci cele ce ti-a poruncit
Dumnezeu sa le faci, le-ai lasat si cele ce nu le cere de la tine, le cauti. Si
auzind fratii acestea, au fugit la chiliile lor.
( + ) La altele, peste obraz.
PENTRU AVVA CHIRU
1) Pentru gandul desfranarii fiind intrebat avva
Chiru alexandrinul, a raspuns asa : daca gand nu ai, nadejde nu ai. Daca ganduri
nu ai, fapta ai. Iar aceasta este ca cel ce nu se lupta cu mintea impotriva
pacatului, nici raspunde impotriva-i, cu trupul il face pe dansul ( + ). Caci
cel ce are fapte, prin ganduri nu se supara. A intrebat insa batranul pe frate,
zicand : nu cumva ai obicei sa vorbesti cu femei ? Si a zis fratele : nu ! Vechi
si noi zugravi sunt cugetele mele. Aduceri aminte sunt cele ce ma supara si
inchipuiri de femei. Iar batranul a zis catre dansul : de morti nu te teme ci de
cei vii fugi si te indreapta mai mult spre rugaciune.
( + ) Adica pe pacat.
INCEPUTUL SLOVEI L
PENTRU AVVA LUCHIE
1 ) Au venit
odata la avva Luchie cel din Ennat niste calugari, ce se zic evhite, adica
rugatori. Si i-a intrebat pe ei batranul : care e lucrul mainilor voastre ? Iar
ei au zis : noi nu pipaim lucrul cu mainile, ci precum zice apostolul, neincetat
ne rugam ( +1 ). Si a zis batranul : nu mancati ? Si au zis : da, maticam. Si
le-a zis lor : apoi cand mancati, cine se roaga pentru voi ? Iarasi le-a zis lor
: nu dormiti ? Si au zis : da, dormim. Si a zis batranul : apoi cand dormiti,
cine se roaga pentru voi ? Si nu au gasit sa-i raspunda la aceasta. Si le-a zis
lor : iertati-ma, iata nu faceti cum ziceti. Iar eu va arat voua, ca lucrand
lucrul cu mainile mele, neincetat ma rog. Sed cu ajutorul lui Dumnezeu,
muindu-mi putinele smicele ale mele, si impletindu-le funie, zic : miluieste-ma,
Dumnezeule, dupa marea mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale, sterge
faradelegea mea ! ( +2 ) Si le-a zis lor : nu este rugaciune aceasta ? Si au zis
ei : este. Si a adaus batranul : cand petrec toata ziua lucrand si rugandu-ma,
fac mai mult sau mai putin decat saisprezece bani. Si dau dintr-insii la usa doi
si ceilalti ii cheltuiesc la mancare. Si se roaga pentru mine cei ce ia doi
bani, cand mananc sau dorm. Si cu darul lui Dumnezeu se implineste la mine
cuvantul acela ce zice : neincetat va rugati !
( +1 ) Tes. V, 17.
( +2 )Psalm 50.
PENTRU AVVA LOT
1) A venit unui din batrani catre avva Lot, la
lunca cea mica ce se cheama a lui Arsenie si s-a rugat lui pentru o chilie si
i-a dat-o. Si era batranul neputincios si i-a odihnit pe el avva Lot. Si daca
venea careva la avva Lot, il facea de mergea si la batranul cel neputincios.
Deci, a inceput a grai lor cuvinte de-ale lui Origen si se necajea avva Lot,
zicand : nu cumva vor socoti parintii ca si noi suntem asa ? Dar a-l scoate pe
dansul din loc, se temea pentru porunca. Si sculandu-se avva Lot, a venit catre
avva Arsenie si i-a povestit lui despre batran. Si i-a zis lui avva Arsenie :
nu-l goni pe dansul, ci zi-i lui : iata din cele ale lui Dumnezeu, mananca, bea
precum voiesti, numai cuvantul acesta sa nu-l graiesti. Si de va voi, se va
indrepta, iar de nu va voi sa se indrepte sigur, se va indemna sa se duca de
acolo, si nu de la tine se va face pricina. Deci mergand, avva Lot, a facut asa.
Si batranul daca a auzit aceasta, nu voia sa se indrepteze, ci a inceput sa se
roage, zicand : pentru Dumnezeu, trimiteti-ma de aici ca nu mai pot suferi
pustia ! Si asa, sculandu-se, a iesit, petrecandu-se cu dragoste.
2)
Povestit-a oarecine despre un frate, care cazuse in pacat, ca mergand el la avva
Lot se tulbura intrand si iesind, neputand sa sada. Si i-a zis lui, avva Lot :
ce ai, frate ? Iar el a zis : pacat mare am facut si nu pot sa-l spun
parintilor. I-a zis lui batranul : marturiseste-l mie si eu il voi purta pe el !
Atunci i-a zis lui : in desfranare am cazut si am jefuit ca sa dobandesc lucrul.
Si i-a zis lui batranul : indrazneste, ca este pocainta ! Du-te si sezi in
pestera si posteste douazeci de zile si eu voi purta cu tine jumatatea pacatului
! Deci, dtipa ce s-au implinit trei saptamani, s-a incredintat batranul ca a
primit Dumnezeu pocainta fratelui. Si a ramas, supunandu-se batranului pana la
moartea lui.
PENTRU AVVA LONGHIN
1) A intrebat odata avva
Longhin pe avva Luchie despre trei ganduri, zicand : voiesc sa ma instrainez.
I-a zis lui batranul : de nu-ti vei stapani limba nu esti strain, oriunde vei
merge. Deci si, aici stapaneste-ti limba si esti strain. I-a zis lui iarasi :
voiesc sa postesc ! I-a raspuns lui batranul : zis-a Isaia proorocul : de vei
incovoia ca pe un lant si ca pe un belciug grumazul tau, nici asa nu se va chema
post primit ( + ). Ci mai vartos stapaneste gandurile tale cele rele. I-a zis
lui a treia oara : voiesc sa fug de oameni. Raspuns-a batranul : de nu vei
ispravi aceasta mai intai cu oamenii, nici deosebi nu poti sa o ispravesti.
( + )Isaia 51, 5.
2) Avva Longhin fiind odata bolnav, zicea intru sine : zaci si mori. Iar de-mi
vei cere sa mananci fara vreme, nici hrana cea de toate zilele nu-ti voi
da.
3) S-a intrebat avva Longhin : care fapta buna este mai mare decat
toate, celelalte ? Si a zis : socotesc ca precum mandria este mai mare decat
toate patimile, incat a putut sa surpe pe unii si din cer, asa si smerita
cugetare este mai mare decat toate faptele bune, pentru ca poate sa scoata pe om
din insasi adancuri, macar de ar fi pacatos ca un drac. Pentru aceea si Domnul
mai inainte de toti fericeste pe cei saraci cu duhul.
4) O femeie avand
patima la san, care se cheama carchin, auzind de avva Longhin, a cautat sa se
intalneasca cu dansul. Deci sedea el la semnul al noalea de la Alexandria. Si
cautand femeia, s-a intamplat fericitul acela de aduna lemne pe langa mare. Si
gasindu-l pe el, i-a zis lui : avvo, unde locuieste avva Longhin, robul lui
Dumnezeu ? - nestiind ca el este. Iar el i-a raspuns : ce voiesti de la
inselatorul acela ? Nu te duce la dansul, caci este amagitor ! Dar ce este ceea
ce ai ? Iar femeia, i-a aratat patima si facand el semnul crucii peste locul
acela, a slobozit-o zicand : du-te si Dumnezeu te va tamadui, caci, Longhin cu
nimic nu poate sa te foloseasca ! Deci s-a dus femeia, crezand cuvantul lui si
s-a tamaduit indata. Dupa acestea povestind ea catre oarecare lucrul si semnele
batranului spunandu-le, a priceput ca el este avva Longhin.
5) Altadata
iarasi i-au adus lui unii pe un indracit. Iar el zicea catre dansii : eu n-am ce
sa fac. Ci mergeti mai bine la avva Zinon. Apoi cand a inceput avva Zinon sa
goneasca diavolul, a inceput a striga diavolul : acum socotesti, avvo , ca
pentru tine ies ? Iata avva Longhin se roaga acolo impotriva mea, si temandu-ma
de rugaciunile lui ies ca altfel tie nu-ti dam raspuns.
6) Zis-a avva
Longhin catre avva Acachie : femeia atunci cunoaste ca a zamislit, cand i se va
opri sangele. Asadar si sufletul cunoaste ca a primit Duh Sfant, cand i se vor
opri patimile cele rele ce curg jos dintr-insul. Iar cata vreme petrece
intr-insele, cum poate sa se mareasca in desert, ca este fara patima ? Da sange
si ia Duh !
INCEPUTUL SLOVEI M.
PENTRU AVVA MACARIE
EGIPTEANUL
1 ) Povestit-a despre sine avva Macarie, zicand : cand
eram mai tanar si sedeam la chilie in Egipt, m-au apucat si m-au facut cleric in
sat. Si nevrand sa primesc, am fugit la alt loc. Si a venit la mine un mirean
cucernic si lua rucodelia mea si-mi slujea mie. Apoi s-a intamplat din ispita
diavoleasca de a cazut in pacat o fata si luand in pantece, era intrebata cine
este cel ce a facut aceasta. Iar ea zicea : pustnicul ! Iar ei iesind, m-au
prins in sat si au spanzurat de grumajii mei oale afumate si urechi de vase si
m-au purtat in vileag prin sat pe ulita, batandu-ma si zicand : acest calugar a
stricat pe fata noastra, luati-l, luati-l ! Si m-au batut incat putin de n-am
murit. Si venind unul din batrani, a zis : pana cand bateti pe acest calugar
strain. Iar cel ce-mi slujea, urma dupa mine rusinandu-se, caci era ocarandu-l
pe el foarte si zicand : iata sihastrul pe care tu il marturiseai, ce a facut !
Si au zis parintii ei : nu-l slobozim pana ce nu va da chezasie ca o va hrani pe
dansa. Si am zis slujitorului meu si m-a luat in chezasie. Si mergand la chilia
mea, am dat lui cate cosnite aveam, zicandu-i : vinde-le si le da femeii mele sa
manance ! Si ziceam in gandul meu : Macarie, iata ti-ai gasit tie femeie.
Trebuie sa lucrezi putin mai mult ca sa o hranesti. Si lucram ziua si noaptea si
ii trimeteam ei. Si cand a venit vremea ticaloasă să nască, a petrecut multe
zile chinuindu-se si nu năstea. Si i-am zis ei : ce este aceasta ? Iar ea a zis
: eu stiu ca pe pustnicul acela l-am napastuit si mintind l-am invinuit. El nu
este vinovat, ci cutare tanar. Si venind cei ce imi slujea bucurandu-se, zicea
ca n-a putut sa nasca fata aceea pana ce nu a marturisit zicand ca nu are vina
pustnicul , ci a mintit asupra lui. Si iata, tot satul va sa vina aici cu slava
si sa se pocaiasca inaintea ta. Iar eu auzind acestea, ca sa nu ma supere
oamenii, m-am sculat si am venit aici la Schit. Acesta este inceputul pricinei
pentru care am venit aici.
2) Venit-a odata Macarie egipteanul de la
schit la muntele Nitriei, la pomenirea lui avva Pamvo. Si i-au zis lui batranii
: parinte, spune vreun cuvant fratilor. Iara el a zis lor : eu inca nu m-am
facut calugar, dar am vazut calugari. Caci sezand eu odata in chilie la Schit,
ma suparau gandurile si imi ziceau : du-te in pustie si vezi ce vei afla acolo !
Deci am ramas luptandu-ma cu gandul cinci ani, zicand : nu cumva de la diavolul
este aceasta ? Si daca a zabovit gandul, m-am dus in pustie si am aflat acolo un
iezer de apa si ostrov in mijlocul lui si au venit fiarele pustiei sa bea apa
dintr-insul. Si am vazut in mijlocul lor doi oameni goi si s-a inspaimantat
trupul meu, caci am socotit cum ca sunt duhuri, iar ei daca m-au vazut
inspaimantat, au grait catre mine : nu te teme, caci si noi oameni suntem. Si am
zis lor : de unde sunteti si cum ati venit in pustia aceasta ? Iar ei au raspuns
: de la chinovie suntem si ne-am intocmit intre noi si am iesit aici. Si iata
avem patruzeci de ani si unul din noi este egiptean, iar celalalt este libian.
Si m-au intrebat si ei zicand : cum se afla lumea, de vine apa la vremea sa si
de are lumea indestularea sa si am zis lor : are. Si eu i-am intrebat cum pot sa
ma fac calugar si ei mi-au raspuns : de nu se va lepada cineva de toate ale
lumii, nu poate sa fie calugar. Si am zis lor : eu sunt slab si nu pot ca voi.
Iar ei mi-au zis : daca nu poti ca noi, sezi in chilia ta si-ti plange pacatele
tale. Si i-am intrebat : cand se face iarna nu raciti ? Si cand se face arsita,
nu se ard trupurile voastre ? Iar ei mi-au zis : Dumnezeu ne-a facut noua
iconomia aceasta, incat nici iarna nu racim, nici vara nu ne vatama arsita.
Pentru aceasta am zis voua ca nu m-am facut calugar, ci am vazut calugari.
Iertati-ma, fratilor !
3) Avva Macarie locuia odata in pustia cea mare si
petrecea numai el singur, iar mai jos era alta pustie in care locuiau mai multi
frati. Si lua seama batranul la cale si a vazut pe satana venind in chip de om
ca sa treaca pe acolo. Si se arata ca poarta o haina de in cu multe gauri si la
fiecare gaura era spanzurata cate o tivgulita. Si i-a zis lui marele batran :
unde te duci ? Si i-a raspuns : ma duc sa aduc aminte fratilor. ( + ) Iar
batranul i-a zis : si la ce iti trebuie tie aceste tivgulite. Si a zis : bucate
duc fratilor. Iar batranul a zis : dar toate acestea ? Si a raspuns : da, caci
de nu va placea cumva una, ii aduc alta iar daca nici aceasta, ii dau alta si
negresit dintre acestea macar una ii va placea lui. Si acestea zicand, s-a dus.
Iar batranul a ramas pandind caile pana ce iarasi s-a intors acela. Si vazandu-l
pe el batranul, i-a zis : mantuieste-te ! Iar el a raspuns : cum se poate ca sa
ma mantuiesc ? I-a zis lui batranul : pentru ce ? Iar el a zis : caci toti mi
s-au facut salbatici si nimeni nu ma respecta. I-a zis lui batranul : dar nici
un prieten nu mai ai acolo ? Iar el i-a raspuns lui : ba am acolo numai un
calugar prieten si numai el ma respecta si cand ma vede se invarte ca o
vartelnita. I-a zis lui batranul : si cum se numeste fratele acela ? Iar el a
zis : Teopempt. Si zicand acestea, s-a dus. Si sculandu-se avva Macarie, s-a dus
in pustia cea mai din jos. Si auzind fratii, luand stalpari de finic, au iesit
in intampinarea lui. Si fiecare se gatea, socotind ca la dansul va sa gazduiasca
batranul. Iar el a intrebat cine este cel ce se numeste Teopempt in muntele
acela si gasindu-l a intrat in chilia lui. Iar Teopempt i-a primit pe el cu
bucurie. Dupa ce a inceput a ramane singur cu dansul, i-a zis batranul : cum te
afli, frate ? Iar el a zis : cu rugaciunile tale, bine. A zis batranul : nu
cumva te lupta gandurile ? El a raspuns : acum bine sunt : caci se sfia sa-i
spuna. I-a zis lui batranul : iata, cati ani ma nevoiesc si sunt cinstit de toti
si pe mine batranul ma supara duhul curviei. A raspuns zicand si Teopempt :
crede-ma, avvo, ca si pe mine. Iar batranul pricinuia ca si alte ganduri bat
razboi cu dansul, pana sa-l faca sa marturiseasca. Apoi i-a zis lui : cum
postesti ? Iar el i-a raspuns : pana la al noualea ceas. I-a zis lui batranul :
posteste pana seara si te nevoieste si citeste de rost din Evanghelie si din
celelalte scripturi. Si de-ti va veni vreun gand, niciodata sa nu ai aminte jos,
ci totdeauna sus. Si indata Domnul iti ajuta. Si punand la cale batranul pe
fratele, a iesit iarasi la pustia sa. Sia luand seama, iar a vazut pe diavolui
acela si i-a zis lui : unde te duci iarasi ? Iar el a raspuns : sa aduc aminte
fratilor si s-a dus. Iar dupa ce iarasi s-a intors i-a raspuns lui sfantul : cum
sunt fratii ? Iar el a zis : rau. Iar batranul a zis iarasi : pentru ce ? Iar el
a zis : salbatici sunt toti si cea mai mare rautate este ca si acela pe care il
aveam prieten si ma asculta si el nu stiu de unde s-a razvratit si nici el nu mi
se mai apleaca, ci decat toti mai salbatic s-a facut. Si m-am jurat sa nu mai
calc pe acolo fara numai dupa ce va trece o vreme. Si asa zicand s-a dus, lasand
pe batran. Iar sfantul a intrat in chilia sa.
( + ) Adica, sa-i zadarasca
4) S-a dus avva Macarie cel mare la avva Antonie in munte si batand in
usa lui, a iesit la dansul si i-a zis : tu cine esti ? Iar el a zis : eu sunt
Macarie. Si incuind usa a intrat si l-a lasat pe el. Si vazand rabdarea lui, i-a
deschis si glumind cu dansul zicea : de multa vreme doream sa te vad, auzind
cele despre tine. Si gazduindu-l, l-a odihnit, caci era trudit de multa
osteneala. Iar dupa ce s-a facut seara si-a muiat luisi avva Antonie stalpari de
finic. Si i-a zis lui avva Macarie : porunceste ca sa-mi moi si eu pentru mine.
Iar el a zis : moaie-ti. Si facand o legatura mare, a muiat-o. Si sezand de cu
seara, vorbind despre mantuirea sufletelor, impletea, si funia se pogora pe
fereastra in pestera. Si intrand dimineata fericitul Antonie, a vazut multimea
impletiturii lui avva Macarie si zicea : multa putere iese din mainile
acestea.
5) Spunea avva Macarie catre frati despre pustiirea Schitului :
cand veti vedea ca se zideste chilie aproape de lunca, sa stiti ca aproape este
pustiirea lui; cand veti vedea copaci, sa stiti ca langa usi este; cand veti
vedea copii, luati-va cojoacele voastre si fugiti !
6) Zicea iarasi,
vrand sa mangaie pe frati : a venit aici un copil indracit cu mama lui si zicea
mamei sale : scoala-te batrano, sa mergem de aici. Iar ea a zis : nu pot sa merg
pe jos. Iar copilul a zis ei : te duc eu. Si m-am mirat de viclesugul
diavolului, cum voia sa-i goneasca pe ei de acolo.
7) Spunea avva Sisoe :
cand eram in Schit cu Macarie, ne-am suit sa seceram cu dansul sapte insi. Si
iata o vaduva era adunand in urma noastra spice si nu inceta plangand. Deci a
chemat batranul pe stapanui tarinei si i-a zis : ce are baba aceasta, ca
totdeauna plange ? I-a zis lui : barbatul ei avea un amanet al oarecarui si a
murit de naprasna si nu i-a spus unde l-a pus si voieste stapanui amanetului sa
o ia pe dansa si pe fiii ei robi. I-a zis lui batranul : zi-i sa vina la noi,
unde ne odihnim de arsita. Si venind femeia, i-a zis ei batranul : ce plangi asa
totdeauna ? Si a zis : barbatul meu a murit luand amanetul oarecaruia si n-a
spus cand a murit, unde l-a pus. Si a zis batranul catre dansa : vino, arata-mi
unde l-ai ingropat ! Si luand pe frati cu dansul, a iesit cu ea impreuna. Si
venind la locul acela, a zis ei batranul : du-te la casa ta ! Si rugandu-se ei,
l-a chemat batranul pe mort, zicand : cutare, unde ai pus amanetui cel strain ?
Iar el raspunzand, a zis : in casa mea este ascuns, sub picioarele patului. Si
i-a zis lui batranul : dormi iarasi pana la ziua invierii. Si vazand fratii, de
frica au cazut la picioarele lui. Si le-a zis lor batranul : nu pentru mine s-a
facut aceasta caci nimic nu sunt, ci pentru vaduva si pentru copiii cei saraci a
facut Dumnezeu lucrul acesta. Insa acesta este lucrul cel mare, caci Dumnezeu
voieste sufletul fara de pacate si orice va cere va lua. Si venind a vestit
vaduvei unde este pus amanetul. Iar ea luandu-l, i-a dat stapanului lui si si-a
izbavit fiii sai si toti cei ce au vazut au slavit pe Dumnezeu.
8) Spunea
avva Petru despre sfantul Macarie, ca mergand odata la un pustnic si gasindu-l
patimind, i-a intrebat, ce pofteste sa manance, fiindca nimic nu era in chilia
lui si zicand acela : putina paine proaspata, n-a pregetat viteazul sa mearga la
Alexandria si sa dea celui ce patimea. Si lucru de mirare ca nimanui nu s-a
facut aratat.
9) Zis-a iarasi, fiindca cu nerautate se purta avva Macarie
cu toti fratii, i-au zis lui unii : pentru ce te faci pe tine asa ? Iar el a zis
: doisprezece ani am slujit Domnului meu ca sa-mi daruiasca darul acesta si voi
toti ma sfatuiti sa-l lapad ?
10) Se spunea despre avva Macarie, ca
atunci cand se intampla a fi cu fratii, isi punea luisi hotar, ca de se va afla
vin pentru frati, sa bea, dar in loc de un pahar de vin, o zi sa nu bea apa.
Deci fratii, pentru odihna, ii dau lui. Iar batranul cu bucurie lua, ca pe
sinesi sa se chinuiasca. Iar ucenicul lui stiind lucrul, zicea fratilor : pentru
Domnul, nu-i dati, caci in chilie vrea sa se chinuiasca pe sine ! Si
instiintandu-se fratii, nu-i mai dadeau vin.
11) Trecand odata de la
lunca la chilia sa, avva Macarie ducea zmicele de finic, si iata i-a intampinat
pe el diavolul pe cale cu secerea si vrand sa-l loveasca n-a putut. Si i-a zis
lui : multa sila am de la tine, Macarie, caci nu pot asupra ta. Iata orice faci
si eu fac. Tu postesti, dar eu nicidecum nu mananc. Priveghezi, dar eu nicidecum
nu dorm. Numai una este cu care ma biruiesti. I-a zis lui avva Macarie : care
este ? Iar el a zis : smerenia ta si pentru aceasta nu pot asupra ta.
12)
Intrebat-au unii din parinti pe avva Macarie egipteanul, zicand : cum cand
mananci si cand postesti trupul tau este uscat ? Si le-a zis lor batranul :
lemnul ( + ) care intoarce uscaturile cele ce ard, peste tot se parjoleste de
foc. Asa de isi va curati omul mintea sa eti frica lui Dumnezeu, aceasta frica a
lui Dumnezeu ii mananca trupul lui.
( + ) Adica cociorba.
13) Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul, ca stiindu-se de la Schit si
ducand niste cosnite, ostenind, a sezut si s-a rugat, zicand : Dumnezeule, Tu
stii ca nu mai pot ! Si indata s-a aflat langa rau.
14) Era cineva in
Egipt care avea un fiu slabanog si l-a adus pe el la chilia lui avva Macarie si
lasandu-l la usa plangand, s-a dus departe. Deci ivindu-se batranul, a vazut pe
copil ca plange si i-a zis lui : cine te-a adus aici ? Si a raspuns copilul :
tatal meu m-a lepadat aici si s-a dus. I-a zis lui batranul : sculandu - te,
du-te de-l ajunge pe el ! Si indata facandu-se sanatos, s-a sculat si a ajuns pe
tatal sau si asa s-au dus la casa lor.
15) Avva Macarie cel mare zicea
fratilor in Schit, dupa ce ieseau din biserica : fugiti fratilor ! Si i-a zis
lui cineva din batrani : unde putem sa fugim mai mult decat in pustia aceasta ?
Iar el si-a pus degetele pe gura, zicand : de aceasta sa fugiti. Si a intrat in
chilia sa si incuia usa si sedea.
16) Zis-a acestasi avva Macarie : daca
dojenind pe cineva, te vei porni spre manie, implinesti patima ta; caci nu cumva
pe altii sa-i mantuiesti si pe tine sa te prapadesti.
17) Acestasi avva
Macarie fiind in Egipt, a gasit un om vand un dobitoc si furandu-i cele ce avea
spre trebuinta sa. Si el ca un strain stand langa cel ce fura, incarca dobitocul
si cu multa liniste il petrecea zicand : nimic nu am adus in lume, aratat este
ca nici a scoate ceva din lume, nu putem ( +1 ). Domnul a dat dupa cum Insusi a
voit, asa s-a si facut. Bine e cuvantat Domnul pentru toate ( +2 ).
( +1 ) Tim. VI, 7.
( +2 ) Iov. 1, 2.
18) Intrebat-au unii pe avva Macarie, zicand : cum suntem datori sa ne rugam ?
Le-a zis lor batranul : nu este trebuinta a vorbi multe, ci a intinde adeseori
mainile si a zice : Doamne, precum vrei si precum stii, miluieste ! Iar de !li
sta razboi upra, zi : Doamne, ajuta-mi ! Si El stie ce e de folos si face cu noi
mila.
19) Zis-a avva Macarie : de s-a facut intru tine defaimarea ca
lauda si saracia ca bogatie si lipsa ca indestulare, nu vei muri. Caci cu
neputinta este cel ce crede bine si lucreaza cu blagoslovenie sa cada in
necuratia patimilor si in inselaciunea diavolilor.
20) Se spunea ca au
gresit doi frati in Schit si i-a despartit pe ei avva Macarie alexandrinul ( +1
). Si au venit oarecare si au spus lui avva Macarie cel mare egipteanul. Iar el
a zis : nu sunt frati despartiti, ci Macarie este despartit. Ca era iubindu-i pe
ei. A auzit avva Macarie ca s-a facut despartit de batranul si a fugit in lunca.
Deci a iesit avva Macarie cel mare si l-a gasit pe el ranit de tantari si i-a
zis : tu ai despartit pe frati si iata erau sa se duca in sat. Iar eu te-am
despartit pe tine si tu ca o fecioara frumoasa ai fugit aici in camara cea mai
dinauntru. Iar eu chemand pe frati, am aflat de la dansii si mi-au spus ca nici
una dintr-acelea nu s-au facut. Vezi dar si tu frate nu cumva te-ai batjocorit
de diavoli, caci nimic nu ai vazut ? Ci fa metanie ( +2 ) pentru greseala ta.
Iar el a zis : de voiesti da-mi metanie ! ( +3 ). Si vazand batranul smerenia
lui, i-a zis : du-te si posteste trei saptamani, mancand pe saptamana o data.
Caci acesta era lucrul lui totdeauna, a se posti in toate saptamanile.
( +1 )Acesta este avva Macarie alexandreanul, pentru care se scrie in
Lavsaicon, pe langa altele si aceasta, ca s-au adus odata struguri lui avva
Macarie si poftea sa-i manance pe ei. Dar aratandu-si infranarea sa, i-a trimis
la alt frate bolnav si care poftea struguri. Si primindu-i pe acestia fratele,
foarte s-a bucurat, dar nevrand si el sa-si implineasca pofta sa, i-a trimis la
alt frate, aratand ca el nu are pofta de mancare. Iar acesta a zis tainuindu-si
lucrarea infranarii sale. Si acela primindu-i, la fel a facut si pentru ca ii
poftea pe ei, nu s-a impartasit, ci la alt frate i-a trimis. Si acesta asemenea
la altul. Si asa la multi frati venind strugurii si de nici unul mancandu-se,
mai pe urma au ajuns iarasi la avva Macarie, nestiind fratele cela ce mai apoi
decat toti i-a primit, cum ca de dansul intai s-au trimis si pentru aceasta ca
un mare dar lui i-a adus. Iar batranul cunoscandu-i pe ei si cercetand si
afland, s-a minunat si a multumit lui Dumnezeu pentru acest fel de infranare a
fratilor.
( +2 ) Adica pocaieste-te.
( +3 ) Adica canon.
21) Zis-a avva Moise catre avva Macarie din Schit : voiesc sa ma linistesc si nu
ma lasa fratii. Si i-a zis lui avva Macarie : vad ca firea ta este molatica si
nu poti sa intorci vreun frate. De voiesti sa te linistesti, du-te in pustie,
inauntru in piatra ( + ) si acolo te vei linisti ! Si aceasta facand s-a
odihnit.
( + ) Piatra aceasta este loc.
22) Un frate s-a dus la avva Macarie egipteanul si i-a zis : avvo, spune-mi
cuvant sa ma mantuiesc ! Si i-a zis batranul : du-te la mormant si ocaraste
mortii ! Deci ducandu-se fratele a ocarat si a azvarlit cu pietre si venind a
vestit batranului. Si i-a zis batranul : nimie nu ti-au grait ? Iar el a raspuns
: nu. I-a zis lui batranul : du-te si maine si ii slaveste ! Deci mergand
fratele, i-a slavit zicand : apostolilor, sfintilor si dreptilor ! Si a venit la
batranul si i-a zis : i-am slavit. Si-a zis batranul : nimic nu ti-au raspuns ?
A zis fratele : nu. I-a zis lui batranul : stii cu cate i-ai necinstit si nimic
nu ti-au raspuns si cu cate i-ai slavit si nimic nu ti-au grait ? Asa si tu,
daca voiesti sa te mantuiesti, fa-te mort; nici nedreptatea oamenilor, nici
lauda lor sa nu o socotesti, ca cei morti sa fii si poti sa te
mantuiesti.
23) Trecand odata avva Macarie cu fratii prin Egipt, a auzit
un copil zicand mamei sale : mama, un bogat ma iubeste si eu il urasc si un
sarac ma uraste si eu il iubesc, si auzind avva Macarie, s-a mirat. Si i-au zis
lui fratii : ce este vorba aceasta parinte, ca te-ai mirat ? Si le-a zis lor
batranul : cu adevarat, Domnul nostru este bogat si ne iubeste pe noi si nu voim
sa-L ascultam. Iar vrajmasul nostru, diavolul este sarac si ne uraste si iubim
necuratia lui.
24) Rugatu-l-a pe el avva Pimen cu multe lacrimi, zicand :
spune-mi un cuvant : cum ma voi mantui ? Si raspunzand batranul, i-a zis :
lucrul care il ceri, s-a dus acum de la calugari.
25) S-a dus odata avva
Macarie la avva Antonie si dupa ce a vorbit eu el, s-a intors la Schit. Si au
venit parintii in intampinarea lui. Si cand vorbeau ei, le-a zis batranul : am
zis lui avva Antonie ca nu avem prinos in locul nostru. Si au inceput parintii a
vorbi de alte lucruri si nu au mai intrebat sa afle raspuns de la batranul, nici
batranul nu le-a spus lor. Deci aceasta zicea unul din parinti, cum ca atunci
vad parintii ca nu stiu fratii sa intrebe despre vreun lucru de folos lor, se
silesc pe sine de spun inceputul cuvantului ( + ). Apoi de nu ii vor sili fratii
nu mai graiesc despre cuvantul acela, ca sa nu se afle, ca neintrebati fiind,
graiesc, si sa se para ca o vorba desarta.
( + ) Adica dedau pricina.
26) A intrebat avva Isaia pe avva Macarie zicand : spune-mi un cuvant. Si i-a
zis lui batranul : fugi de oameni ! Zis-a lui avva Isaia : ce este a fugi de
oameni ? Iar batranul i-a zis : a sedea in chilia ta si a-ti plange pacatele
tale.
27) Zicea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie : m-am rugat
parintelui meu zicand spune-mi un cuvant. Iar el a zis : sa nu faci rau cuiva
nici sa osandesti pe cineva. Acestea pazeste-le si te vei mantui.
28)
Zis-a avva Macarie : sa nu dormi in chilia fratelui ce are nume rau.
29)
Mers-au odata la avva Macarie niste frati din Schit si nu au gasit in chilia lui
nimic, decit apa statuta. Si i-au zis lui : avvo, vino sus la sat si te vom
odihni. Le-a zis lor batranul : fratilor, stiti pitaria cutaruia din sat ? Si
i-au raspuns : da, o stim. Le-a zis lor batranul : si eu o stiu. Stiti si locul
cutaruia, unde loveste raul ? I-au raspuns lui : da, il stim. Le-a zis batranul
: si eu il stiu. Deci cand voiesc nu am trebuinta de voi, ci singur ma
sui.
30) Se spune despre avva Macarie, ca de venea la el vreun frate ca
la un sfant batran si mare cu frica, nimic nu vorbea cu el. Iar de-i zicea
vreunul din frati, defaimandu-l : avvo, oare cand erai camilar si furai sapun
si-l vindeai, nu te bateau pazitorii ? De-i zicea acestea cineva, vorbea cu el
bucuros orice il intreba.
31) Spuneau parintii despre avva Macarie cel
mare, ca s-a facut, precum este scris, dumnezeu pamantesc. Ca precum este
Dumnezeu acoperind lumea, asa s-a facut si avva Macarie acoperind greselile ce
le vedea, ca si cum nu le-ar fi vazut si care le auzea, ca si cum nu le-ar fi
auzit.
32) Povestit-a avva Bitinie ca spunea avva Macarie : sezand eu
odata in Schit, s-au pogorat doi tineri straini acolo. Unul avea barba, iar
celalalt atunci incepea a scoate. Si a venit la mine zicand : unde este chilia
lui avva Macarie ? Iar eu le-am zis : ce voiti de la dansul ? Si au zis : auzind
noi cele despre dansul si despre Schit, am venit sa-l vedem. Le-a zis batranul :
eu sunt ! Si au facut metanie zicand : aici voim sa petrecem. Iar eu vazandu-i
gingasi si ca din parinti bogati, le-am zis : nu puteti sedea aici. Si a zis cel
mai mare : daca nu putem sedea aici, ne ducem in alta parte. Deci am zis eu in
gandul meu : pentru ce ii gonesc sa se sminteasca. Osteneala ii va face ca ei de
sine sa fuga. Si le-am zis lor : veniti de va faceti chilii, daca puteti ! I-au
zis tinerii : arata-ne loc si ne vom face. Si le-a dat batranul toporul si o
traista plina cu paine si sare si le-a aratat loc si o piatra vartoasa, zicand :
sapati in piatra aceasta si aduceti-va lemne din lunca si acoperind-o, sedeti !
Caci socoteam eu, zice, ca se vor duce pentru osteneala. Si m-au intrebat : ce
se lucreaza aici ? Si le-am zis : impletire de cosnite. Si am luat zmicele de
finic din lunca si le-am aratat lor inceputul impletirii si cum trebuie sa le
coase si le-am zis : faceti cosnite si le dati pazitorilor si va vor aduce
paini. Apoi m-am dus, iar ei cu rabdare toate le-au facut, cate le-am zis lor.
Si n-au mai venit la mine trei ani. Si am ramas luptandu-ma cu gandul, zicand :
oare ce este lucrarea lor, ca n-au venit sa ma intrebe de vreun gand ? Cei de
departe vin la mine si acestia de aproape n-au venit, nici la altii nu s-au dus,
decat la biserica tacand, ca sa ia Sfanta Impartasanie. Si m-am rugat luii
Dumnezeu, postind o saptamana, sa sa-mi arate lucrarea lor. Apoi sculandu-ma
dupa o saptamana, m-am dus la ei si vad cum sed. Si batand in usa, mi s-a
deschis si ei mi s-au inchinat tacand. Si facand eu rugaciune, am sezut. Facand
semn cel mai mare celui mai mic sa iasa, a sezut sa impleteasca impletitura de
cosnite, negraind nimic. Si in ceasul ai noualea a lovit spre semn si a venit
cel mai tanar si facand putina fiertura, a pus masa, facandu-i semn cel mai
mare. Si a pus pe masa trei pesmeti si au stat tacand. Iar eu am zis :
sculati-vai sa mancam ! Si sculandu-se, am mancat. Si mi-au adus vasut cu apa si
am baut iar daca s-a facut seara, mi-au zis : te duci ? Iar eu am zis : nu, ci
aici voi dormi. Si mi s-a pus o rogojina de o parte si lor intr-un colt de alta
parte. Si au ridicat incingatorile si analavurile si s-au culcat impreuna pe o
rogojina inaintea mea. Iar daca s-au culcat, m-am rugat lui Dumnezeu sa-mi
descopere lucrarea lor. Atunci s-a deschis acoperamantul chiliei si s-a facut
lumina ca ziua. Iar ei nu vedeau lumina. Si cand socoteau ca dorm, l-a imboldit
cel mai mare pe cel mai mic in coasta si s-au sculat amandoi si s-au incins si
si-au intins mainile la cer si eu ii vedeam dar ei nu ma vedeau pe mine. Si am
vazut pe diavoli ca veneau ca niste muste spre cel mai mic. Unii veneau sa sada
pe gura lui, iar altii pe ochii lui. si am vazut pe ingerul Domnului ca tinea
sabie de foc si il ingradea si gonea diavolii de la dansui. Iar de cel mai mare
nu puteau sa se apropie. Si catre dimineata s-au culcat. Atunci eu m-am facut ca
m-am desteptat si ei asijderea. Si a zis cel mai mare numai acest cuvant : vrei
sa citim cei doisprezece psalmi ? Iar eu i-am raspuns : da, sa citim psalmi,
cate sase stihuri si un Aliluia. Si la fiecare stih iesea cate o faclie de foc
din gura lui, care se suia la cer. Asijderea si cel mai mare, cand deschidea pra
si canta, ca o funie de foc iesea si ajungea pana la cer. Si eu am grait putin
de rost. Si iesind afara, le-am zis : rugati-va pentru mine ! Iar ei mi-au facut
metanie tacand. Deci am cunoscut ca cel mai mare este desavarsit, iar cu cel mai
mic inca se lupta vrajmasul. Peste putine zile a adormit fratele cel mai mare si
a treia zi cel mai mic. Si cand mergeau vreunii din parinti la avva Macarie, ii
lua si-i ducea la chilia lor, zicandu-le : veniti de vedeti mucenia strainitor
celor mici !
33) Altadata iarasi un diavol a napadit asupra lui avva
Macarie cu cutit, vrand sa-i taie piciorul. Si pentru cugetarea lui cea smerita
neputand, i-a zis : cate aveti voi, avem si noi, numai cu cugetarea cea smerita
va deosebiti de noi si biruiti.
34) A zis avva Macarie : de ne vom aduce
aminte de rautatile ce ne fac oamenii, ridicam puterea aducerii aminte de
Dumnezeu. Iar de ne vom aduce aminte de rautatile diavolilor, vom fi
neraniti.
35) Povestea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie, ca zicea
batranul : cand eram copil, cu ceilati copii pasteam boii. Si m-am dus sa fur
smochine si cand alergau ei, a cazut una de la dansii si luand-o am mancat-o.
Cand imi aduc aminte de dansa, sed plangand.
36) Povestea avva Macarie :
umbland odata prin pustie am gasit o capatana de mort aruncata la pamant. Si
clatindu-o cu toiagul cel de finic, mi-a grait capatana. Si am zis ei : tu cine
esti ? Si mi-a raspuns capatana : eu am fost slujitor al idolitor si al elinilor
celor ce au petrecut prin locul acesta, iar tu esti Macarie, purtatorul de duh
si in orice ceas te vei milostivi spre cei ce sunt in chinuri si te vei ruga
pentru dansii, se mangaie putin. I-a zis ei batranul : care este mangaierea si
care chinul ? I-a raspuns lui : pe cat este de departe cerul de pamant, atata
este focul de dedesubtul nostru, fiindca de la picioare pana la cap stam in
mijlocul focului si nu este cu putinta sa se vada cineva fata catre fata, ci
fata fiecaruia este lipita de spatele celuilalt. Deci cand te rogi pentru noi,
din parte vede cineva fata celuilait. Aceasta este mangaierea. Si plangand
batranul, a zis : vai zilei aceleia in care s-a nascut omul, daca aceasta este
mangaierea muncii ! I-a zis ei batranul : este alta munca mai rea ? I-a raspuns
lui capatana : noi, ca cei ce nu am cunoscut pe Dumnezeu, macar putin sunteni
miluiti, iar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu si S-au lepadat de El si nu au facut
voia Lui, dedesubtut nostru sunt. Si luand batranul capatana, a
ingropat-o.
37) Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul ca se suia
odata din Schit la muntele Nitriei. Si daca s-a apropiat de locul acela, a zis
ucenicului sau : mergi mai inainte putin ! Si mergand el mai inainte, s-a
intalnit cu un slujitor de al elinilor. Si strigandu-l fratele, il chema zicand
: demone ! demone ! Unde alergi ? Si intorcandu-se acela, i-a dat batai si l-a
lasat mai mort. Si luand lemnul alerga. Si mergand putin mai inainte, l-a
intampinat avva Macarie alergand si i-a zis : mantuieste-te, mantuieste-te,
ostenitorule ! Si minunandu-se, a venit la el si i-a zis : ce bunatate ai vazut
la mine de m-ai heretisit asa ? I-a raspuns lui batranul : te-am vazut
ostenindu-te si nu stii ca in zadar te ostenesti. I-a zis si el lui : si eu
pentru heretisirea ta m-am umilit si am cunoscut ca din partea lui Dumnezeu
esti. Dar alt calugar intampinandu-ma, m-a ocarat si eu i-am dat bataie de
moarte. Si a cunoscut batranul ca ucenicul lui este. Si tinandu-se slujitorul de
picioarele lui, zicea : nu te voi lasa de nu ma vei face calugar ! Atunci a
venit deasupra unde era calugarul si l-au tinut pe dansul si l-au dus la
biserica muntelui. Si vazand pe slujitor cu dansul, s-au uimit. Si l-au facut
calugar si multi dintre elini s-au facut pentru dansul crestini. Deci, zicea
avva Macarie : cu cuvant rau si pe cei buni ii faci rai si cu cuvant bun si pe
cei rai ii faci buni.
38) Se spunea despre avva Macarie, ca lipsind el, a
intrat in chilia sa un talhar si intorcandu-se el la chilie, l-a gasit pe talhar
incarcandu-si camila cu vasele lui. Iar el intrand in chilie, lua din vase si
incarca impreuna cu acela camila. Deci daca au incarcat-o, a inceput talharul sa
bata camila, ca sa se scoale dar ea nu se scula. Si vazand avva Macarie ca nu se
scoala, intrand in chilie a gasit o dalta mica. Si scotand-o, a pus-o pe camila,
zicand : frate, aceasta cauta camila. Si lovind-o batranul cu piciorul, i-a zis
: scoala-te ! Si indata s-a sculat si s-a dus putin pentru cuvantul lui si
iarasi a sezut si nu s-a sculat pana ce a descarcat toate vasele si asa s-a
dus.
39) Avva Aio l-a intrebat pe avva Macarie, zicand : spune-mi vreun
cuvant ! I-a zis lui avva Macarie : fugi de oameni, sezi in chilia ta si
plange-ti pacatele nu iubi vorba oamenilor si asa te mantuiesti !
40) Au
trimis odata la avva Macarie in Schit batranii muntelui, rugandu-l si zicand
catre el : ca sa nu se supere tot norodul pe mine, te rugam sa vii la noi sa te
vedem mai inainte de a te duce catre Domnul. Deci venind el in munte, s-a adunat
tot norodul la dansul. Si il rugau batranii sa zica vreun cuvant fratilor. Iar
el auzind, a zis : sa plangem fratilor si sa izvorasca ochii nostri lacrimi, mai
inainte de a ne duce unde lacrimile noastre vor arde trupurile noastre. Si au
plans toti si au cazut cu fetele lor la pamant si au zis : parinte, roaga-te
pentru noi !
PENTRU AVVA MOISE
1) Luptat a fost odata avva
Moise spre curvie foarte. Si nemaiputand sa sada in chilie, s-a dus si l-a
vestit pe avva Isidor. Si l-a rugat pe e ! batranul ca sa se intoarca la chilia
sa dar nu a primit, zicand : nu pot avvo. Si luandu-l cu sine l-a suit pe casa
si i-a zis : ia aminte la apus. Si luand aminte, a vazut multime nenumarata de
diavoli, tulburandu-se si galcevindu-se ca sa bata razboi. Zis-a lui iarasi avva
Isidor : cauta si spre rasarit si ia aminte. Si a cautat si a vazut multime
nenumarata du sfinti, ingeri slaviti. Si a zis avva Isidor : iata acestia sunt
cei trimisi sfintilor de la Domnul spre ajutor, iar cei de la apusuri, sunt cei
ce bat razboi cu noi. Deci mai multi sunt cei cu noi. Si asa, multumind lui
Dumnezeu, avva Moise a luat indrazneala si s-a intors la chilia sa.
2) Un
frate odata a gresit in Schit si facandu-se adunare, a trimis catre avva Moise,
dar el nu voia sa vina. Deci a trimis catre dansul preotul zicand : vino, ca te
asteapta norodul ! Atunci, el sculandu-se, a venit si luand o cosnita gaurita si
umpland-o cu nisip, o purta. Iar ei iesind in intampinarea lui, i-au zis : ce
este aceasta, parinte ? Zis-a lor batranul : pacatele mele sunt inapoia mea
curgand jos si eu nu le vad dar am venit astazi sa judec pacatele straine. Si ei
auzind, n-au grait nimic fratelui, ci i-au iertat.
3) Altadata facandu-se
adunare in Schit, vrand parintii sa-l certe, i-au defaimat pe dansul, zicand :
pentru ce vine in mijlocul nostru si etiopeanul acesta ? Iar el auzind a tacut.
Iar dupa slobozirea adunarii, i-a zis lui : avvo, nu te-ai tulburat intru nimic
? Zis-a lor : m-am tulburat, dar nu am grait.
4) Ziceau parintii despre
avva Moise, ca s-a facut cleric si i-a pus lui epitrahilul. Si i-a zis
arhiepiscopui : iata, te-ai facut totut alb, avvo Moise ! Zis-a lui batranul :
oare la cele dinafara, prea sfintite, sau si la cele dinauntru ? Si vrand
arhiepiscopul sa-l cerce, a zis catre clericii sai : cand va intra avva Moise in
altar, goniti-l si urmati dupa dansul ca sa auziti ce zice. Deci a intrat
batranul si l-au dojenit si i-au gonit zicandu-i : du-te afara, etiopianule !( +
) Iar el iesind zicea catre sine : bine ti-au facut, incenusatule cu pielea si
negrule ! Tu nefiind om, ce vii cu oamenii ?
( + ) Adica, harapule.
5) S-a dat odata in Schit porunca : postiti saptamana aceasta ! Si in acea vreme
au venit niste frati de la Egipt la avva Moise si le-a facut lor putina
fiertura. Si vazand vecinii fumul, au zis clericilor : iata Moise a calcat
porunca si fiertura a facut pentru ei. Iar ei au zis : cand va veni, noi ii vom
grai lui. Iar dupa ce a venit sambata, clericii vazand petrecerea cea mare a lui
Moise, ii ziceau inaintea norodului : o, avvo Moise, porunca oamenilor ai
calcat-o si a lui Dumnezeu ai pazit-o !
6) Un frate a venit la Schit la
avva Moise, cerand de la dansul cuvant. Si i-a zis lui batranul : du-te, sezi in
chilia ta si chilia te va invata pe tine toate.
7) Zis-a avva Moise :
omul cel ce fuge este asemenea cu strugurele cel copt, iar cel ce petrece intre
oameni, este ca agurida.
8) A auzit odata stapanul locului despre avva
Moise si s-a dus la Schit ca sa-l vada. Si i-au vestit unii batranului de
aceasta. Atunci s-a sculat sa fuga in lunca si i-a intalnit, zicand : spune,
batranule, unde este chilia lui avva Moise ? Le-a zis lor : ce voiti de la
dansul ? Caci este om nebun. Si venind stapanul locului la biserica, a zis catre
clerici : eu auzind cele despre avva Moise, m-am pogorat sa-l vad. Si iata ne-au
intalnit un batran care se ducea in Egipt si i-am zis lui : unde este chilia lui
avva Moise ? Si ne-a zis : ce voiti de la dansul ? Nebun este. Deci auzind
clericii, s-au mahnit zicand : oare cine este batranul care a grait acestea
despre sfant ? Iar ei au zis : un batran purtand haine vechi, inalt si
negricios. Atunci au zis : el este avva Moise. Si pentru ca sa nu se intalneasca
cu voi, v-a zis acestea. Si mult folosindu-se stapanul, s-a dus.
9) Zicea
avva Moise in Schit : de vom pazi poruncile parintilor nostri, eu ma fac chezas
pentru voi catre Dumnezeu, ca barbarii nu vor veni aici, iar de nu le vom pazi,
are sa se pustiasca locul acesta.
10) sezand odata fratii langa dansul,
le zicea lor : iata barbarii astazi vin la Schit. Sculati-va si fugiti ! Dar tu
nu fugi, avvo ? Iar el le-a zis : de atatia ani astept ziua aceasta, sa se
implineasea cuvantul Domnului Hristos, care zice : toti cei ce scot sabia, de
sabie vor muri ( + ). Ei i-au zis : nici noi nu fugim, ci cu tine vom muri.
Atunci el le-a zis : eu nu am nici o vina. Fiecare sa vada cum sade. Si erau
sapte frati, carora le-a zis : iata barbarii se apropie de usa. Si intrand i-au
omorat. Iar unul dintr-insii temandu-se, s-a ascuns dupa impletiturite de
cosnite si a vazut sapte cununi pogorandu-se si incununandu-i pe dansii.
( + ) Mat. 26. 52.
11 ) A spus avva Pimen, ca un frate l-a intrebat pe avva Moise cu ce fel de chip
se omoara omul pe sine pentru aproapele. Si i-a zis batranul : de nu va pune
omul in inima sa, cum ca se afla in mormant de trei zile, nu ajunge la cuvantul
acesta.
12) Ziceau unii de avva Moise din schit, ca vrand sa vina la
Piatra, a ostenit umbland. Si zicea intru sine : cum pot sa-mi aduc apa aici ?
Si i-a venit lui glas zicand : intra si de nimic nu te griji ! Deci a intrat si
au venit la dansul unii din parinti si nu avea decat un vas mic de apa. Si
fierband el putina linte, s-a cheltuit. Iar batranul se necajea. Deci, intrand
si iesind se ruga lui Dumnezeu si iata un nor de ploaie a venit deasupra Pietrei
si i-a umplut toate vasele. Si au zis dupa aceea batranului : spune-ne noua, de
ce ieseai si intrai ? Si le-a zis lor batranul : judecata faceam cu Dumnezeu ca
m--a adus aici si iata apa nu am ca sa bea robii Lui, pentru aceasta intram si
ieseam, rugandu-ma lui Dumnezeu, pana ce ne-a trimis noua ploaie.
13)
Zis-a avva Moise ca trebuie omul sa moara fata de prietenul sau, ca sa nu-l
judece intru ceva.
14) Iarasi a zis ca este dator omul sa se omoare pe
sine de tot lucrul rau, mai inainte de a iesi din trup, ca sa nu faca rau
vreunui om.
15) A zis iarasi : de nu va avea omul in inima sa cum ca este
pacatos, Dumnezeu nu-l asculta pe el. Si a zis fratele : ce este aceasta, a avea
in inima ca este pacatos. Si i-a zis lui batranul : cel ce-si poarta pacatele
sale, nu le vede pe ale aproapelui sau.
16) Zis-a iarasi : de nu se va
uni fapta cu rugaciunea in zadar se osteneste omul. Si a zis fratele : ce este
unirea faptei cu rugaciunea ? Si a zis batranul : acelea pentru care ne rugam sa
nu le mai facem, caci cand omul isi va lasa voile sale, atunci se impaca
Dumnezeu cu dansul si ii primeste rugaciunea.
17) A intrebat un frate :
in toata osteneala omului care este aceea care ii ajuta lui ? Si a zis batranul
: Dumnezeu este scaparea noastra si puterea, ajutor intru necazurile cele ce
ne-au aflat pe noi foarte ( +1 ). Iar fratele a zis : Posturile si privegherile
pe care le face omul, ce fac ? I-a zis batranul : acestea fac sufletul sa se
smereasca, caci scris este : vezi smerenia mea si osteneala mea si lasa toate
pacatele mele ( +2 ). Daca sufletul va face roadele acestea, se milostiveste
Dumnezeu spre dansul printr-ansele. Zis-a fratele batranului : ce va face omul
la toata ispita care vine asupra lui, sau la tot cugetul vrajmasului ? I-a zis
lui batranul : dator este sa planga inaintea bunatatii lui Dumnezeu ca sa-i
ajute si se odihneste degrab de se va ruga cu cunostinta. Caci scris este :
Domnul imi este ajutor si nu ma voi teme de ce imi va face mie omul ( +3 ). A
intrebat fratele : iata omul bate pe robul sau pentru greseala ce a facut. Ce va
zice robul ? Zis-a batranul : de este robul bun, va zice : miluieste-ma, am
gresit ! I-a zis fratele : nimic altceva nu zice ? I-a zis batranul : nu, caci
daca va pune prihana asupra sa si va zice am gresit, indata se milostiveste spre
dansul Domnul lui, iar sfarsitul sfarsitul tutror acestora, este a nu judeca pe
aproapele; caci cand mana Domnului omora pe tot cel intai nascut in pamantul
Egiptului nu era casa in care sa nu fi fost mort. I-a zis fratele : ce este
cuvantul acesta ? I-a raspuns batranul : de vom lua seama la pacatele noastre,
nu le vom vedea pe ale aproapelui nostru , caci nebunie este omului ce are
mortul sau, sa-l lase pe el si sa se duca sa-l planga pe al aproapelui. Iar a
muri fata de aproapele tau, aceasta este : a purta pacatele tale si a nu avea
grija de tot omul, ca acesta este bun sau acesta este rau. Sa nu faci rau nici
unui om, nici sa gandesti rau in inima ta asupra cuiva, nici sa defaimi pe
cineva cand face rau, nici sa tu pleci celui ce face rau aproapelui tau si sa nu
clevetesti pe cineva, ci zi : Dumnezeu stie pe fiecare. Sa nu te indupleci cu
cel ce graieste de rau, nici nu te bucura de clevetirea lui, nici nu uri pe cel
ce cleveteste pe aproapele lui. Si aceasta inseamna : nu judecati si nu veti fi
judecati. Nu avea vrajba cu vreun om si nu tine vrajba in inima ta. Sa nu urasti
pe cel ce vrajmaseste pe aproapele sau. Si aceasta este pacea, cu acestea pe
tine mangaie-te. Putina vreme este osteneala si de-a pururea odihna, cu darul
lui Dumnezeu, Cuvantul, Amin.
( +1 ) Ps. 45, 1.
( +2 ) Ps. 24, 19.
( +3 ) Ps. 117, 6.
PENTRU AVVA MATOI
1 ) Zicea avva Matoi : voiesc lucrare usoara si
statornica, decat cea care este ostenicioasa din inceput si degrab se
curmeaza.
2) Zicea iarasi : pe cat se apropie omul de Dumnezeu, pe atat
se vede pe sine pacatos, caci proorocul Isaia vazatid pe Dumnezeu, se facea
ticalos si necurat pe sine.
3) Zicea iarasi : camd eram mai tanar, ziceam
in sinea mea ca poate ceva bun lucrez, iar acum daca am imbatranit, vad ca nu am
nici un lucru bun in sinea mea.
4) Zis-a iarasi : nu stie satana de ce
fel de patimi se biruieste sufletul. Seamana adevar, dar nu stie de va secera
unele ganduri, adica pentru curvie, iar altele pentru grairea de rau si asemenea
celelalte patimi. Si la ce fel de patima va vedea sufletul ca se pleaca, aceea
i-o da lui.
5) Un frate a venit la avva Matoi si i-a zis lui : cum
schitenii faceau mai mult decat Scriptura, iubind pe vrajmasii lor mai mult
decat pe sine ? I-a zis lui avva Matoi : eu, nici pe cel ce ma iubeste, nu-l
iubesc ca pe mine insumi.
6) Un frate l-a intrebat pe avva Matoi : ce voi
face de va veni la mine vreun frate si este post, sau de dimineata, ca ma
necajesc ? Si i-a zis lui batranul : daca nu te necajseti si mananci cu fratele,
bine faci, iar daca nu astepti pe nimeni si mananci, aceasta este ca faci voia
ta.
7) Spus-a avva Iacob : m-am dus la avva Matoi si intorcandu-ma eu,
i-am zis lui ca vreau sa ma duc la chilii. Si mi-a zis : du inchinaciune din
partea mea lui avva Ioan. Si venind eu la avva Ioan, i-am spus lui ca avva Matoi
si se inchina. Si mi-a zis batranul : iata, avva Alatai cu adevarat este
israilitean, in care viclesug nu este ( + ). Si implinindu-se un an, iarasi m-am
dus la avva Matoi si i-am dus inchinaciunea de la avva Ioan. Si a zis batranul :
nu sunt vrednic de cuvantul batranului. Insa aceasta sa stii, cum ca atunci cand
vei auzi pe vreun batran slavind pe aproapele mai mult decat pe sine, la masuri
mari a ajuns. Ca aceasta este desavarsirea, ca pe aproapele sa-l slaveasca mai
mult decat pe sine.
( + ) Ioan 1, 47.
8) Zicea avva Matoi : a venit un frate la mine si mi-a zis ca grairea de rau
este mai grea decat curvia. Si am zis ca aspru este cuvantul. Deci, mi-a zis :
si cum voiesti sa fie lucrul acesta ? Iar eu i-am zis : grairea de rau este rea
cu adevarat, dar are grabnica tamaduire. Ca se pocaieste de multe ori cei ce a
grait de rau, zicand : rau am grait. Iar curvia fireste este moarte.
9)
S-a dus odata avva Matoi de la Rait in partile magdolilor. Si era fratele lui cu
dansul, si apucand episcopul pe batran l-a facut preot. Fiind ei impreuna ( + ),
zicea episcopul : iarta-ma,avvo ! Stiu ca nu vroiai lucrul acesta, dar ca sa fiu
blagoslovit de tine, am indraznit de am facut aceasta. Si i-a zis lui batranul
cu smerenie : si gandul meu voia putin. Insa eu ma mahnesc, pentru ca am sa ma
despart de fratele meu, caci nu pot sa fac toate rugaciunile singur. Si i-a zis
episcopul : de stii ca este vrednic eu il hirotonesc. Avva Matoi i-a raspuns :
nu stiu, una stiu, ca decat mine este mai bun. Si l-a hirotonit si pe dansul. Si
au adormit amandoi neapropiindu-se de jertfelnic, ca sa faca Sfanta Liturghie.
Si zicea batranul : cred in Dumnezeu ca poate nu voi avea osanda mai multa petru
hirotonie fiindca nu fac Liturghie, caci a celor fara de prihana este hirotonia.
( + ) La altele, gustand.
10) A zis avva Matoi ca trei batrani s-au dus la avva Pafnutie, caruia i se
zicea Chefala, ca sa-l intrebe un cuvant. Si le-a zis lor batranul : ce voiti sa
va zic voua, cuvant duhovnicesc sau trupesc ? I-au raspuns lui : duhovnicesc.
Le-a zis lor batranul : duceti-va, iubiti necazul mai mult decat odihna si
necinstea mai mult decat slava si a da mai vartos decat a lua.
11)
Intrebat-a un frate pe avva Matoi, zicand : spune-mi un cuvant. Iar el i-a zis
lui : du-te, roaga-te lui Dumnezeu ca sa-ti dea plangere in inima ta si smerenie
si ia aminte totdeauna la pacatele tale si nu judeca pe altii, ci te fa
dedesubtul tuturor ! Nu avea prietesug cu copil, nici cunostinta cu femeie, nici
prieten eretic si taie indrazneala de la tine si infraneaza-ti limba si
pantecele si gusta putin vin ! Si de va grai cineva pentru orice fel de lucru,
nu te certa cu dansul, ci de va grai bine, zi : asa cu adevarat, iar de va grai
rau, zi : tu stii cum vorbedti. Si nu te prigoni cu dansul pentru cele ce a
grait. Si aceasta este smerenia.
12) Intrebat-a un frate pe avva Matoi :
Spune-mi vreun cuvant ! Si i-a zis : toata prigonirea despre tot lucrul, taie-o
de la tine si plangi si te tanguieste, ca vremea s-a apropiat.
13) Un
frate a intrebat pe avva Matoi, zicand : ce voi face, ca limba mea ma supara si
cand vin in mijlocul oamenilor nu pot sa o infranez, ci ii osandesc in tot
lucrul bun si ii mustru pe dansii. Deci, ce voi face ? Si raspunzand batranul, a
zis : daca nu poti sa te stapanesti pe tine, fugi deosebi, caci este slabiciune.
Iar cel ce sade cu fratii, nu trebuie sa fie cu patru colturi, ci rotund, incat
catre toti sa se rostogoleasca. Si a zis batranul : nu pentru fapta buna sezi
deosebi, ci pentru slabiciune. Ca putinciosi sunt cei ce vin in mijiocul
oamenilor.
PENTRU AVVA MARCU, UCENICUL LUI AVVA SILUAN
1 )
Se zicea despre avva Siluan ca avea un ucenic in Schit, Marcu cu numele, si
acesta avea ascultare mare si era scriitor bun; si-l iubea batranul pentru
ascultarea lui si avea inca alti unsprezece ucenici, care se suparau caci il
iubea pe acela mai mult, decat pe dansii. Si auzind batranul, s-a mahnit. Au
venit intr-una din zile batranii si tanjeau asupra lui. Iar el luandu-i a iseit
si a batut la ficcare chilie, zicand : frate cutare, vino ca imi trebuiesti ! Si
nici unul dintr-ansii nu i-a urmat lui indata. Dar veninnd la chilia lui Marcu,
a batut in usa lui, zicand : Marcule ! Iar el auznd glasul batranului, indata a
sarit afara. Si l-a trimis la o ascultare, si a zis batranilor : unde sunt
ceilalti frati, parintilor ? Si intrand in chilia lui a pipait tetradia (
caietul ) lui si a gasit ca pusese mana sa faca slova O ( + ) si auzind pe
batranul, nu a intors condeiul sa-l implineasca. Deci au zis batranii : cu
adevarat, pe care tu-l iubesti, avvo si noi il iubim pentru ca si Dumnezeu pe
acesta il iubeste.
( + ) In altele : si a inceput sa faca O mare.
2) Spuneau unii pentru avva Siluan, ca odata umbland in Schit cu batranii si
vrand sa le arate lor ascultarea ucenicului sau Marcu si pentru ce il iubeste pe
el, vazand un porculet, i-a zis lui : vezi pe acel bivolas, fiule ? Si i-a
raspuns lui : da, il vad, avvo ! Si coarnele lui cum sunt de gingase ! Si a zis
: asa, avvo ! Si s-a mnunat batranii de raspuns - si s-au folosit de ascultarea
lui.
3) S-a pogorat odata mama lui avva Marcu ca sa-l vada, avand multa
pompa. Batranul a iesit la dansa si i-a zis lui : avvo, zi-i fiului meu sa iasa,
ca sa-l vad ! Si intrand batranul i-a zis lui : iesi ca sa te vada mama ta ! Si
era imbracat cu chentonarion ( + ) si murdar de la bucatarie. Iesind de
ascultare i-a inchis ochii si le-a zis : mantuiti-va, mantuiti-va, mantuiti-va !
El insa nu i-a vazut pe ei, nici mama lui nu l-a cunoscut. Deci, iar a trimis
femeia la batran, zicandu-i : avvo, trimite-mi pe fiul meu ca sa-l vad ! Si a
zis lui Marcu : nu ti-am zis, iesi sa te vada mama ta ! Marcu a zis catre dansul
: am iesit dupa cuvantul tau, avvo, insa te rog, nu-mi mai zice o data sa ies,
ca sa nu ma fac neascutator. Si iesind batranul i-a zis femeii : acesta este
care v-a intampanat si v-a zis mantuiti-va. Si mangaind-o pe dansa, a
slobozit-o.
( + ) Un fel de haina.
4) Altadata s-a intamplat sa iasa el din Schit si sa mearga la Muntele Sinai ca
sa ramana acolo. Si a trimis mama lui Marcu cu lacrimi jurandu-l, sa iasa fiul
ei sa-l vada. Iar batranul l-a slobozit pe el. Cand isi gatea cojocul sa iasa si
venea sa-si ia blagoslovenie de la batran, indata s-a pornit a plange si n-a
iesit.
5) Spuneau unii despre avva Siluan cun ca atunci cand voia sa iasa
in Siria i-a zis lui ucenicul sau Marcu : Parinte, nu voi sa ies de aici, dar
nici pe tine nu te voi lasa sa iesi, ci ramai aici trei zile ! Si a treia zi a
adormit cu pace.
PENTRU AVVA MILISIE
1 ) Trecand avva
Milisie printr-un loc, a vazut pe un calugar tinandu-se de catre oarecine, ca si
cum ar fi facut ucidere. Si apropiindu-se batranul, a intrebat pe fratele. Si
afland ca se napastuieste, a zis catre cei ce il tineau pe dansul : unde este
cel ce s-a ucis ? Si i-a aratat lui si apropiindu-se de cel ucis, a zis tuturor
sa se roage. Iar el intinzandu-si mainile catre Dumnezeu, a inviat mortul. Si
i-a zis lui inaintea tuturor : spune noua, cine este cel ce te-a omorat ? Iar el
a zis : intrand in biserica, am dat bani preotului si el sculandu-se, m-a
junghiat si luandu-ma, m-a aruncat in manastirea avvei. Eu va rog pe voi, sa se
la banii si sa se dea copiiior mei. Atunci a zis catre dansul batranul : du-te
si dormi pana ce va veni Domnul si te va ridica !
2) Altadata, locuind el
cu doi ucenici in hotarele Persiei, au iesit doi fii ai imparatului, frati
trupesti, ca sa vaneze dupa obicei. Si au pus mreji in multa departare de loc ca
la patruzeci de mile, ca orice se va afla inauntrui mrejilor, sa vaneze si sa
ucida cu sulita. Deci s-a aflat batranul cu cei doi ucenici ai sai si vazandu-l
si paros si ca pe un salbatic, s-au speriat si i-au zis lui : om esti, sau duh ?
Spune-ne noua ! Si le-a zis lor : om sunt pacatos si am iesit sa-mi plang
pacatele mele si sa ma inchin lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
Iar ei i-au zis : nu este alt Dumnezeu afara de soare, de foc si de apa - carora
se inchinau ei; ci apropie-te si jertfeste lor ! Iar el le-a zis : acestea sunt
zidiri si va inselati. Ci va rog pe voi sa va intoarceti si sa cunoasteti pe
adevaratul Dumnezeu, care a zidit acestea toate. Iar ei au zis : de Cel osandit
si rastignit zici ca este Dumnezeul adevarat ? Si a zis batranul : de Cel ce a
rastignit pacatul si a omorat moartea, pe Acesta il cred Dumnezeu adevarat. Iar
ei muncindu-l impreuna si cu fratii, il silea sa jertfeasca. Si mult muncindu-i
au taiat capetele celor doi frati, iar pe batranul multe zile caznindu-l, pe
urma dupa mestesugul lor l-au pus in mijloc si au aruncat sageti unul dinainte
si altul dinapoia lui. Insa el le-a zis : fiindca v-ati unit si ati varsat sange
nevinovat, intr-o clipa maine in ceasul acesta va ramane mama voastra fara de
voi, fiii sai, si se va lipsi de dragostea voastra si cu sagetile voastre unul
altuia sangele veti varsa. Iar ei nebagand de seama cuvantul lui, au venit a
doua zi sa vaneze si a sarit dintre dansii o cerboaica. Si sezand ei pe caii
lor, alergand sa o prinda aruncand sageti asupra ei, au strapuns unui altuia
inimile lor, dupa cuvantul batranului ce le zisese cand ii blestemase. Si asa au
murit.
PENTRU AVVA MOTIE
1 ) Un frate l-a intrebat pe avva
Motie, zicand : de ma voi duce sa raman in vreun loc, cum voiesti sa petrec
acolo ? Si i-a zis batranul : de vei locui in vreun loc, sa nu voiesti sa-ti
scoti tie nume in ceva, ca adica nu iese la pravila, sau la pomana nu mananc .
Caci acestea fac nume desert si pe urma gasesti suparare, fiiiidca oamenii unde
gasesc acestea, acolo alearga. Zis-a lui fratele : dar ce voi face ? I-a raspuns
batranul : oriunde vei locui, urmeaza intocmai cu totii. Si orice vezi ca fac
cei cucernici, catre care ai vestire, fa si tu si te odihneste. Aceasta este
smerenia, sa fii intocmai cu dansii. Si oamenii vazandu-te ca nu iesi din
randuiala, te vor avea intocmai cu totii si nimeni nu te va supara.
2)
Povestit-a despre avva Motie avva Isac, ucenicul lui, care impreuna s-au facut
episcopi. Intai a zidit manastire batranul la Iracla si dupa ce s-a departat de
acolo, s-a dus la alt loc si a zidit acolo iarasi. Din lucrarea diavolului, s-a
aflat un frate care il vrajmasea si il necajea pe dansul. Si sculandu-se
batranul s-a dus in satul sau unde si-a facut o manastire si s-a incuiat
intr-insa. Dupa catava vreme, au venit batranii locului de unde iesise si luand
si pe fratele asupra caruia avea mahniciune, s-au dus sa-l roage sa-l aduca la
manastirea lui. Iar cand s-au apropiat unde era avva Sori, si-au lasat cojoacele
aproape de el si pe fratele pe care avea mahniciune. Cand au batut in usa,
batranul a pus scarisoara si ivindu-se i-a cunoscut si le-a zis : unde sunt
cojoacele voastre ? Iar ei i-au raspuns : iata aici sunt, cu acest frate. Si
daca a auzit batranul numele fratelui ce l-a mahnit pe dansul, de bucurie a luat
toporul, a spart usa si a iesit alergand unde era fratele. Si facandu-i metanie
intai si sarutandu-l l-a bagat in chilia lui si trei zile s-a veselit impruna cu
dansii, lucru care nu avea obicei sa-l faca. Si sculandu-se, s-a dus cu dansii.
Dupa acestea s-a facut episcop, caci era facator de minuni.
Pe ucenicul
lui, adica pe avva Isac, l-a facut episcop fericitul Chiril.
PENTRU
AVVA MEGHETIE
1) Se spunea despre avva Meghetie, ca iesea din chilie
si daca ii venea gand sa se duca la locul acela, nu se mai intorcea la chilia
lui, caci nu avea ceva din lucrurile veacului acestuia decat o undrea cu care
despica smicelele de finic, caci lucra in toate zilele cate trei cosnite pentru
hrana lui.
2) Se spunea despre al doilea avva Meghetie, ca era smerit
foarte, ca fusesc ucenic la parintii egipteni si se intalnise cu multi batrani,
cu avva Sisoe, cu avva Pimen. A petrecut inca si langa rau in Sina si s-a
intamplat ca unul din sfinti a mers la dansul, dupa cum el a povestit si i-a zis
lui : cum petreci, frate, in pustia aceasta ? Iar el a zis : postesc doua zile
si o paine mananc. Si mi-a zis : de voiesti sa ma asculti, mananca in fiecare zi
cate o jumatate de paine. Si facand asa a aflat odihna.
3) Au intrebat
unii din parinti pe avva Meghetie, zicand : de va prisosi fiertura pe a doua zi,
voiesti sa o manance fratii ? Zis-a lor batranul : de s-a stricat, nu e bine sa
fie siliti fratii sa o manance si sa se imbolnaveasca, ci sa se lepede. Iar de
este buna si pentru desfranare se va lepada si alta se va fierbe, aceasta e
rau.
4) A zis iarasi : la inceput cand ne adunam unii cu altii si vorbeam
pentru folos, intarindu-ne unii pe altii, ne faceam cete-cete si ne suiam la
ceruri. Iar acum ne adunam si unul cu altul ajungind la clevetire, ne pogoram in
jos.
PENTRU AVVA MIOS
1) Zis-a avva Mios, cel al lui Veleu
: ascultarea este in loc de ascultare si oricine asculta pe Dumnezeu si Dumnezeu
il asculta pe dansul.
2) Zis-a iarasi despre un oarecare batran ca era in
Schit, dar era din robi si dobandise foarte mare dreapta socoteala, care venea
in tot anul la Alexandria, aducand plata birului stapanilor lui. Iar batranul a
pus apa in lighean si l-a adus ca sa spele picioarele stapanilor. Iar el zicea
catre dansul : nu, parinte, nu ne ingreuia pe noi. El le-a raspuns : marturisesc
ca robul vostru sunt si multumesc ca m-ati lasat slobod, ca sa slujesc lui
Dumnezeu. Dar eu va spal pe voi si primiti aceasta plata a birului meu. Iar ei
se impotriveau, neprimind. Deci le-a zis lor : daca nu voiti sa primiti, sed
aici, robindu-va voua. Si ei temandu-se de aceasta il lasa sa faca ce voia si il
petreceau pe el cu multe din cele de trebuinta si cu multa cinste, ca sa faca
pentru dansii milostenie. Pentru aceasta s-a facut vestit si iubit in
Schit.
3) A fost intrebat avva Mios de un ostas daca primeste Dumnezeu
pocainta. Iar el, dupa ce l-a sfatuit cu ,ulte cuvante, a zis catre dansul :
spune-mi, iubite, de ti se va rupe haina, o lepezi afara ? Zis-a : nu, ci o cos
si o port. Zis-a catre dansul batranul : deci dar, daca iti este mila de haina,
lui Dumnezeu nu-i va fi mila de zidirea Sa ?
PENTRU AVVA MARCU
EGIPTEANUL
Se zice despre avva Marcu egipteanul, ca a petrecut
treizeci de ani, neiesind din chilia lui. Si avea obicei preotul de venea si
facea Sfanta Liturghie. Iar diavolul vazand rabdarea batranului cea imbunatatata
a mesteugit sa-l ispiteasca cu osandirea. Deci a facut pe oarecare ce era
indracit sa mearga la batranul pentru blagoslovenie iar cel indracit mai inamte
de tot cuvantul striga catre batran : preotul tau are miros de pacat, nu-l mai
lasa sa intre la tine. Iar insuflatul de Dumnezeu batran, a zis catre ei :
fiule, toti leapada necuratenia afara, iar tu ai adus-o la mine. Dar scris este
: nu judecati, ca sa nu fiti judecati ( +1 ) Insa, desi este pacatos, Domnul il
va mantui pe el, caci scris este : si va rugati unul pentru altul, ca sa va
vindecati ( +2 ). Si dupa cuvantul acesta, facand rugaciune, a gonit dracul din
om si l-a slobozit sanatos. Iar dupa ce a venit preotul dupa obicei, l-a primit
batranul cu bucurie. Bunul Dumnezeu vazand nerautatea batranului, i-a aratat lui
semn, caci atunci cand vrea preotul sa stea inaintea Sfintei Mese, precum
batranul ne-a povestit, a vazut ingerul lui Dumnezeu pogorandu-se din cer si
punand mana lui pe capul preotului si preotul s-a facut ca un stalp de foc. Iar
el, mirandu-se pentru vedere, a auzit glas zicand catre el : omule, ce te-ai
mirat pentru lucrul acesta ? Caci daca imparatul cel pamantesc nu va lasa pe
slujbasii sai sa stea inaintea lui intinati, decat numai cu slava multa, cu cat
mai mult puterea cea dumnezeiasca nu va curati pe slujitorii Sfintelor Taine,
cand stau inaintea slavei celei ceresti ? Iar viteazul si nevoitorul lui
Hristos, Marcu egipteanul, mare facandu-se, s-a invrednicit darului acestuia,
pentru ca n-a osandit pe cleric.
( +1 ) Mat. VII, 1. 2
( +2 ) Iacob. V. 16.
PENTRU AVVA MACARIE CETATEANUL
1) S-a dus odata avva Macarie
cetateanul sa tale smicele de finic si fratii impreuna cu dansul. Si i-au zis
lui in ziua dintai : vino, mananca cu noi, parinte ! Iar el s-a dus si a mancat.
Si iarasi in cealalta zi i-au zis sa manance dar el nu voia, ci le-a zis : voi
aveti trebuinta sa mancati, fiilor, ca inca sunteti trup, dar eu acum nu mai
vreau sa mananc.
2) S-a dus avva Macarie la avva Pahomie ai
tavensiotilor, iar Pahomie l-a intrebat pe el, zicand : cand sunt fratii fara
randuiala, bine este sa-i pedepsesc pe ei ? I-a zis avva Macarie : pedepsete si
judeca drept pe cei de sub tine, iar afara nu judeca pe nimeni caci scris este :
au nu pe cei dinauntru voi ii judecati ? Iar pe cei dinafara Dumnezeu ii judeca
( + ).
( + ) I Cor. 1, 12 - 13.
3) A facut odata avva Macarie patru luni, mergand la un frate in toate zilele si
nu l-a gasit lenevindu-se la rugaciune niciodata macar, si minunandu-se zicea :
iata inger pamantesc !
PENTRU AVVA MARCEL
1) Povestit-a
noua avva Theona despre avva Marcel, ca acest staret Marcel era in partile
Libiei si traia sub poalele unui munte, aproape de o cetate mare, intr-o pestera
oarecare. Si era acest parinte foarte bland, milostiv si cucernic, cinstit si
intelept. Si acei oameni toti aveau mare credinta si dragoste catre dansul si
ascultau toti si primeau invataturile lui. Asa a trait in acea pestera saizeci
de ani si multe scarbe si suparari a rabdat de la draci, precum singur i-a spus
lui, cu fel de fel de mesteuguri si chipuri groaznice navalind asupra sa. vrand
sa-l goneasca din acel loc, din acea pestera si sa-l sminteasca de la tacerea si
randuiala lui cea cu buna liniste. Insa el acele suparari si scarbe toate prea
lesne le suferea si le rabda. Iar mai pe urma vazand vrajmasul diavol ca nu mai
are ce sa-i mai faca, sa-l goneasca el de la acet loc, ( ca nu-l mai putea
suferi ), a facut aceasta : s-a inchipuit in chipul staretului si a inceput a
intampana femeile si fetele acelor oameni seara si dimineata si le vorbea lor
cuvante necuvioase si le indemna ca sa curveasca cu dansul, adeverindu-le lor ca
nu este nici un pacat acest lucru, pentru curvia in taina. Aceasta facea
diavolul nu o data sau de doua ori, ci de multe ori. Unde vedea o femeie singura
indata se inchipuia in chipul staretului si mergand la dansa ii vorbea cuvinte
necuvioase, iar femeile spuneau barbatilor lor. Si s-a auzit acest lucru si s-a
vestit tuturor oamenilor. Atunci s-au adunat toti la biserica si au chemat pe
toate femeile carora le graise acele cuvante necuvioase. Si le-au intrebat pe
ele ca sa spuna drept, daca este adevarat pentru acel staret sau il napastuiesc
pe el. Iar ele, fiind mai multe de douazeci : toate marturiseau zicand : nu
numai o data, ci de mai multe ori, care unde ne apuca pe cate una, ne sileste pe
noi spre pacat cu dansul si ne trage fara rusine, zicand ca nu este pacat curvia
in taina. Acestea auzindu-le soborul bisericii si nepricepand ca este mesteugul
diavolului, au trimis la dansul pe niste tineri tirani, nemilostivi,
poruncindu-le lor sa-l scoata din pestera si cu bataie si cu necinste sa-l
goneasca de acolo. Alergand acei tineri nemilostivi si cu mare manie intrand
fara de veste la dansul in pestera, indata l-au apucat unii de barba, altii de
pletele capului, altii batandu-l cu bete pe spate ca pe un dobitoc, l-au scos
afara din pestera. Si asa l-au tras tavalindu-l la pamant si tot batandu-l fara
milostivire, pana l-au tras la un drum si asa l-au lasat in mijlocul drumului,
ca pe un mort i s-au dus. Si trecand niste drumeti pe acel drum, l-au gasit in
mijlocul drumului, ranit peste tot trupul, zacand in balta de sange, abia viu.
Si stand ei si minunandu-se, au inceput a-l intreba sa le spuna lor, ce i s-a
intamplat. Iar el, numai de abia putand vorbi, i-a rugat sa-l ridice si sa-l
duca in pestera lui; si ridicandu-l l-au dus pe el in pestera. Asa lasandu-l,
s-au dus pe drumul lor. Iar oamenii din cetate intelegand ca iar s-a intors in
pestera, multi dintr-insii au mers la dansul si-l dosadeau si-l ocarau. Iar el,
rabdandu-le lor toate, multumea lui Dumnezeu. Si a mai trait acolo, intr-acea
pestera optsprezece luni de toti fiind dosadit pururea ocarat si batjocorit. El
cu bucurie toate le rabda si se ruga lui Dumnezeu pentru dansii, ca sa li se
ierte pacatul acesta, caci ei nu stiu ce fac si sa se mantuiasca sufletele lor.
Iar Domnul Dumnezeu n-a lasat pana in sfarit aceasta batjocura diavoleasea si
ocara asupra pacatului sau, ci a descoperit unuia din oamenii cei mai cinstiti
aceasta, cum ca a fost mestesugul si nalucirea diavoleasca asupra staretului si
cum ca insusi diavolul s-a inchipuit in chipul staretului si se arata si vorbea
cu femeile vorbele sale. Iar staretul nimic de aceasta nu stia. Ci sezand in
pestera sa, se ruga lui Dumnezeu dupa obiceiul sau, pentru aceasta cetate si
pentru toata lumea. Si au inceput si acei tineri care il muncisera pe staret, a
se indraci groaznic, facand spume la gura si tipand spuneau nevinovatia
staretului. Asemenea si femeile acelea cu care vorbise diavolul in chipul
staretului, toate s-au indracit. Si s-au spaimantat foarte toti oamenii si au
cunoscut toti ca n-a fost vinovat staretul, ci insusi diavolui a lucrat acel rau
asupra staretului. Si s-au cait toti foarte, pentru ca au crezut nalucirilor
diavolului si pedepsind si defaimand pe staretul, au gresit lui Dumnezeu. Si
asa, sculandu-se toti impreuna cu femeile si copiii lor, au iesit din cetate si
au mers la petera staretului ca sa-i ceara toti iertaciune de greseala cu care
au gresit lui, nefiind vinovat. Iar el vazandu-i de departe, oaste mare venind,
a cunoscut cine sunt si vin la danstil, caci stia ca s-au instiintat de
nevinovatia lui si stia si pentru ce vin cu totii la dansul. Si iesind din
pestera sa, a fugit la munte si a trecut la muntele Nitriei si gasind acolo o
pestera, foarte i-a placut si s-a asezat intr-insa. Si imi zicea mie, spune avva
Teona : cand va vrea cineva sa se deosebeasca cu viata de galcevile lumii, sa
mearga sa se aseze la un loc linistit, fara galceava si cu tacere. Unul ca
acesta de voieste sa nu-i gaseasca diavolul prepusuri ca acesta asupra mea, se
cade lui sa nu se aseze la loc aproape de cetate sau de sate, ci sa fie departe
de locuinta mireneasca si asa va fi odihnit.
INCEPUTUL SLOVEI
N
PENTRU AVVA NIL
1) Zis-a avva Nil : orice vei face
spre izbanda asupra fratelui ce te-a nedreptatit pe tine, toate spre sminteala
ti se vor face in vremea rugaciunii.( + )
( + ) Nil, Pentru rugaciune, cap. 13.
2) A zis iarasi : rugaciunea este odrasla a blandetii si a nemanierii.( + )
( + ) La acelas loc, cap. 14.
3) A zis iarasi : rugaciunea este izgonire a intristarii si a mahniciunii.( + )
( + )La acelas loc, cap. 16.
4) A zis iarasi : mergand, vinde-ti toate averile tale si le da saracilor; si
luand crucea, leapada-te de sine-ti, ca sa poti fara de raspandire sa te rogi.(
+ )
( + ) La acelas loc. cap. 17.
5) A zis iarasi : orice vei suferi filosofand ( +1 ), vei gasi roada acestuia in
vremea rugaciunii.( +2 )
( +1 ) Adica rabdand.
( +2 ) La acelas loc, cap. 19.
6) A zis iarasi : dorind sa te rogi cum se cade, sa nu mahnesti vreun suflet;
iar de nu, in zadar alergi.( + )
( + ) La acelas loc, cap. 20.
7) Zis-a iarasi : nu voi dupa cum ti se pare, sa se faca lucrurile tale, ci dupa
cum place lui Dumnezeu si vei fi tulburat si nemultumit in vremea rugaciunii
tale.( + )
( + ) La acelas loc, cap. 89.
8) Zis-a iarasi : fericit este calugarul, cel ce se socoteste pe sinesi tuturor
lepadatura.( + )
( + ) La acelas loc, cap. 123.
9) Zis-a iarasi : neranit ramane de sagetile vrajmasului calugarul care iubeste
linistea. Iar cel ce se amesteca cu multimea oamenilor, dese rani
primeste.
10) Zis-a iarasi : robul care se leneveste de lucrurile
stapanului sau sa se gateasca spre batai.( + )
( + ) Luca XII, 47
PENTRU AVVA NISTERO
1) Avva Nistero cel mare umbla in pustie cu un
frate si vazand un balaur a fugit. Si i-a zis lui fratele : si tu te temi,
parinte ? Si i-a zis lui batranul : nu ma tem, fiule, dar mai de folos este ca
am fugit, fiindca nu puteam scapa de duhul slavei desarte.
2) Un frate
l-a intrebat pe un batran, zicand; care lucru este bun sa-l fac si sa traiesc cu
el ? Si a zis batranul : Dumnezeu stie care este bun. Insa auzim ca a intrebat
cineva din parinti pe avva Nistero cel mare, pe prietenul lui avva Antonie. Si
i-a zis lui : care lucru este bun sa-l fac ? Si i-a zis : au nu sunt toate
lucrurile intocmai ? Scriptura zice ca Avraam a fost iubitor de straini si
Dumnezeu era cu dansul. Ilie iubea linistea si Dumnezeu era cu dansul si David a
fost smerit si Dumnezeu era cu dansul. Deci, ce vezi cu sufletul tau ca voiesti,
dupa Dumnezeu aceasta fa, si-ti pazeste inima.
3) Avva Iosif zis-a lui
avva Nistero : ce voi face limbii mele, caci nu o pot stapani ? Si i-a zis lui
batranul : dar de vei vorbi, ai odihna ? I-a zis lui : nu. Si a zis batranul :
deci, daca nu ai odihna pentru ce vorbesti ? Mai bine taci si de se va intampla
vorba, mai vartos asculta decat sa vorbesti.
4) Un frate a vazut pe avva
Nistero purtand doua colovii si l-a intrebat pe el, zicand : de va veni vreun
sarac si-ti va cere haina, pe care o dai lui ? Si raspunzand a zis : pe cea mai
buna. Si i-a zis fratele : dar daca si aitui iti va cere, ce ii dai lui ? Si i-a
zis batranul : jumatatea celeilalte. Si a zis fratele : dar daca si altul iti va
cere ce ii vei da lui ? Iar el a zis : tai si pe cealalta si-i dau lui pe
jumatate si cu cealalta ma incing. Si iarasi a zis : dar daca si pe aceasta o va
cere cineva, ce faci ? Batranul a raspuns : ii dau lui si pe cealalta si mergand
ed la un loc, pana cand Dumnezeu va trimite si ma va acoperi, caci nu cer de la
altcineva.
5) Zis-a avva Nistero : dator este calugarul in toata seara si
dimineata sa faca socoteala pentru ce am facut noi din cele ce voieste Dumnezeu
si ce nu am facut din cele nu voieste si asa sa-si albeasca toata viata, caci ce
asa a trait avva Arsenie. Sileste-te in toate zileie sa stai inaintea lui
Dumnezeu fara pacat. Asa te roaga lui Dumnezeu, ca si cum ai fi de fata inaintea
Lui, care este de fata, caci cu adevarat este de fata. Nu-ti pune tie legi si nu
judeca pe nimeni. Strain lucru este calugarilor sa jure, sa calce juramantul, sa
minta, sa blesteme, sa ocarasca, sa rada. Iar cel ce se cinsteste peste cuviinta
sau se lauda, mult se pagubeste.
PENTRU AVVA NISTERO CEL DIN
CHINOVIE
1) Zicea avva Pimen despre avva Nistero, ca precum sarpele
cel de arama, pe care l-a facut Moise spre tamaduirea norodului, asa a lost
batranul, avand toata fapta cea buna si tacand, pe toti ii tamaduia.
2)
Intrebat fiind avva Nistero de avva Pimen, de unde a castigat aceasta fapta
buna, caci oricand i s-a intamplat necaz in chinovie, nu graia, nici nu intra in
imijloc, a raspuns : iarta-ma, avvo ! Cand am intrat la inceput in chinovie am
zis cugetului meu : ca tu si magarul una sunteti. Precum magarul se bate si nu
graieste, se ocaraste si nimic nu raspunde, asa si tu. Dupa cum zice psalmistui
: ca un dobitoc eram inaintea Ta, dar eu sunt pururea cu Tine.
PENTRU
AVVA NICON
1) Un frate l-a intrebat pe unul din batrani, zicand : cum
diavolul aduce ispite asupra sfintilor ? Si i-a zis lui batranul ca a fost unul
din parinti, anume Nicon, care locuia in Muntele Sinai. Si iata pe oarecine
mergand la casa unui faranit si gasind pe fiica lui singura, a cazut cu dansa.
Si i-a zis ei : spune ca pustnicul avva Nicon ti-a facut asa. Si cand a venit
tatal ei si a aflat, luand sabia, s-a dus asupra batranului si batand in usa, a
iesit batranul. Si intinzand el sabia ca sa-l omoare, s-a uscat mana lui. Si
ducandu-se faranitul la biserica, a spus batranilor si au trimis la dansul si a
venit batranul. Si batandu-l mult, voiau sa-l goneasca. Si s-a rugat zicand :
lasa-ma aici, pentru Dumnezeu, ca sa ma pocaiesc, si despartindu-l pe el trei
ani, a dat porunca ca nimeni sa nu mearga la el. Si a facut trei ani, venind in
fiecare duminica la biserica si facand metanie, se ruga la toti zicand :
rugati-va pentru mine ! Iar mai pe urma s-a indracit cel ce a facut pacatul si a
pus ispita asupra batranului. Si a marturisit in biserica ca el a facut pacatul
si a zis sa napastuiasca pe robul lui Dumnezeu. Si mergand tot norodul, a facut
metanie batranului, zicand : iarta-ne pe noi, avvo ! Si le-a zis lor : de a va
ierta, iertati sunteti; dar a ramane aici cu voi nu mai raman, ca nu s-a aflat
unui sa aiba dreapta socoteala si sa-i fie mila de mine. Si asa s-a dus de
acolo. Si a zis batranul catre fratele : vezi cum diavolul aduce ispitele asupra
sfintilor ?
PENTRU AVVA NETRA
1) Povestitu-s-a despre avva
Netra, ucenicul lui avva Siluan, ca si cand sedea in chilia sa in muntele Sinai,
cu masura se ocarmuia pe sinesi dupa trebuinta trupului. Iar cand s-a facut
episcop la Faran, mai mult se stramtora pe sinesi spre viata cea aspra. Si i-a
zis lui ucenicul sau : avvo, cand eram in pustie, nu te nevoiai asa. Si i-a
raspuns batranul : acolo era pustie si liniste si saracie si voiam sa
chivernisesc trupul, ca sa nu ma bolnavesc si sa caut cele ce nu aveam. Iar aici
este lume si pricepere si de ma voi si bolnavi aici, este cine sa ma
sprijineasca, ca sa nu pierd calugaria.
PENTRU AVVA
NICHITA
1) Spunea avva Nichita despre doi oarecare frati ca s-au
unit, vrand sa locuiasca impreuna. Si a socotit unul intru sine : Orice va voi
fratele meu, aceea sa fac. Asemenea si fratele celalalt a socotit, ca voia
fratelui sau va face. Si au trait ani multi cu multa dragoste. Dar vazand
vrajmasul, s-a dus sa-i desparta si stand in tinda se arata unuia ca un
porumbel, iar altuia ca o cioara. Si a zis unul : vezi porumbelul acesta ? Zis-a
acela : cioara este. Si au inceput a se certa, altul alta zicand, si sculandu-se
s-au batut pana la sange, spre cea mai desavarsita bucurie a vrajmasului si s-au
despartit. Iar dupa trei zile s-au trezit venindu-si in fire si facandu-si
metaiiie, marturiseau ceea ce fiecare din ei socoteau pasarea cea vazuta. Si
cunoscand razboiul vrajmasului, au ramas pana la sfarsit
nedespartiti.
INCEPUTUL SLOVEI X.
PENTRU AVVA
XOIE
1) Un frate l-a intrebat pe avva Xoie, zicand : de ma voi afla
undeva si voi manca trei paini, nu cumva este mult ? I-a zis lui batranul : la
arie ai venit, frate ? Si a zis iarasi : de voi bea trei pahare cu vin, nu cumva
este mult ? I-a zis lui : de nu este drac, nu este mult; iar de este, este mult.
Caci vinul este strain de calugarii cei ce traiesc dupa Dumnezeu. 2) Spunea unui
dintre parinti despre ava Xoie tebeul ca a intrat odata in muntele Sinai si
iesind el de acolo, l-a intampinat un frate si suspinand zicea : ne mahnim,
avvo, petru neploare. I-a zis lui batranul : si de ce nu cereti si va rugati lui
Dumnezeu ? l-a zis lui fratele : ne rugam si facem litanii dar nu ploua. I-a zis
lui batranul : negresit, nu va rugati cu deadinsul. Vrei insa sa cunosti, ca asa
este ? Si si-a intins mainile la cer cu rugaciune si indata a plouat. Si vazand
fratele, s-a temut si cazand cu fata la pamant, si s-a inchinat lui, iar
batranul a fugit. Fratele a vestit la toti ceea ce s-a facut si cei ce au auzit,
au slavit pe Dumnezeu.
PENTRU AVVA XANTIE
1) Zis-a avva
Xantie : talharul pe Cruce era si dintr-un cuvant s-a indreptat. Si Iuda cu
apostolii era impreuna numarat si intr-o noapte a prapadit toata osteneala si
s-a pogorat din ceruri in iad. Drept aceea, nimeni facand bine, sa nu se
faleasca, caci toti cei ce s-au nadajduit in sinesi, au cazut.
2) S-au
suit odata avva Xanie de la Schit la Terenut. Si unde a gazduit pentru osteneala
nevointei, i-a adus lui putin vin. Si auzind unii, i-au adus lui un indracit si
a inceput dracul sa il ocarasca pe batran : la bautorul de vin acesta m-ati adus
? Si batranul nu voia sa il scoata, dar pentru defaimare zicea : cred lui
Hristos, ca nu voi ispravi paharul acesta pana ce nu vei ce nu vei iesi. Si daca
a inceput batranul sa bea, a strigat dracul, zicand : ma arzi, ma arzi ! Si mai
inainte de a ispravi, a iesit dracul, cu darul lui Hristos.
3) Acestasi a
zis : cainele este mai bun decat mine, caci si dragoste are si la judecata nu
vine.
INCEPUTUL SLOVEI O.
PENTRU AVVA
OLIMPIE
1) Zis-a avva Olimpie : s-a pogorit odata un preot al
elinilor la Schit si a venit la chilia mea si a adormit. Si vazand vietuirea
calugarilor, mi-a zis : asa vietuind, nimic nu vedeti la Dumnezeui vostru ? Si
i-am zis lui : nu. Si mi-a zis mie preotul : dar noi cand slujim dumnezeului
nostru nimic nu ascunde de noi ci ne descopere tainele lui. Si voi atatea
osteneli facand, privegheri, linistiri si nevointe, zici ca nimic nu vedeti.
Negresit dar, daca nimic nu vedeti, cugete rele aveti in inimile voastre, care
va despart pe voi de Dumnezeu si pentru aceasta nu va descopere voua tainele. Si
m-am dus si am vestit batranilor cuvintele lui si s-au minunat, zicand ca asa
este, caci cugetele cele necunoscute il despart pe Dumnezeu de om.
2)
Avva Olimpie cel ai chiliilor, a fost luptat spre curvie si i-a zis lui cugetul
: du-te, ia femeie ! Si sculandu-se a calcat lut si a facut femeie. Apoi si-a
zis : iata femeia ta ! Trebuie dar sa lucrezi mult ca sa o hranesti. Si lucra
ostenindu-se mult. Si dupa o zi iarasi calcand lut, si-a facut lui si fiica si
zicea gandului sau : a nascut femeia ta. Ai mai multa trebuinta sa lucrezi, ca
sa poti sa-ti hranesti fiul si sa-l acoperi. Si asa facand, s-a topit pe sine,
si a zis cugetului : daca nu mai poti suferi osteneala, nici femeie sa nu cauti.
Vazand Dumnezeu osteneala lui, a ridicat de la el razboiul si s-a
odihnit.
PENTRU AVVA ORSISIE
Zis-a avva Orsisie : caramida
nearsa punandu-se la temelie aproape de rau, nu rabda o zi, iar cea arsa ca o
piatra ramane. Asa este si omul care are socoteala trupeasea si nu s-a ars ca
Iosif cu frica lui Dumnezeu : se risipeste dupa ce s-a suit la stapanire. Caci
multe sunt ispitele unora ca acestia, fiindca sunt in mijlocul oamenilor. Deci,
bine este cineva, ca dupa ce sunt isi va cunoaste masurile sale sa fuga de
greutatea stapanirii, caci cei tari cu credinta neclintiti sunt. Pentru insusi
sfantul Iosif de va voi cineva sa vorbeasca, zice ca nu a fost pamantesc. Cu
cate a fost ispitit si in ce fel de tara, unde nu era atunci urma de cinstire a
lui Dumnezeu ? Insa Dumnezeul parintilor lui era cu dansul si l-a scos din tot
necazul si acum este cu parintii sai intru Imparatia cerurilor. Si noi,
cunoscand masurile noastre, sa ne nevoim, caci asa vom putea scapa de judecata
lui Dumnezeu.
2) Zis-a iarasi : socotesc ca daca un om nu va pazi inima
sa bine, toate cate a auzit le uita si se leneveste. Si asa, vrajmasul afland
intr-insul loc, il surpa, caci precum un lihnar ( candela ) gatat si luminand,
de va fi trecut cu vederea sa se toarne untdelmn, incet, incet, se stinge si
apoi se intareste intunericul asupra lui. Si nu numai aceasta, dar este cu
putinta cand vine pe langa dansul si soarecele si cauta sa manance fitilul, mai
inainte de a se stinge, nu poate manca untul-de-lemn, iar de a vedea ca nu numai
lumina nu are, dar nici fierbinteala de foc, atunci avand sa traga fitilul,
surpa si lihnarul si de va fi de lut se strica iar de va fi de arama stapanul
casei il face de iznoava. Asa, cand se leneveste sufletul, incet, incet Duhul
Sfant se trage, pana ce desavarsit se va stinge in fierbinteala lui si atunci
vrajmasul mancand osardia sufletului, pe trup il prapadeste rautatea. Iar daca
acela va fi bun cu asezarea catre Dumnezeu, numai s-a rapit spre lenevire.
Dumnezeu ca un indurat, punand intr-insul frica Lui si aducerea aminte a
muncilor, il face sa se trezeasca si sa se pazeasca pe sinesi de aici inainte cu
multa intarire pana la cercetarea lui.
INCEPUTUL SLOVEI
P.
PENTRU AVVA PIMEN
1 ) S-a dus odata avva Pimen, cand
era mai tanar la oarecare batran, sa-l intrebe de trei ganduri. Deci, dupa ce a
venit la batranul, a uitat pe unul din acele trei si s-a intors la chilia sa. Si
cum a pus mana sa deschida incuietoarea, si-a adus amitite de cuvantul pe care
l-a uitat si a lasat incuietoarea si s-a intors la batranul care i-a zis :
degrab ai venit frate. Si i-a povestit lui : cand am pus mana mea sa iau
incuietoarea, mi-am adus aminte de cuvantul pe care il cautam si n-am deschis,
pentru aceasta m-am intors. Si era departarea caii foarte multa. Si i-a zis lui
batranul : ai ingerilor Pimen, adica pastor ( + ); si se va grai numele tau in
tot pamantul Egiptului.
( + ) Caci Pimen in limba elineasca inseamna pastor.
2) Avea odata Paisie, fratele lui avva Pimen, prietesug cu cineva din afara
chiliei lui. Iar avva Pimen nu era de acord. Si sculandu-se a fugit la avva
Amona. Si i-a zis lui : Paisie, fratele meu, are cu cineva prietesug si nu ma
odihnesc. I-a zis lui avva Amona : Pimene, inca traiesti ? Du-te, sezi in chilia
ta si pune-ti in inima ca acum ai un an de cand esti in mormant !
3) Au
venit odata batranii locului la manastirea unde era avva Pimen. Si a intrat avva
Anuv si i-a zis lui : sa chemam pe batrani aici astazi. Si stand mult, nu i-a
dat lui raspuns. Si mahnindu-se, a iesit. I-au zis lui cei ce sedeau aproape de
dansul : avvo, pentru ce n-ai dat lui raspuns. Le-a zis lor avva Pimen : eu
treaba nu am, caci am murit, iar mortul nu graieste.
4) Un batran era in
Egipt mai inainte pana nu a veni cei cu avva Pimen si era stiut foarte si
cinstit. Deci, dupa ce s-au suit cei cu avva Pimen de la Schit, au lasat pe
batran oamenii si veneau la avva Pimen. Si-l zavistuia batranul pe el si-l
vorbea de rau. Deci, a auzit avva Pimen si s-a mahnit. Si a zis fratilor lui :
ce sa facem batranului acestuia mare, caci in intristare ne-au pus oamenii pe
noi, parasind pe batranul si venind la noi, care nu suntem nimic ? Deci cum
putem sa odihnim pe batranul ? Si le-a zis lor : faceti putine bucate si luati
un vas cu vin si sa mergem la dansul sa gustam impreuna. Poate cu aceasta vom
putea sa-l odihnim. Deci au luat bucatele si s-au dus. Si dupa ce au batut in
usa, a auzit ucenicul lui si a zis : cine sunteti ? Iar ei au zis : spune-i
avvei, ca este Pimen si vrea sa se blagosloveasca de dansul ! Si aceasta vestind
ucenicul, a raspuns batranul : du-te, nu am vreme ! Iar ei au rabdat in arsita
zicand : nu ne ducem, de nu ne vom invrednici sa vedem pe batranul. Iar batranul
vazand smerenia lor si rabdarea, umilindu-se, le-a deschis. Si intrand, au
gustat cu el. Iar in vremea cand mancau, zicea : intr-adevar, nu sunt numai cele
ce le-am auzit despre voi, ci insutite am vazut in locul vostru. Si li s-a facut
lor prieten din ziua aceea.
5) A voit odata stapanitorul locului aceluia,
sa vada pe avva Pimen si nu primea batranul. Si cu pricina ca pe un facator de
rele a prins pe fiul surorii lui si l-a pus in temnita, zicand : de va veni
batranul si se va ruga pentru danstil, eu il slobozesc. Si a venit sora lui,
plangand langa usa. Iar el nu i-a dat ei raspuns. Ea il ocara zicand : omule cu
inima de arama, fie-ti mila de mine, ca numai un fiu am ! Iar el trimitand, i-a
zis ei : Pimen fiu n-a nascut. Si asa s-a dus. Si auzind stapanitorul, a trimis
zicand : macar cu cuvantul de va porunci, il voi slobozi pe el. Iar batranul i-a
raspuns inapoi zicand : cerceteaza dupa pravila si de este vrednic de moarte, sa
moara, iar de nu este, fa ccm voiesti ! Iar stapanitorul auzind, l-a slobozit de
la inchisoare.
6) A gresit odata un frate in chinovie. Si era in locurile
acelea un pustnic si multa vreme nu a iesit afara. Si venind staretul chinoviei
la batranul, i-a vestit lui pentru cel ce a gresit. Iar el a zis : goniti-l ! Si
iesind fratele din chinovie, a intrat intr-o surpatura si plangea acolo. Si s-au
intamplat niste frati sa mearga la avva Pimen si l-au auzit plangand. Si intrand
l-au gasit in mare durere. Si l-au rugat pe el ca sa-i duca la batran si nu
voia, zicand : aici vreau eu sa mor ! Si venind ei la avva Pimen, i-au povestit
lui si rugandu-l el pe ei, i-a trimis zicand : spuneti-i ca avva Pimen il
cheama. Si a venit fratele la dansul si vazandu-l pe el batranul necajit,
sculandu-se l-a sarutat si glumind cu dansul l-a rugat sa guste. Si a trimis
avva Pimen pe unul din fratii sai la pustnic, zicand : de multi ani doream sa te
vad, auzind cele despre tine si din lenevirea amandorura nu ne-am intalnit unul
cu altul. Deci acum vrand Dumnezeu si pricina intamplandu-se, ia osteneala si
vino pana aici, ca sa ne vedem unul cu altul ! ( Ca era neiesind din chilia lui
). Si auzind zicea : de n-ar fi vestit Dumnezeu batranului, nu ar fi trimis la
mine. Si sculandu-se, a venit la el. Si inchinandu-se unul altuia cu bucurie, au
sezut. Si a zis lui avva Pimen : doi oameni erau intr-un loc si amandoi aveau
morti. Iar unul a lasat pe mortul sau si s-a dus sa planga pe mortul celuilalt.
Si auzind batranui s-a umilit de cuvantul lui si i-a adus aminte de ceea ce a
facut si a zis : Pimen sus, sus in cer, iar eu jos, jos pe pamant !
7)
S-au dus odata multi batrani la avva Pimen. Si iata unul dintr-ai lui avva Pimen
avea un copil si obrazul, fata lui, din lucrarea diavolului, s-a intors inapoi.
Si vazand tatal copilului multimea parintilor, luand copilul afara de manastire,
sedea plangand. Si s-a intamplat unui batran sa iasa afara si vazandu-l i-a zis
: de ce plangi omule ? Iar el a zis : rudenie sunt cu avva Pimen. Insa iata i
s-a intamplat copilului acestuia ispita si aceasta. Si vrand sa-l aducem la
batranul ne-am temut ca nu voieste sa ne vada si acum de va afua ca suntem aici
trimite si ne alunga. Dar eu vazand venirea voastra, am indraznit de am venit.
Deci, cum voiesti avvo, fie-ti mila de mine si ia copilul inlauntru si va rugati
pentru dansul. Si luandu-l batranul, a intrat si a savarsit lucru cu
intelepciune ca nu l-a dus indata la avva Pimen, ci, incepand de la fratii cei
mai mici, zicea : faceti cruce copilului ! Si dupa ce i-a facut pe toti de i-au
facut cruce, in urma l-au dus si la avva Pimen, dar el nu voia sa-i faca cruce,
iar parintii si se rugau zicand : precum toti si tu fa, parinte. Si suspanind
sculandu-se s-a rugat zicand : Dumnezeule, tamaduieste zidira Ta, ca sa nu fie
stapanita de vrajmasul ! Si facandu-i cruce, indata s-a tamaduit si l-a dat
tatalui sau sanatos.
8) S-a dus un frate odata, din partile lui avva
Pimen, in strainatate. Si a ajuns la un pustnic acolo ( ca era milostiv si multi
veneau la dansul ). Si i-a vestit lui fratele despre avva Pimen. Si auzind fapta
lui cea buna, a dorit sa-l vada. Deci intorcandu-se fratele in Egipt, dupa
catava vreme a venit pustnicul din strainatate in Egipt la fratele cel ce venise
la el ( ca ii spusese lui unde petrece ). Si vazandu-l acela, s-a mirat si s-a
bucurat foarte. Si a zis pustnicul : fii bun si du-ma la avva Pimen ! Si
luandu-l, a venit la avva Pimen si i-a vestit cele despre dansul zicand ca mare
om este si multa dragoste si cinste are la locul lui si i-am vestit lui despre
tine si dorind sa te vada, a venit. Deci l-a primit pe el cu bucurie si
sarutandu-se unul cu altul, au sezut. Si a inceput cel strain a vorbi din
Scriptura locuri duhovnicesti si ceresti. Si si-a intors avva Pimen fata lui si
nu i-a dat raspuns. Si vazand ca nu vorbeste cu dansul, mahnindu-se a iesit. Si
a zis fratelui celui ce l-a adus pe el : in zadar am facut toata calatoria
aceasta, ca am venit la batranul si iata ca nici a vorbi cu mine nu voieste. Si
a intrat fratele, la avva Pimen si i-a zis : avvo, pentru tine a venit acest om
mare, avand atata slava la locul lui. Pentru ce n-ai vorbit cu dansul ? I-a zis
lui batranul : acesta din cei de sus este si cele ceresti graieste, iar eu din
cei de jos sunt si cele pamantesti vorbesc. De mi-ar fi grait despre patimi ale
sufletului, i-as fi raspuns; iar daca pentru lucruri ceresti eu aceasta nu stiu.
Deci iesind frateie, i-a zis : batranul nu degraba vorbeste din Scriptura, ci
daca cineva ii va grai lui despre patimile sufletului, ii raspunde. Iar el
umilindu-se, a intrat la batranul si a zis catre dansul : ce voi face avvo, ca
ma stapanesc patimile sufletului ? Si a luat aminte la dansul batranul,
bucurandu-se. Si a zis : acum bine ai venit. Deschide-ti gura ta pentru acestea
si o voi umplea de bunatati. Iar el mult folosindu-se zicea : cu adevarat
aceasta este calea cea adevarata. Si multumind lui Dumnezeu, s-a intors la locul
sau bucuros caci cu astfel de sfant s-a invrednicit a se intalni.
9) A
prins odata stapanitorul locului pe unul din satul lui avva Pimen. Si au venit
toti, rugandu-se batranului sa mearga si sa-l scoata. Iar el a zis : lasati-ma
trei zile si asa vin ! Deci s-a rugat avva Pimen catre Domnul, zicand : Doamne,
nu-mi da darul acesta, caci nu ma vor lasa sa sed in locul acesta ! Deci a venit
batranul, rugandu-se stapanitorului. Iar el a zis catre dansul : pentru talhari
te rogi, avvo ? Iar batranul s-a bucurat ca n-a primit har de la
dansul.
10) Au povestit unii ca odata avva Pimen si fratii lui lucrau
sculuri si nu sporeau, neavand cum sa cumpere inuri. Si unul dintr-insii a
povestit unui negutator credincios pricina. Iar avva Pimen nu voia sa ia de la
cineva ceva, pentru suparare. Negutatorul vrand sa faca lucru batranului, se
facea ca are trebunita de sculuri. De aceea a adus camila si le-a luat. Si
venind fratele la avva Pimen si auzind ceea ce a facut negutatorul, ca si cand
vrand sa-l laude, a zis : cu adevarat, avvo, si neavand trebuinta le-a luat ca
sa ne faca noua lucru. Si auzind avva Pimen ca neavand trebuinta le-a luat, a
zis fratelui : scoala-te, tocmeste camila si adu-le aici, iar de nu le vei
aduce, Pimen aici nu sade cu voi. Ca nu fac strambatate vreunui om care nu are
trebuinta ca el sa se pagubeasca si sa ia folosul meu. Si s-a dus fratele lui cu
multa osteneala si le-a adus. Iar de nu le aducea batranul se ducea de la
dansii. Deci, dupa ce le-a vazut, s-a bucurat, ca si cand ar fi aflat o mare
comoara.
11) A auzit odata preotul Peluisiului despre un frate ce se duce
des in cetate si se scalda si se leneveste de mantuirea lui. Si venind la
biserica l-a scos din calugarie. Si dupa aceasta l-a mustrat pe dansul inima si
s-a cait. Si a venit la avva Pimen beat de ganduri, avand si levitoanele
fratilor si a vestit batranului pricina. Si i-a zis lui batranul : nu ai tu ceva
din ale omului cel vechi ? Te-ai dezbracat de el ? Iar preotul a zis : ma
impartasesc de omul cel vechi. Iar batranul i-a zis : iata ca si tu esti ca si
fratii; ca desi putin te impartasesti din vechime, insa esti supus pacatului.
Atunci mergand preotul, a chemat pe frati si s-a pocait inaintea celor
unsprezece si i-a imbracat pe ei cu chipul calugaresc si i-a
slobozit.
12) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen zicand : am facut pacat
mare si voiesc sa ma pocaiesc trei ani. I-a zis lui batranul : este mult. Si a
zis fratele : dar pana la un an ? Si a zis iarasi batranul : mult este. Iar cei
ce erau de fata au zis : dar pana la patruzeci de zile ? Si iarasi a zis : mult
este. Si a adaus : eu zic ca daca din toata inima se va pocai omul si nu va mai
continua sa faca pacatul si in trei zile il primeste pe el Dumnezeu.
13)
Zis-a iarasi : semul calugarului in ispite se arata.
14) Zis-a iarasi :
precum spatarul imparatului sta langa dansul de-a pururea gata, asa trebuie si
sufletul sa fie gata spre a lupta impotriva dracului curviei.
15) A
intrebat avva Anuv pe avva Pimen despre gandurile cele necurate pe care le naste
inima omului si despre poftele cele desarte. Si i-a zis lui avva Pimen : au
doara va slabi securea fara cel ce taie cu ea ? ( + ). Insa tu nu le da lor loc,
nici te indulci cu dansele si raman nelucratoare.
( + ) Isaia X, 15.
16) Zis-a iarasi avva Pimen : de n-ar fi venit Navuzardan, bucatarul cel mare,
nu ar fi ars biserica Domnului ( + ). Adica, de n-ar fi venit odihna imbuibarii
pantecelui in suflet, n-ar fi cazut mintea in razboiul vrajmasului.
( + ) 4 Impar 24, 28, 29.
17) Se spune despre avva Pimen, ca chemat fiind sa manance fara voia lui,
mergea lacrimand, ca sa nu fie neascultator fratelui sau si sa-l
mahneasca.
18) Zis-a iarasi avva Pimen : nu locui in locul unde vezi pe
unii ca au zavistie asupra ta. Fiindca nu sporesti.
19) Povestit-au unii
lui avva Pimen, despre un calugar, ca nu bea vin. Si a zis : vinul nu este al
calugarilor.
20) A intrebat avva Isaia pe avva Pimen despre gandurile
cele spurcate. Si i-a zis lui avva Pimen : precum o lada plina cu haine, de le
va lasa cineva, cu vremea putrezesc, asa si gandurile, de nu le vom face cu
trupul, cu vremea se prapadesc si se putrezesc.
21 ) A intrebat avva
Iosif tot acest cuvant. Si i-a zis lui avva Pimen : precum daca cineva va pune
intr-un vas sarpe si scorpie si il va astupa, negresit, cu vremea mor, asa si
gandurile cele rele, de la draci odraslind, prin rabdare lipsesc.
22) Un
frate a venit la avva Pimen si i-a zis lui : seaman tarana mea si fac dintr-insa
milostenie. I-a zis lui batranul : bine faci ! Si s-a dus cu osardie si a sporit
milostenia. Si a auzit avva Anuv cuvantul si i-a zis lui avva Pimen : nu te temi
de Dumnezeu, asa graind fratelui ? Si a tacut batranul. Dupa doua zile a trimis
avva Pimen la fratele si i-a zis lui, auzind si avva Anuv : ce mi-ai zis
alaltaleri, ca mintea mea era aiurea ? Si a zis lui fratele : am zis ca seaman
tarina mea si fac dintr-insa milostenie. Si i-a zis avva Pimen : am gandit ca
pentru fratele tau cel mirean ai grait; iar daca tu esti cel ce faci lucrul
acesta, nu este lucru calugaresc. Iar el auzind, s-a mahnit, zicand : alt lucru
nu stiu decat acesta si nu pot ca sa nu seaman tarina mea. Deci, dupa ce s-a
dus, i-a facut lui metanie avva Anuv, zicand : iarta-ma ! Si a zis avva Pimen :
si eu de la inceput stiam ca nu este lucru calugaresc, dar dupa socoteala lui am
grait si m-am straduit spre sporirea dragostei, iar acum s-a dus mahnit si tot
la fel face.
23) A zis avva Pimen : de va gresi omul si va tagadui,
zicand n-am gresit, nu-l mustra. Iar de nu, ii tai osardia; iar de vei zice lui
: nu te mahni, frate, ci te pazeste de acum inainte, ii ridici sufletul spre
pocainta.
24) A zis iarasi : buna este ispitirea, ca aceasta face pe om
mai lamurit.
25) A zis iarasi : omul care invata, dar nu face cele ce
invata, este asemenea cu fantana, ca pe toti ii adapa si ii spala, iar pe sine
nu se poate curati, ci de toata intinaciunea este plina si toata necuratenia
intr-insa se afla.
26) Trecand odata avva Pimen prin Egipt, a vazut o
femeie sezand la un mormant si plangand cu amar. Si a zis : de vor veni toate
veseliile lumii acesteia, nu vor muta sufletul ei de la plans. Asa si calugarul,
trebtiie de-a pururi sa aiba plansul in sine.
27) A zis iarasi : ca este
om, care se pare ca tace, dar inima lui osandete pe altii. Unul ca acesta
totdeauna graieste. Si este altul care de dimitieata pana seara graieste si
tacere tine, adica fara de folos nimic nu graieste.
28) Un frate a venit
la avva Pimen si i-a zis : avvo, multe ganduri am si ma primejduesc din pricina
lor. Si l-a scos pe el batranul afara sub vazduh si i-a zis : intinde bratul si
tine vanturile. Iar el a zis : nu pot sa fac aceasta. Si i-a zis batranul : daca
asta nu poti s-o faci, nici gandurile nu le poti opri sa nu vina . Alt lucru
este insa sa le stai impotriva.
29) A zis avva Pimen : de sunt trei la un
loc si unul se linisteste bine, iar unul este bolnav si multumeste, celalalt
slujeste cu cuget curat, toti trei de o lucrare sunt.
30) Zis-a iarasi :
scris este : in ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul
meu, Dumnezeule ( + ). Fiindca cerbii in pustie inghit multe jiganii taratoare,
iar cand ii arde otrava, doresc sa vina la ape, si dupa ce beau se racoresc de
otrava jiganiilor. Asa si calugarii, in pustie sezand se ard de otrava dracilor
celor vicleni si doresc sambata si duminica sa vina la izvoarele apelor, adica
la Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos, ca sa se curateasca de
amaraciunea celui viclean.
( + ) Psalm 40, 1.
31) A intrebat avva Iosif pe avva Pimen, cum trebuie a posti. I-a zis avva Pimen
lui : eu voiesc ca cel ce mananca in fiecare zi, cate putin sa manance, ca sa nu
se sature. I-a zis avva Iosif : cand erai mai tanar, nu posteai din doua in doua
zile, avvo ? Si a zis batranul : eu adevarat si trei si patru zile si o
saptamana. Si acestea toate le-au cercetat parintii, ca niste puternici si au
aflat ca este bine in fiecare zi a manca, dar putin; si ne-au dat noua calea cea
imparateasca, ca este usoara.
32) Spuneau parintii despre avva Pimen cum
ca atunci cand voia sa mearga la biserica, sedea, judecand socotelile sale ca la
un ceas si asa iesea.
32) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand :
mi-a ramas o mostenire, ce sa fac ? I-a zis lui batranul : du-te si dupa trei
zile vino si iti voi spune ! Si a venit dupa cum i-a hotarat. Si a zis batranul
: ce pot sa-ti zic, frate ? De iti voi zice : da-o la biserica, acolo fac mese
mari. De iti voi zice : da-o rudelor tale, nu ai plata; de iti voi zice : da-o
saracilor, ramai fara grija. Deci, orice voiesti, fa; eu treaba nu
am.
34) L-a intrebat pe el alt frate, zicand : ce inseamna : nu da rau
pentru rau ? ( + ). I-a zis lui batranul : patima aceasta patru chipuri are :
intai din inima, al doilea din cautatura, al treilea din limba, al patrulea a nu
face rau in loc de rau. De poti sa-ti curatesti inima, nu vitie in cautatura.
Iar de va veni in cautatura, pazeste-te a nu grai, iar de vei si grai, degraba
taie ca sa nu faci rau in loc de rau.
( + ) 1. Tesal. V, 16; 1 Petru III, 9.
35) Zis-a avva Pimen : a pazi si a lua aminte de sine, si socoteala cea dreapta
: aceste trei fapte bune sunt povatuitoare ale sufletului.
36) Zis-a
iarasi : a te arunca pe sine inaintea lui Dumnezeu si a nu te masura pe sine si
a lepada inapoi voia ta, sunt unelte ale sufletului.
37) Zis-a iarasi :
toata osteneala care iti va veni tie, este biruita prin tacere.
38) Zis-a
iarasi : uraciune este pentru Dumnezeu toata odihna trupeasca.
39) Zis-a
iarasi : plansul este indoit : lucreaza si pazeste.
40) Zis-a iarasi : de
iti va veni gand pentru trebuintele cele de nevoie ale trupului si le vei pune
la oranduiala odata si iarasi va veni si le vei pune la oranduiala si a treia
oara, sa nu iei aminte la dansul, ca este zadarnic.
41) Zis-a iarasi ca
un frate l-a intrebat pe avva Aloine, zicand : ce este defaimarea ? Si a zis
batranul : sa fii tu dedesubtul celor necuvantatoare si sa stii ca acelea sunt
neosandite.
42) Zis-a iarasi : de isi va aduice omul aminte de cuvantui
cel scris ca din cuvintele tale te vei indrepta si din cuvintele tale te vei
osandi ( + ) va alege mai mult tacerea.
( + ) Mat. XII, 27.
43) Zis-a iarasi : inceputul rautatilor este raspandirea.
44) Zis-a
iarasi : avva Isidor preotul Schitului, a grait odata norodului, zicand :
fratilor, nu pentru osteneala am venit la locul acesta ? Si acum nu mai are
osteneala. Deci, eu, luandu-mi cojocul ma duc unde este osteneala si acolo aflu
odihna.
45) Un frate i-a zis lui avva Pimen : de vei vedea vreun lucru,
voiesti sa-l spui ? I-a zis lui batranul : scris este : oricine va raspunde
cuvant mai inainte de a auzi, neinteleptie ii este lui si defaimare ( + ). De
vei fi intrebat, raspunde, iar de nu, taci !
( + ) Pilde XVIII, 13.
46) A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : poate omul sa nadajduiasca numai
la o fapta ? Si i-a zis lui batranul : avva Ioan Colov a zis : eu voiesc sa ma
impartasesc cate putin din toate faptele cele bune.
47) Zis-a iarasi
batranul ca un frate l-a intrebat pe avva Pamvo, daca este bine sa lauzi pe
aproapele ? Si i-a zis lui : mai bine este sa taci.
48) Zis-a iarasi avva
Pimen : si de va face omul cer nou si pamant nou, nu poate sa fie fara de griji
( + ).
( + ) La altele, nu se cade.
49) Zis-a iarasi : omul are trebuinta de smerita cugetare si de frica lui
Dumnezeu totdeauna ca de suflarea ce iese din narile lui.
50) Un frate
l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face ? I-a zis lui batranul : Avraam
cand a intrat in pamantul fagaduintei mormant si-a cumparat lui si prin mormant
a mostenit pamantul. Zis-a fratele : ce este mormantul ? I-a zis lui batranul :
locul plangerii si al tanguirii.
51) Un frate i-a zis lui avva Pimen : de
voi da fratelui meu putina paine sau altceva, dracii le pangaresc ca pe unele ce
se fac pentru placerea oamenilor. I-a zis lui batranul : desi pentru placerea
oamenilor se fac, noi sa dam trebuinta fratelui. Si i-a spus si acest fel de
pilda : doi oameni erau plugari si locuiau intr-o cetate. Si unul dintr-insii
semanand, a facut putine necurate, iar celalalt, lenevindu-se nu a facut nimic.
Deci facandu-se foamete, care din amandoi poate sa traiasca ? A raspuns fratele
: cel ce a facut cele putine si necurate. I-a zis lui batranul : asadar si noi
sa semanam putine, chiar si necurate, sa nu murim de foame.
52) Zis-a
iarasi avva Pimen ca a zis avva Ammona : omul in toata vremea sa poarta secure
si nu gaseste sa doboare un copac; si este altul iscusit sa taie si cu putine
lovituri da jos copacul. Si zicea ca securea este dreapta socoteala.
53)
Un frate l-a intrebat pe avva Pimen : cum este dator omul sa petreaca ? I-a zis
lui batranul : vedem pe Daniil ca nu s-a aflat asupra lui pira, fara numai in
slujbele Domnului Dumnezeului sau.
54) Zis-a avva Pimen : voia omului
este zid de arama intre Dumnezeu si piatra care bate impotriva. Deci, de o va
lasa omul pe ea, zice si el : intru Dumnezeul meu voi trece zidul . Iar daca
indreptarea de sine se va impreuna cu voia, patimeste omul.
( + ) Psalm. VII, 32.
55) Zis-a iarasi ca sezand odata batranii si mancand, sta slujind avva Alonie,
si vazandu-l pe dansul, l-au laudat. Iar el nimic nu a raspuns. Deci i-a zis lui
unui in taina : de ce nu ai raspuns batranilor cand te laudau ? Si a zis lui
avva Alonie : de le-as fi raspuns, m-as fi aflat ca si cum as fi primit
lauda.
56) Zis-a iarasi : oamenii pentru savarsire graiesc si putine
lucreaza.
57) Zis-a avva Pimen : precum fumul goneste albinele si atunci
se ia dulceata lucrarii lor, aaa si odihna cea trupeasca goneste frica lui
Dumnezeu din suflet si prapadeste toata lucrarea cea buna a lui.
58) Un
frate a venit la avva Pimen intru a doua saptamana din Postul mare si
marturisindu-si gandurile si dobandind odihna, i-a zis : putin de nu m-am
impiedicat sa vin aici astazi. Si i-a zis lui batranul : pentru ce ? Zis-a
fratele : am gandit nu cumva pentru post nu-mi vei deschide. I-a zis lui avva
Pimen : noi nu ne-am invatat a inchide usa cea de lemn, ci mai vartos usa
limbii.
59) Zis-a iarasi avva Pimen : trebuie sa fugi de cele trupesti,
caci cand este omul aproape de razboiul cel trupesc, se aseamana cu un barbat,
care sta deasupra unei gropi prea adanci si in orice ceas va voi vrajmasul, il
arunca lesne jos, iar de va fi departe de cele trupesti, se aseamana unui barbat
care este departe de groapa, si desi il va trage pe el vrajmasul sa-l arunce
jos, pana cand il trage si il sileste, Dumnezeu ii trimite lui
ajutor.
60) Zis-a iarasi : saracia si necazul si stramtoarea si postul :
acestea sunt uneltele vietii calugaresti. Ca scris este : de vor fi acesti trei
barbati, Noe, Iov si Daniil, viu sunt Eu, zice Domnul ( + ). Noe este fata a
neagoniselii, Iov a ostenelii si Daniil a dreptei socoteli. Deci, de vor fi
aceste trei fapte in om, Domnul locuieste in el.
( + ) Iezechil XIV, 14. 20.
61) Spunea avva Iosif, ca sezand cu avva Pimen, a numit avva pe Agafton. Si i-am
zis lui : tanar este, pentru ce il numesti pe el avva ? Si mi-a zis avva Pimen :
gura lui l-a facut pe el sa se numeasca avva.
62) A venit odata un frate
la avva Pimen si i-a zis : ce voi face, parinte, ca sunt suparat de curvie ? Si
iata m-am dus la avva Ivistion si mi-a zis : nu trebuie sa o lasi sa zaboveasca
in tine. I-a zis lui avva Pimen : faptele lui avva Ivistion sunt sus impreuna cu
ingerii si nu stie ca eu si tu suntem in curvie. De va tine calugarul pantecele,
limba si strainatatea, sa indraznesti ca nu moare.
63) Zis-a avva Pimen :
invata-ti gura sa vorbeasca cele ale inimii.
64) A intrebat un frate pe
avva Pimen, zicand : de voi vedea greseala fratelui meu, bine este sa o acopar ?
I-a zis lui batranul : in orice ceas vom acoperi greseala fratelui nostru si
Dumnezeu o acopere pe a noastra; si in orice ceas o aratam pe a fratelui si
Dumnezeu o arata pe a noastra.
65) Zis-a iarasi avva Pimen : a intrebat
pe avva Paisie cineva odata, zicand : ce voi face sufletului meu, ca e
nesimtitor si nu se teme de Dumnezeu ? Si i-a zis lui : du-te, lipeste-te de
omul care se teme de Dumnezeu si apropiindu-te, te vei invata si tu a te teme de
Dumnezeu.
66) Zis-a iarasi : daca doua lucruri va birui calugarul, poate
sa se faca slobod de lume. Si a zis un frate : care sunt acestea ? Si a zis :
odihna cea trupeasca si slava cea desarta.
67) A intrebat Avraam al lui
Agafton pe avva Pimen, zicand : cum ma lupta dracii ? Si i-a zis lui avva Pimen
: pe tine te lupta dracii ? Nu se lupta cu noi, cata vreme facem voile noastre.
Ca voile noastre s-au facut draci si ei sunt care ne necajesc pe noi, ca sa le
implinim. Iar de voiesti sa stii cu cine s-au luptat dracii, apoi afla ca cu
Moise si cu cei asemenea lui.
68) Zis-a avva Pimen : aceasta petrecere a
dat Dumnezeu lui Izrael, a se departa de cele afara de fire, adica de manie, de
iutime, de zavistie, de uraciune si de grairea de rau asupra fratelui si de
celelalte ale vechimei.
69) A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand :
spune-mi un cuvant ! Si i-a zis lui : inceputul lucrului care l-au pus parintii,
este plansul. Zis-a iarasi fratele : spune-mi alt cuvant ! Raspuns-a batranul :
cat poti, lucreaza rucodelie, ca dintr-insa sa faci milostenie; ca scris este,
ca milostenia si credinta curata pacatele ( + ). Zis-a fratele : ce este
credinta ? Zis-a batranul : credinta este a petrece cu smerita cugetare si a
face milostenie.
( + ) Pilde, XV, 29.
70) Un frate a intrebat pe avva Pimen, zicand : de voi vedea vreun frate, despre
care am auzit vreo greseala, nu vreau sa-l bag pe el in chilia mea; iar de voi
vedea vreunul bun, ma bucur impreuna cu el. I-a zis lui batranul : de faci
fratelui celui bun putin bine, indoit fa cu acela, ca acesta este cel
neputincios.Caci era cineva intr-o obste, anume Timotei, pustnic si auzind
egumenul veste de un frate pentru o ispita, l-a intrebat de Timotei de el. Si
l-a sfatuit sa-l scoata afara. Deci, dupa ce l-a scos, s-a pus ispita fratelui
asupra lui Timotei, pana ce-s-a primejduit. Si plangea Timotei inaintea lui
Dumnezeu, zicand : am gresit, iarta-ma ! Si i-a venit lui glas zicand : Timotei,
sa nu socotesti ca aceasta ti-am facut tie pentru altceva, decat numai ca ai
trecut cu vederea pe fratele tau in vremea ispitei lui.
71) Zis-a avva
Pimen : pentru aceasta zacem intru atatea ispite, ca numele noastre si randuiala
nu le pazim. Precum Scriptura zice : nu vedem femeia cananeanca, care a primit
numele ei fiindca a odihnit-o pe ea Mantuitorul ? ( +1 ) Iarasi Avigheea cand a
zis lui David, ca intru mine este pacatul ? ( +2 ) Si a ascultat-o pe ea si a
iubit-o. Avigheea ia fata sufletului si David a dumnezeirii. Deci, daca sufletul
se va prihani pe sine inaintea Domnului, il iubeste pe el Domnul.
( +1 ) Mat. XV, 27. 3
( +2 ) 1 Impar. XXV, 24.
72) Trecea odata avva Pimen cu avva Anuv prin partile Diolchiei.Si venind
imprejurul mormanturilor, vad o femeie cumplit rupandu-se si plangand cu amar.
Si stand, lua aminte la dansa si pasind putin mai inainte, s-au intalnit cu unul
si l-a intrebat pe el avva Pimen, zicand : ce are femeia aceasta, caci cu amar
plange ? Si i-a zis lui : a murit barbatul ei si fiul si fratele. Si raspunzand
avva Pimen a zis catre avva Anuv : iti zic tie, ca omul de nu va omori voile
trupului toate si nu va agonisi plansul, acesta nu poate sa se faca calugar. Ca
toata viata lui si mintea la plans este.
73) Zis-a avva Pimen : nu te
numara pe tine, ci lipeste-te de cel ce petrece bine.
74) Zis-a iarasi ca
daca mergea vreun frate la avva Ioan Colov, ii da lui dragostea cea frateasca,
care zice : dragostea indelung rabda, se milostiveste ( + ).
( + ) 1 Corint. XIII, 4.
75) Zis-a iarasi despre avva Pamvo, ca a zis despre el avva Antonie ca din
frica de Dumnezeu a facut Duhul lui Dumnezeu sa locuiasca in el.
76)
Povestit-a cineva din parinti despre avva Pimen si despre fratii lui ca locuiau
in Egipt. Si dorind mama lor sa-i vada, nu putea. Deci a pandit cand mergeau ei
la biserica si i-a intalnit. Iar ei vazand-o s-au intors inapoi si au incuiat
usa in fata ei. Ea stand langa usa, striga plangand cu jale multa si zicand : sa
va vad pe voi, fiii mei prea iubiti ! Si auzind-o avva Anuv a intrat la avva
Pimen, zicand : ce vom face batranei acesteia, ca plange la usa ? Si dinauntru
stand o auzeau plangand cu jale multa. Si i-a zis : de ce strigi asa, batrano ?
Iar ea auzind glasul lui, mult mai mult striga plangand si zicand : voiesc sa va
vad pe voi fiii mei si ce este de va voi vedea ? Au doara nu sunt mama voastra ?
Au doara nu eu v-am alaptat ? De acum sunt batrana si auzind glasul tau, m-am
tulburat. I-a zis ei batranul : aici vrei sa ne vezi pe noi, sau in lumea
cealalta ? I-a raspuns ei : de te vei sili sa nu ne vezi pe noi aici, ne vei
vedea acolo. Deci s-a dus batrana bucurandu-se si zicand : daca eu adevarat va
voi vedea pe voi acolo, nu vreau sa va vad aici.
77) Un frate l-a
intrebat pe avva Pimen, zicand : care sunt cele inalte ? I-a zis lui batranul :
indreptarea de sine.
78) Au venit odata niste eretici la avva Pimen si au
inceput a grai de rau pe arhiepiscopul Alexandriei, cum ca de la preoti are
hirotonia. Iar batranul tacand, l-a chemat pe fratele sau si i-a zis : pune masa
si fa-i sa manance si-i trimite cu pace.
79) Zis-a avva Pimen ca un frate
locuind impreuna cu alti frati, l-a intrebat pe avva Visarion : ce voi face ?
Iar batranul i-a zis lui : taci si nu te socoti pe tine !
80) Zis-a
iarasi : unde inima ta nu are vestire, nu lua aminte.
81) Zis-a iarasi :
de te vei socoti pe tine de nimic, vei avea odihna, ori in ce loc te vei
afla.
82) Zis-a iarasi, ca spunea avva Sisoe : este rusine cand cineva
are pacatul netemerii.
83) Zis-a iarasi : voia, odihna si obisnuinta
acestora surpa pe om.
84) Zis-a iarasi : de vei tacea, vei avea odihna in
tot locul unde vei locui.
85) Zis-a iarasi despre avva Pior, ca in
fiecare zi punea inceput.
86) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand
: de va cadea omul in vreo greseala si se va intoarce, este iertat de Dumnezeu ?
A zis batranul : dar Dumnezeu, Cel ce a poruncit oamenitor sa faca aceasta, nu
mai vartos va face ? Caci a poruncit lui Petru, zicand : iarta de saptezeci de
ori cate sapte fratelui tau ( + ).
( + ) Matei XVIII, 22. 2
87) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : bine este a ne ruga ? I-a zis
lui batranul ca a zis avva Antonie : glasul acesta vine de la fata Domnului
zicand : mangaiati pe norodul Meu, mangaiati !( + ).
( + ) Isaia 40, 1.
88) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : poate omul sa-si tina toate
gandurile si nici unul dintr-insele sa nu dea vrajmasului ? Si i-a zis batranul
: este cel ce ia zece si da una.
89) Acelasi frate l-a intrebat pe avva
Sisoe acelasi cuvant si i-a zis lui : cu adevarat este care nimic nu da
vrajmasului.
90) Era un sihastru mare in muntele Atliviei si au venit
asupra lui talharii si a strigat batranul. Si auzind vecinii lui, i-au prins pe
talhari si i-au dus la judecator si i-au pus in temnita. Si s-au mahnit fratii
zicand : pentru noi au fost dati. Si sculandu-se, au mners la avva Pimen si i-au
vestit lui pricina. El a scris catre batranul, zicand : socoteste, vanzarea cea
dintai de unde s-a facut ? Si atunci vezi pe cea de a doua ! Ca de nti te-ai fi
instrainat mai intai de cele dinlauntru, nu ai fi facut a doua vanzare. Si
vazand batranul sihastru scrisoarea lui avva Pimen ( ca era cunoscut in tot
locul acela si nu iesea din chilia lui) , sculandu-se, a venit in cetate si a
scos pe talhari din temnita si inaintea norodului i-a slobozit pe ei.
91)
Zis-a avva Pimen : nu este calugar cartitorul, nu este calugar cel ce face
rasplatire, nu este calugar maniosul.
92) Au venit unii din batrani la
avva Pimen si i-au zis : de vom vedea pe frati ca dormiteaza in biserica,
voiesti sa-i imboldim ca sa fie treji la priveghere ? Iar el le-a zis lor : eu
cu adevarat de voi vedea pe fratele ca dormiteaza, pun capul lui pe genunchii
mei si-l odihnesc.
93) Se spunea despre un frate ca a fost luptat spre
hula si se rusina sa spuna. Si oriunde auzea de batrani mari, se ducea la dansii
ca sa le vesteasca si cum ajungea, se rusina sa vesteasca. Deci de multe ori s-a
dus si la avva Pimen si l-a vazut pe el batranul ca are ganduri si se mahnea ca
faptele nu le vestea. Deci, intr-una din zile petrecandu-l, i-a zis lui : iata,
de atata vreme vii aici, avand ganduri ca sa-mi vestesti si cand vii nu voiesti
sa spui, ci totdeauna te duci necajit. Spune-mi, dar, fiule, ce ai ? Iar el i-a
zis : cu hula spre Dumnezeu ma lupta diavolul si ma rusinam sa spun. Si
povestindu-i lui lucrul, indata s-a usurat. Deci i-a zis lui batranul : nu te
necaji, fiule, ci cand vine gandul acesta, zi : eu nu am vina, hula ta, asupra
ta, satano ! Caci acest lucru nu-l voieste sufletul meu. Si tot lucrul ce nu-l
voieste sufletul, pentru putina vreme este. Si tamaduindu-se fratele, s-a
dus.
94) A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : ma vad pe mine ca
oriunde ma duc, aflu sprijineala. I-a. zis lui batranul : si cei ce tin in mana
sabia, au pe Dumnezeu, care ii miluieste pe ei in aceasta vreme. Deci de vom fi
viteji, face cu noi mila Sa.
95) Zis-a avva Pimen : daca omul se va
prihani pe sine, rabda pretutindeni.
96) Zis-a iarasi ca spunea avva
Ammona, ca este un om care a facut o suta de ani in chilie si nu a invatat cum
se cade sa stea in chilie.
97) Zis-a avva Pimen : de va ajunge omul la
cuvantul apostolului care zice ca toate sunt curate celor curati ( + ), se vede
pe sine mai prejos decat toata zidirea. Zis-a fratele : cum pot sa ma socotesc
pe mine mai prejos decat ucigastii ? Zis-a batranul : de va ajunge omul la
cuvantul acesta si de va vedea vreun om ucigand, zice : acela a facut numai
acest pacat, iar eu ucid in fiecare zi.
( + ) Tit. 1, 15.
98) A intrebat fratele acelasi cuvant pe avva Anuv, cum ca a zis avva Pimen. Si
i-a zis lui avva Anuv : de va ajunge omul la cuvantul acesta si va vedea
neajunsurile fratelui sau, pe dreptatea sa le va inghiti. Zis-a lui fratele : si
care este dreptatea lui ? A raspuns batranul : ca totdeauna sa se defaime pe
sine.
99) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen : de voi cadea in vreo
ispita, ma roade cugetul si ma invinuieste, pentru ce am cazut ? I-a zis lui
batranul : in orice ceas va cadea omul in greseala si va zice am gresit, indata
a incetat.
100) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : pentru ce
apleaca diavolul sufletul meu, ca sa fiu cu cel ce ma intrece pe mine si ma face
sa defaim pe cel mai prejos decat mine ? Si i-a zis lui batranul : pentru
aceasta a zis apostolul, ca in casa cea mare nu sunt numai vase de aur si de
argint, ci si de lemn si de lut. Deci, de se va curati cineva pe sine de toate
acestea, va fi vas spre cinste de buna treaba stapanului, gatit spre tot lucrul
bun ( + ).
( + ) II Tim. II, 20 - 21.
101) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : cum de nu ma las sa vorbesc
slobod cu parintii despre gandurile mele ? I-a zis lui batranul ca a zis avva
Ioan Colov : de nimic nu se bucura asa de mult vrajmasul ca de cei ce nu-si
arata gandurile lor.
102) Un frate a zis lui avva Pimen : inima mea
slabanogita este, de mi se va intampla sa patimesc putin. I-a zis lui batranul :
nu ne minunam de Iosif care copilandru fiind a rabdat ispita pana in sfarsit si
Dumnezeu l-a slavit pe el ? Nu vedem pe Iov, cum nu s-a induplecat pana in
sfarsit, tinand rabdarea si nu au putut ispitele sa-l clinteasca din nadejdea in
Dumnezeu ?
103) Zis-a avva Pimen : trebuie chinovia sa aiba trei fapte :
a smereniei, a ascultarii si una care sa aiba miscarea si boldul pentru lucrul
chinoviei.
104) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : in vremea
necazului meu am cerut de la unul din sfinti un lucru spre intrebuintare si mi
l-a dat milostenie. Deci daca Dumnezeu ma va iconomisi si pe mine, il voi da si
eu milostenie altora, sau mai bine celor ce mi l-au dat ? I-a zis lui batranul :
cu adevarat la Dumnezeu este, ca Lui sa se dea, ca al Lui este. I-a zis lui
fratele : dar daca il voi duce si nu va voi sa-l ia, ci va zice : du-te, cum
vrei, da-l milostenie, ce voi face ? I-a zis lui batranul : acum al lui este
lucrul. Iar de iti va da cineva fara sa-l ceri acesta este al tau. Iar daca tu
vei cere, sau de la calugar sau de la mirean si nu va voi sa-l primeasca, acesta
este talcul, ca stiind el, sa-l dai pentru el milostenie.
105) Se spunea
despre avva Pimen ca niciodata nu voia sa-si dea cuvantul lui deasupra
cuvantului altui batran, ci mai vartos intru toate il lauda pe
acela.
106) Zis-a avva Pimen : multi din parintii nostri s-au facut
viteji la nevointa, insa la limpezimea cugetelor prin rugaciune, unul cate
unul.
107) Sezand odata Avva Isaac la avva Pimen, s-a auzit glas de
cocos. Si i-a zis lui : sunt vietati aici, avvo ? Iar el raspunzand, i-a zis :
Isaac, de ce ma silesti sa vorbesc ? Tu si cei asemenea cu tine ii auziti pe
acestia, iar cel ce se trezeste, n-are grija de acestea.
108) Se spunea
ca de veneau vreunii la avva Pimen, ii trimitea pe ei la avva Anuv intai, caci
el era mai mare de ani. Iar avva Anuv le zicea lor : la fratele meu Pimen
duceti-va, ca el are darul cuvantului. Iar de sedea avva Anuv aproape de avva
Pimen, nu graia nicidecum avva Pimen cand era el de fata.
109) Era un
mirean foarte evlavios in viata lui si a venit la avva Pimen. S-au mai intamplat
la batranul si alti frati, cerand sa auda de la el vreun cuvant. Si a zis
batranul mireanului celui credincios : graieste fratilor vreun cuvant ! Iar el
se ruga zicand : iarta-ma, avvo, eu ca sa invat am venit. Si silit fiind de
batran, a zis : eu sunt mirean si vanzand si negutatorind verdeturi, dezleg
legaturite si le fac mici, cumpar cu putin si vand cu mult, insa nu stiu din
Scriptura sa vorbesc, dar o pilda voi zice. Un om a zis prietenului sau :
fiindca am pofta sa vad pe imparatul, vino cu mine ! A zis lui prietenul : vin
cu tine pana la jumatatea caii. Si a zis altui prieten : vino tu de ma du la
imparatul ! I-a zis lui : te duc pana la palatul imparatului. Zis-a si celui de
al treilea : vino cu mine la imparatul ! Iar el a zis : eu vin si te duc la
palat si stau si graiesc si te bag la imparatul. Si l-a intrebat pe el : care
este puterea pildei ? Si raspunzand, le-a zis lor : cel dintai este nevointa
care povatuieste pana la drum, cel de al doilea este curatenia, care ajunge pana
la cer, iar al treilea este milostenia, care duce pana la Imparatul Dumnezeu cu
indrazneala. Si asa fratii, folosindu-se s-au dus.
110) Un frate sedea
afara din satul sau si multi ani nu s-a suit in sat si zicea fratilor : iata
cati ani am si nu m-am suit in sat, iar voi totdeauna va suiti ! Si i-a spus lui
avva Pimen despre dansul si a raspuns batranului : eu ma suiam noaptea si
inconjuram satul ca sa nu se laude gandul meu ca nu ma sui.
111 ) Un
frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : spune-mi vreun cuvant ! Si i-a zis
lui : cand se arde pe dedesupt cazanul, nu poate musca sa se apropie de dansul,
nici cetelalte taratoare, iar cand este rece atunci se pune pe el. Asa si
calugarul : cat ramane in faptele cele duhovnicesti, nu poate vrajmasul sa-l
supere.
112) Spunea avva Iosif despre avva Pimen, zicand : acesta este
cuvantul cel scris in Evanghelie : cel ce are haina sa o vanda si sa-si cumpere
cutit ( + ). Adica : cel ce are odihna sa o lase si sa tina catea cea stramta.
( + ) Luca 22, 36.
113) Au intrebat unii din parinti pe avva Pimen, zicand : de vom vedea vreun
frate pacatuind, voiesti sa-l mustram ? Le-a zis lor batranul : eu cu adevarat
de voi avea trebuinta sa trec pe acolo si-l voi vedea pacatuind, trec pe langa
dansul si nu-l mustru.
114) Zis-a avva Pimen : scris este, ca cele ce au
vazut ochii tai, acestea sa marturisesti ( + ). Iar eu va zic voua, ca desi veti
pipai cu mainile voastre, sa nu marturisiti, ca un frate a fost batjocorit cu un
lucru de acest fel. Ca i se parea ca a vazut pe un frate al lui pacatuind cu o
femeie si mult fiind luptat, ducandu-se i-a lovit cu piciorul, socotind ca sunt
ei, si le-a zis : incetati ! Pana cand ? Si de fapt erau snopi de grau. Pentru
aceasta v-am zis voua ca desi veti pipai cu mainile voastre, sa nu mustrati.
( + ) Pilde 25, 7.
115) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face, ca sunt luptat
spre curvie si ma rapesc la manie ? Zis-a batranul : pentru aceasta zicea David,
ca pe leu il batem si pe un urs il sugrumam ( + ); adica, mania o taiem, iar
curvia cu osteneli o stramtoram.
( + ) 1 Impar. 17, 33.
116) Zis-a iarasi : mai mare decat aceasta dragoste nu este cu putinta sa afle
cineva, decat sa-si puna sufletul pentru aproapele sau ( + ). De va auzi cineva
un cuvant rau, adica de mahnire, putand si el sa zica asemenea si se va lupta sa
nu-l zica, sau de i se va face strambatate si va suferi si nu va rasplati, unul
ca acesta isi pune sufletul sau pentru aproapele sau.
( + ) Ioan 15. 13.
117) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce este fatarnicul ? Si i-a
zis lui batranul : fatarnic este cel ce invata pe aproapele lui un lucru la care
el nu a ajuns, caci scris este : vezi paiul din ochii fratelui tau, si iata ,
barna din ochiul tau ( + ), si celelalte.
( + ) Mat. VI, 3, 4.
118) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce este a se mania cineva in
zadar pe fratele sau ? ( + ) Si a zis : orice nedreptate iti va face fratele tau
si tu te vei mania pe el, in zadar te manii. Chiar de iti va scoate ochiul tau
cel drept si iti va taia mana ta cea dreapta si te vei mania pe el, in zadar te
manii. Iar de te desparte de Dumnezeu, atunci sa te manii tare.
( + ) Mat. V. 22.
119) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face pacatelor mele ?
I-a zis lui batranul : cel ce voieste sa se izbaveasca de pacate, prin plans se
izbaveste si cel ce voieste sa agoniseasca fapte bune, prin plans le agoniseste.
Caci plansul este calea pe care ne-a dat-o noua Scriptura si parintii nostri
zicand : plangeti ca alta cale nu este decat aceasta !
120) A intrebat un
frate pe avva Pimen, zicand : ce este pocainta pacatului ? Si i-a zis batranul :
a nu-l mai face de aici inainte, ca pentru aceasta s-au numit fara prihana
dreptii, ca au lasat pacatele si drepti s-au facut.
121) Zis-a iarasi :
viclesgul oamenilor este ascuns dinapoia lor.
122) Un frate l-a intrebat
de avva Pimen : ce voi face ispitelor acestora ce ma tulbura ? I-a zis lui
batranul : sa plangem inaintea bunatatii lui Dumnezeu cu toata osteneala
noastra, pana ce va face cu noi mila Sa !
123) Iarasi l-a intrebat pe
dansul fratele : ce voi face nefolositoarelor mele prietenii pe care le am ? Iar
el i-a zis : este vreun om care trage sa moara si ia aminte la prieteniile
acestea. Nu te apropia, nici le atinge de dansele si singure se instraineaza
!
124) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : poate omul sa fie
mort ? I-a raspuns lui : de va ajunge la pacat, se face mort, iar de va ajunge
la bunatate, va fi viu si o face pe acesta.
125) Zis-a avva Pimen : a zis
fericitul Antonie ca sila cea mare a omului este sa puna greseala sa inaintea
Domnului si sa astepte ispita pana la rasuflarea cea mai de pe urma.
126)
Intrebat a fost avva Pimen : la cine se potriveste cuvantul cel scris " sa nu va
grijiti pentru maine ?" ( + ). I-a raspuns lui batranul : s-a zis pentru omul
care se afla in ispita si se imputineaza, sa nu se ingrijeasca zicand cata vreme
am in ispita aceasta ? Ci mai vartos sa socotesc zicand in fiecare zi : astazi !
( + ) Mat. VI. 31.
127) Zis-a iarasi : a invata pe aproapele, este al unuia ce este sanatos si
nepatimas, fiindca ce trebuinta este sa zideasca cineva casa altuia si sa o
risipeasca pe a sa ?
128) Iarasi a zis : ce trebuinta este sa mearga
cineva la mestesug si sa nu invete ?
129) Zis-a iarasi : toate cele peste
masura sunt ale dracilor.
130) Zis-a iarasi : cand omul voieste sa
zideasca o casa, aduna mult material ca sa poata face casa, inca si multe feluri
aduna. Asa si noi sa luam cate putin din faptele cele bune.
131)
Intrebat-a cineva din parinti pe avva Pimen, zicand : cum a suferit avva Nistero
pe ucenicul sau ? Le-a raspuns lor avva Pimen : de as fi fost eu, si perna i-as
fi pus sub cap. I-a zis lui avva Anuv : si ce ai fi zis lui Dumnezeu ? A raspuns
avva Pimen : i-as fi spus, ca Tu ai zis : scoate intai barna din ochiul tau si
vei vedea sa scoti gunoiul fratelui tau ( + ).
( + ) Mat. VII, 5.
132) Zis-a avva Pimen : foamea si dormitarea nu ne-au lasat pe noi sa vedem cele
rele.
133) Zis-a iarasi : multi s-au facut tari, dar putini
neintaratatori ( + ).
( + ) Evr . XI, 34.
134) Zis-a iarasi : cu suspine toate faptele cele bune au intrat in casa
aceasta, afara de o fapta buna si fara de aceasta cu osteneala sta omul. Deci
l-au intrebat pe el care este ? Si a zis : ca omul sa se
prihaneasca.
135) Zicea de multe ori avva Pimen : nu avem trebuinta de
nimic decat de minte treaza.
136) intrebat-a oarecare din parinti pe avva
Pimen, zicand : cine este cel ce zice, partas sunt eu tuturor ce se tem de Tine
? ( + ) Si a zis batranul : Duhul Sfant este care zice.
( + ) Psalm, 118, 63.
137) Zis-a avva Pimen, ca l-a intrebat un frate pe avva Simon, zicand : de voi
iesi din chilia mea si voi afla pe fratele meu raspandindu-se, si eu ma
raspandesc cu dansul. Si de-l voi afla pe el razand si eu rad cu dansul. Deci,
cand intru in chilia mea, nu am odihna. Si i-a zis lui batranul : voiesti, daca
vei iesi din chilia ta si vei afla pe cei ce rad, si razi si tu, si pe cei ce
vorbesc, sa vorbesti si tu, si sa intri in chiha ta si sa te afli pe tine cum
erai ? Zis-a fratele : dar de ce ? Si raspunzand batranul, a zis : inauntru
pazeste straja, afara pazeste straja.
138) Spunea avva Daniil : ne-am dus
odata la avva Pimen si am gustat impreuna si dupa ce am gustat impreuna ne-a zis
noua : mergeti si va odihniti putin, fratilor ! Deci s-au dus fratii sa se
odihneasca putin si eu am ramas sa-i vorbesc deosebi si sculandu-ma am venit la
chilia lui. Daca m-a vazut ca vin la el, s-a pus pe sine ca si cum ar fi dormit,
ca aceasta era lucrarea batranului, a le face toate in ascuns.
139) Zis-a
avva Pimen : de vei vedea cateva lucruri si vei auzi cuvinte, sa nu le
povestesti aproapelui tau, caci este surpare de razboi.
140) Zis-a iarasi
: intai fugi odata, al doilea fugi, al treilea fa-te sabie !
141) Zis-a
iarasi avva Pimen catre avva Isaac : usureaza putin din dreapta ta si vei avea
odihna in putinele tale zile.
142) Un frate a mers la avva Pimen si
sezand cativa impreuna, au laudat un frate, ca este urator de rele. Zis-a avva
Pimen celui ce a vorbit : si ce este uraciunea de rele ? Si s-a uimit fratele si
nu a gasit ce sa raspunda si sculandu-se a cerut iertare de la batranul, zicand
: spune-mi, ce este uraciunea de rele ? A zis batranui : uraciunea de rele
aceasta este : sa urasca cineva pacatele sale si pe aproapele sau sa-l
indrepte.
143) Un frate venind la avva Pimen, i-a zis : ce voi face ?
Raspuns-a lui batranul : du-te, apropie-te de cel ce zice : ce voiesc eu ? Si
vei avea odihna.
144) Povestit-a avva Iosif, ca a zis avva Isaac : sedeam
odata cu avva Pimen si l-am vazut uimindu-se. Si fiindca aveam multa indrazneala
catre dansul, am pus lui metanie si m-am rugat, zicand : spune-mi, unde erai ?
Iar el fiind silit; a zis : gandul meu era unde a stat Fecioara Maria,
Nascatoarea de Dumnezeu si plangea la Crucea Mantuitorului, si eu voiam pururea
asa sa plang.
145) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand ce voi
face acestei greutati, care nu ma tine ? Raspuns-a lui batranul : corabiile cele
mici si cele mari au braie ca, de nu va fi vantul lor prieinic, si puna
corabierii funia si braiele la pieptul lor si cate putin sa traga corabia, pana
ce Dumnezeu va trimite vantul lor. Iar de vor cunoaste ca s-a sculat ceata,
atunci navalesc si pun par, ca sa nu se invaluie, iar parul este a se prihani pe
sine.
146) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen despre supararea
gandurilor. Si i-a zis lui batranul : acest lucru este asemenea cu un barbat ce
are foc de-a stanga si un pahar cu apa de-a dreapta; deci de se va aprinde
focul, va lua apa din pahar si-l va stinge. Focul este samanta vrajmasului iar
apa insemneaza a se arunca pe sine inaintea lui Dumnezeu.
147) Un frate
l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : mai bine este a vorbi sau a tacea ? I-a
raspuns lui batranul : cel ce vorbeste pentru Dumnezeu, bine face si cel ce tace
pentru Dumnezeu, asemenea.
148) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen,
zicand : cum poate omul sa fuga de a vorbi de rau pe aproapele ? I-a raspuns lui
batranul : noi si fratii nostri doua icoane suntem. Deci in orice vreme va lua
omul aminte de sine, si se va prihani, se afla fratele lui cinstit inaintea lui;
iar cand i se pare el luisi bun, afla pe fratele sau rau inaintea
sa.
149) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen pentru trandavie. Si i-a zis
lui batranul : trandavia sta peste tot inceputul si nu este patima mai rea decat
dinsa iar de o va cunoaste omul ca aceasta este, se odihneste.
150) Zis-a
avva Pimen : trei fapte trupesti am vazut noi la avva Pamvo : nemancarea pana
seara in fiecare zi, tacere si rucodelie ( lucrul mainilor ) mare.
151)
Zis-a iarasi ca zicea avva Teona : macar de va castiga cineva fapta buna,
Dumnezeu nu-i da lui singur darul, caci stie ca n-a fost credincios ostenelii
sale. Ci de va catre prietenul sau, atunci ramane la dansul.
152) Un
frate i-a vorbit lui avva Pimen, zicand : voiesc sa intru in chinovie si sa
locuiesc. I-a zis lui batranul : de voiesti sa intri in chinovie si de nu vei fi
fara de grija pentru toata intalnirea si pentru tot lucrul, nu poti face ale
chinoviei, ca peste un ulcior nu mai nu ai stapanire.
153) Un frate l-a
intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face ? Si i-a zis : scris este :
faradelegea mea voi vesti si ma voi ingriji pentru pacatul meu ( + ).
( + ) Psalm 37, 19
154) Zis-a avva Pimen : aceste doua ganduri, ale curviei si a clevetirii, nu
este cu cuviinta omului nicidecum sa le graiasca nici sa le cugete in inima lui,
caci de va voi catusi de putin a le cugeta in inima lui, nu se foloseste, insa
salbaticindu-se asupra lor, va avea odihna.
155) Fratii lui avva Pimen ii
ziceau : sa ne ducem din locul acesta, ca ne supara manastirile locului acestuia
si ne pierdem sufletele ! Iata si copiii plangand, nu ne lasa sa ne linistim.
Le-a zis lor avva Pimen : pentru glasul ingerilor voiti sa va duceti de aici
?
156) A intrebat avva Bitinie pe avva Pimen, zicand : de va avea cineva
mahnire asupra mea si-i voi cere iertare si nu va primi ce voi face ? I-a
raspuns lui batranul : ia cu tine alti doi frati si cere-ti iertare de la dansul
si de nu va primi ia pe alti cinci, si de nu va primi nici acestora, ia pe
preot, si de nu va primi nici asa, fara tulburare de aici inainte te roaga lui
Dumnezeu ca El sa-i vesteasca lui si sa fii fara grija !
157) Zis-a avva
Pimen ) : a invata pe aproapele, este asemenea cu a-l mustra.
158) Zis-a
iarasi : nu implini voia ta, caci mai vartos este de nevoie a te smeri pe tine
fratelui tau.
159) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : am gasit
un loc care are toata odihna fratilor; voiesti sa locuiesc acolo ? Si i-a zis
batranul : unde nu tulburi pe fratele tau, acolo sa locuiesti.
160) Zis-a
avva Pimen : aceste trei capete sunt folositoare : a te teme de Domnul, a te
ruga neincetat si a face bine aproapelui.
161) Un frate i-a zis lui avva
Pimen : trupul meu a slabit dar patimile nu slabesc. I-a zis lui batranul :
patimile sunt trandafiri cu spini.
162) Un frate l-a intrebat pe avva
Pimen, zicand : ce voi face ? Si i-a raspuns lui batranul : cand Dumnezeu ne va
certa, de ce trebuie sa ne temem ? Si i-a zis lui fratele : de pacatele noastre.
Deci i-a zis batranul : sa intram dar in chilia noastra si sa ne aducem aminte
de pacatele noastre si Domnul ne va ajuta noua in toate.
163) Un frate
mergand la targ, l-a intrebat pe avva Pimen : ce sa fac ? I-a raspuns lui
batranul : fa-te prieten celui ce se sileste pe sine, si cu odihna iti vinzi
vasele tale.
164) Intrebat a fost avva Pimen despre intinaciuni si a
raspuns : de vom intari lucrarea noastra si ne vom trezi cu silinta, nu vom afla
in noi intinaciuni.
165) Zis-a avva Pimen : de la al treilea neam al
schitului si de la avva Moise, n-au mai venit frati spre sporire.
166)
Zis-a iarasi : omul de isi pazeste randuiala sa, nu se tulbura.
167) Un
frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : cum se cade sa sed in chilia mea ?
I-a raspuns lui : a sedea in chilie, cea la aratare, asa este rucodelia ( lucrul
mainilor ), a manca odata in zi, a tacea si a citi, iar in ascuns a spori in
chilie, asa este : a purta prihanirea de sine in tot locul, oriunde vei merge, a
nu te lenevi de ceasul slujbelor bisericesti si de cele ascunse. Iar de se va
intampla in vreo vreme a sedea fara rucodelie, intrand la slujba, fara tulburare
sa savarsesti pravila, iar sfarsitul acestora, tovarasie buna castiga si te
departeaza de cea rea.
168) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen : daca un
frate mi-a luat ceva bani, voiesti sa-l intreb ? I-a raspuns lui batranul :
intreaba-l o data. I-a zis lui fratele : dar ce voi face de nu-mi biruiesc
gandul ? I-a zis lui batranul : lasa gandul tau sa strige, numai pe fratele tau
sa nu-l scarbesti !
169) Intamplatu-s-au unii din parinti de au venit in
casa unui iubitor de Hristos, intre care era si avva Pimen. Si cand mancau ei,
s-a pus inaintea lor carne si au mancat toti, afara de avva Pimen. Si se mirau
batranii ca nu manca, stiind ei dreapta lui socoteala. Iar dupa ce s-au sculat,
i-au zis : tu esti Pimen si asa ai facut ? Le-a raspuns lor batranul :
iertati-ma, parintilor, voi ati mancat si nimeni nu s-a smintit; iar eu de as fi
mancat, fiindca multi frati vin aproape de mine, erau sa se vatame, zicand :
Pimen a mancat carne si noi sa nu mancam si s-au minunat de socoteala lui cea
dreapta.
170) Zis-a avva Pimen : eu zic ca in locul unde se arunca satana
acolo voi fi aruncat.
171) Acelasi i-a zis lui avva Anuv : intoarce-ti
ochii tai, sa nu vada desertaciuni; caci slobozenia omoara sufletele.
( + ) Psalm, 118, 37.
172) Sezand avva Pimen, s-a batut Paisie cu fratele sau pana ce a curs sange
din capetele lor si nimic nu le-a grait batranul. Deci a intrat avva Anuv si
vazandu-i, a zis lui avva Pimen : pentru ce ai lasat pe frati de s-au batut si
nimic nu le-ai zis ? Raspuns-a avva Pimen : frati sunt si iarasi se impaca.
Zis-a avva Anuv : ce este aceasta ? Ai vazut ca asa au facut si zici ca iarasi
se impaca ? I-a zis lui avva Pimen : pune in inima ta ca nu am fost aici
inauntru.
173) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : niste frati
locuiesc cu mine; voiesti sa le poruncesc lor ? I-a raspuns batranul : nu, ci fa
tu intai aceasta, si de voiesc sa traiasca ei singuri vor vedea. I-a zis lui
fratele : voiesc si ei, parinte, sa le poruncesc. Zis-a lui batranul : nu, ci te
fa lor pilda , iar nu datator de lege ( + ).
( + ) Timotei IV, 12.
174) Zis-a avva Pimen : de va veni la tine vreun frate si vei vedea ca nu te
foloseste intrarea lui, incearca cu mintea ta si afla cum a fost gandul tau care
l-ai avut mai mainte de intrarea lui si atunci vei cunoaste pricina nefolosirii.
Iar daca aceasta o vei face cu smerita cugetare si intelegere, vei fi fara
prihana cu aproapele tau, purtand neajunsurile lui. Ca daca cu evlavie va face
omul sederea sa, nu va gresi, caci Dumnezeu este inaintea lui iar precum vad din
aceasta sedere castiga omul frica lui Dumnezeu.
175) Zis-a iarasi : omul
care are copil impreuna locuitor si se indeamna din pricina lui la orice fel de
patimi ale omului celui vechi si iarasi il tine impreuna cu dansul, unul ca
acesta este asemenea cu omul ce are tarina care este roasa de
viermi.
176) A zis iarasi : rautatea pe rautate nu o surpa nicidecum, ci
daca cineva iti va face rau, fa-i tu bine, ca prin facerea de bine sa surpi
rautatea.
177) Zis-a iarasi : David cand s-a luat la lupta cu leul, de
gatlej l-a tinut si indata l-a omorat. Deci daca si noi vom tine gatlejul si
pantecele noastre, vom birui cu ajutorul lui Dumnezeu leul cel
nevazut.
178) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face,
ca-mi vine necaz si ma pornesc ? Si a raspuns batranul : sila face si pe cei
mici si pe cei mari sa se porneasca.
179) Se spunea despre avva Pimen, ca
sedea in Schit cu doi frati ai lui si cel mai mic ii necajea. Si a zis celuilat
frate : ne slabanogeste pe noi acest mai mic, scoala-te sa mergem de aici ! Si
iesind, l-au lasat. Deci daca a vazut ca au zabovit, i-au vazut pe dansii
departe fiind si a inceput a alerga pe urma lor, strigand. Zis-a avva Pimen :
sa-l asteptam pe fratele, ca se osteneste. Deci, dupa ce a venit la dansii, a
facut metanie, zicand : unde va duceti si ma lasati pe mine singur ? I-a zis lui
batranul : fiindca ne nacajesti, pentru aceata ne ducem. Le-a zis lor : bine,
bine ! Unde voiti, sa mergem impreuna. Si vazand batranul nerautatea lui, a zis
fratelui sau : sa ne intoarcem inapoi, frate, ca nu de voia lui facem acestea,
ci diavolul este cel ce face ! Si intorcandu-se au venit la locul
lor.
180) A intrebat un egumen al unei vieti de obste, pe avva Pimen,
zicand : cum pot sa agonisesc frica de Dumnezeu ? I-a zis lui avva Pimen : cum
putem sa castigam frica de Dumnezeu, cei ce inauntru aveam burdufuri de branza
si putini de sare ?
181) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand :
avvo, au fost doi oameni : unul calugar si altul mirean. Calugarul a socotit
seara ca dimineata sa lepede cinul si mireanul a socotit seara ca dimineata sa
devina calugar insa amindoi au murit in noaptea aceea. Oare, ce li se va socoti
lor ? Si a zis batranul : calugarul a murit calugar si mireanul mirean, caci in
ce s-au aflat, s-au dus.
182) Spunea avva Ioan, care a fost trimis in
surghiun de imparatul Marcian : ne-am dus odata din Siria la avva Pimen si voiam
sa-l intrebam pentru impietrirea inimii. Iar batranul nu stia elineste, nici
talmaci nu am gasit; si vazandu-ne pe noi batranul suparati, a inceput a grai in
limba elineasca, zicand : firea apei este moale, iar a pietrei vartoasa, iar
ulciorul deasupra pietrei fiind atarnat, picand cate putina apa, gaureste
piatra. Asa si cuvantul lui Dumnezeu este moale, iar inima noastra vartoasa; dar
auzind omul de mai multe ori cuvantul lui Dumnezeu, i se deschide inima lui spre
a se teme de Dumnezeu.
183) S-a dus avva Isaac la avva Pimen si vazandu-l
pe el ca pune putina apa pe picioare, ca unul ce avea indrazneala catre dansul,
i-a zis : cum unii au intrebuintat asprimea chinuindu-si trupul lor ? I-a zis
lui batranul : noi nu ne-am invatat sa fim omoratori de trupuri, ci de
patimi.
184). Zis-a iarasi : aceste trei rane nu pot sa le tai :
mancarea, imbracamintea si somnul; dar din parte putem sa le taiem.
185)
Spus-a un frate lui avva Pimen, ca multe verdeturi mananca. A zis batranul :
nu-ti sunt tie de folos; ci mananca painea ta si pune verdeturi si sa nu te duci
la casa parintilor tai pentru cele trebuincioase.
186) Se spunea despre
avva Pimen ca de sedeau batranii inaintea lui si graiau despre batrani si de il
pomeneau pe avva Sisoe, zicea : lasati cele despre avva Sisoe, ca nu vin la
masura de povestire cele depre dansul !
PENTRU AVVA
PAMVO
1) A fost un om care se numea avva Pamvo si despre acesta se
povesteste ca trei ani a petrecut rugandu-se la Dumnezeu si zicand : sa nu ma
slavesti pe pamant ! Si atat l-a slavit Dumnezeu incat nu putea cineva sa se
uite in fata lui, de slava care o avea.
2) Se spunea despre avva Pamvo,
ca precum a luat Moise icoana slavei lui Adam, cand s-a slavit fata lui, asa si
fata lui avva Pamvo, ca fulgerul stralucea si era ca un imparat sezand pe tron.
De aceeasi lucrare era si avva Siluan si avva Sisoe.
3) Au venit odata
doi frati la avva Pamvo si l-a intrebat pe el unul, zicand : avvo, eu postesc
din doua in doua zile si mananc doua paini. Oare imi mantuiesc sufletul, sau ma
ratacesc ? A zis si ceialalt : avvo, eu cheltuiesc din averea mea doi bani in
fiecare zi si tin putine pentru hrana, iar celelalte le dau milostenie. Oare ma
mantuiesc sau pier ? Si mult rugandu-se ei nu le-a dat raspuns; iar peste patru
zile aveau sa se duca si ii mangaiau pe dansii clericii, zicand : nu va mahniti,
fratilor, Dumnezeu va va da voua plata. Asa este obiceiul batranului, nu degraba
vorbeste, de nu-i va vesti lui Dumnezeu. Deci au intrat ei la batranul si i-au
zis : avvo, roaga-te pentru noi ! Le-a zis lor : voiti sa mergeti ? Au raspuns :
da ! Si cantarind faptele lor, scriind pe pamant, zicea : Pamvo, din doua in
doua zile postind si doua paini mancand, oare cu aceasta se face calugar ? Nu !
Si Pamvo, lucreaza pe doi bani si-i da milostenie, oare cu aceasta se face
calugar ? Nu inca ! Si le-a zis lor : bune sunt faptele, dar de veti pazi
constiinta fata de aproapele, asa va veti mantui. Si incredintandu-se ei, s-au
dus plini de bucurie.
4) Au venit odata patru pustnici la marele Pamvo,
purtand piei. Si au vestit fiecare fapta cea buna a celuilalt nefiind acela de
fata. Unul postea mult, cel de ai doilea era neagonisitor si cel de ai treilea a
castigat multa dragoste. Se spunea inca si despre cel de al patrulea ca douazeci
si doi de ani avea de cand era sub ascultarea unui batran. Le-a raspuns lor avva
Pamvo : va zic voua, ca fapta cea buna a acestuia este mai mare, caci fiecare
dintre voi, fapta buna care a castigat-o, cu voia sa a agonisit-o; iar acesta
taindu-si voia, voia altuia o face. Caci acest fel de barbati sunt
marturisitori, daca pana la moarte se vor pazi asa.
5) Cel intru fericita
pomenire, Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei, l-a rugat pe avva Pamvo sa se
pogoare din pustie la Alexandria. Deci pogorandu-se si vazand acolo o femeie
usuratica, s-a umplut de lacrimi. Iar cei ce erau impreuna, intrebandu-l pentru
ce a lacrimat, a zis : doua pricini m-au pornit : una, pierzarea aceleia, iar
alta, ca nu am acest fel de silinta spre a placea lui Dumnezeu, cat are aceasta
sa placa oamenilor scarnavi.
6) Zis-a avva Pamvo : cu darul lui Dumnezeu,
de cand m-am lepadat de lume, nu m-am cait de vreun cuvant ce l-am
grait.
7) Zis-a iarasi : acest fel de haina trebuie sa poarte calugarul :
sa o puna afara din chilia lui trei zile si nimeni sa nu o ia.
8) S-a
intamplat odata ca avva Pamvo sa umble cu fratii in partile Egiptului. Si vazand
niste mireni sezand, le zicea lor : sculandu-va, inchinati-va calugarilor, ca sa
fiti blagosloviti de dansii, caci des graiesc cu Dumnezeu si gurile lor sunt
sfinte !
9) Zis-a avva Pamvo : de ai inima treaza, poti sa te mantuiesti.
10) A intrebat preotul Nitriei : cum trebuie fratii sa petreaca ? Iar el
a zis : cu mare nevointa si pazind grija fata de aproapele.
11) A rugat
avva Teodor al Fermii pe avva Pamvo : spune-mi un cuvant. Si cu multa osteneala
i-a zis lui : Teodore, du-te, mila ta si o ai peste toti, caci mila a aflat
indrazneala inaintea lui Dumnezeu !
12) Se spunea despre avva Pamvo, ca
niciodata nu zambea a rade fata lui. Deci intr-una din zile, vrand dracii sa-l
faca sa rada, au legat de un lemn o pana si o purtau facand galagie si zicand :
Alli ! Alli ! Si vazandu-i avva Pamvo a ras : iar dracii au inceput a juca,
zicand : ha ! Ha ! Pamvo a ras. Iar el raspunzind, a zis lor : nu am ras, ci
mi-am facut ras de neputinta voastra, ca atatia fiind, purtati o
pana.
13) Aceasta insa o avea mai mult decat multi, ca de era intrebat de
vreun cuvant al Scripturii sau duhovnicesc, nu raspundea indata, ci zicea ca nu
stie cuvantul; si de era intrebat mai mult, nu raspundea.
14) Povestit-au
unii despre avva Pamvo, ci vrand sa se sfarseasca, la insusi ceasul mortii, a
zis sfintilor barbati care stateau imprejurul lui : de cand am venit la locul
acesta si mi-am zidit chilia si am locuit intr-insa, afara de mainile mele nu-mi
aduc aminte sa fi mancat paine, nici nu m-am cait de cuvantul pe care l-am grait
pana in ceasul acesta. Si asa ma duc catre Dumnezeu, ca si cum nici n-am inceput
sa-I slujesc Lui.
15) Avva Pamvo l-a trimis pe ucenicul sau ca sa vanda
rucodelia sa. Si facand saisprezece zile ( dupa cum ne spunea noua ), noaptea
dormea in tinda bisericii Sfantului Apostol Marcu, si vazand slujba bisericii,
s-a intors la batranul. A invatat inca si cateva tropare. Deci i-a zis lui
batranul : te vad, fiule, tulburat. Nu cumva vreo ispita si s-a intamplat in
cetate ? Raspuns-a fratele : cu adevarat, avvo, intru lenevire cheltuim zilele
noastre in pustia aceasta si nici canoane, nici tropare nu cantam. Mergand la
Alexandria, am vazut cetele bisericii cum canta si m-am intristat ca nu cantam
si noi canoanele si troparele. I-a zis lui batranul : amar noua, fiule, ca au
ajuns zilele in care vor lasa calugarii hrana cea tare, cea zisa prin Sfantul
Duh, si vor urma cantarilor si glasurilor, caci, ce umilinta si ce lacrimi se
nasc din tropare ? Cand sta cineva in biserica sau in chilie si isi inalta
glasul sau ca neputinciosii. Ca daca inaintea lui Dumnezeu stam, suntem datori
sa stam cu multa umilinta si nu cu raspandire, ca n-au iesit calugarii in pustia
aceasta ca sa stea inaintea lui Dumnezeu si sa se raspandeasca si sa cante
cantari cu viers si sa puna glasurile la randuiala cu mestesug, sa-si clatine
mainile, sa-si tarasca picioarele, ci suntem datori cu frica lui Dumnezeu si cu
cutremur, cu lacrimi si suspine, cu glas evlavios, umilit, masurat si smerit sa
aducem lui Dumnezeu rugaciune. Ci iata iti zic tie, fiule, vor veni zile cand
vor strica crestinii cartile Sfintelor Evanghelii si ale Sfintilor Apostoli si
ale dumnezeiestilor prooroci, stergand Sfintele Scripturi si scriind tropare si
cuvinte elinesti. Si se va revarsa mintea la acestea, iar de la acelea se va
departa. Pentru aceasta parintii nostri au zis : cei ce sunt in pustia aceasta,
sa nu scrie vietile si cuvintele parintilor pe pergament, ci pe hartii, ca va sa
stearga neamul cel de pe urma vietile parintilor si sa scrie dupa voia lor,
fiindci mare este necazul ce va sa vina. Si i-a zis lui fratele : asadar, se vor
schimba obiceiurile si asezamintele crestinilor si nu vor fi preoti in biserici
sa faci acestea ? Si a zis batranul : in astfel de vremuri se va raci dragostea
multora si va fi necaz mult. Napadirile paganilor si pornirile noroadelor,
neastamparul imparatilor, desfatarea preotilor, lenevirea calugirilor. Vor fi
egumeni nebagand seama de mantuirea lor si a turmei, osardnici toti si silitori
la mese si galcevitori, lenesi la rugaciuni si la clevetiri osardnici, gata spre
a osandi vietile batranilor si cuvintele lor, nici urmandu-le nici auzindu-le,
ci mai vartos ocarandu-le si zicand : de am fi fost si noi in zilele lor, ne-am
fi nevoit si noi. Iar episcopii in zilele acelea se vor sfii de fetele celor
puternici, judecand judecati cu daruri, nepartinind pe cel sarac la judecati,
necajind pe vaduve si pe sarmani chinuindu-i. Va intra inca si in norod
necredinta, curvie, uraciune, vrajba, zavistie, intaratari, furtisaguri si
betie. Si a zis fratele : ce va face cineva in vremile si anii aceia ? Si a zis
batranul : fiule,in acele zile, cel ce isi mantueste sufletut sau mare se va
chema in Imparitia Cerurilor ( + ).
( + ) De la Paladie.
PENTRU AVVA PAISIE
1) Paisie, fratele lui avva Pimen, a gasit un
vas mic cu bani si i-a zis lui avva Anuv, fratele sau : stii ca cuvantul lui
avva Pimen este foarte aspru; vino sa ne zidim manastire undeva si sa sedem
acolo fara de grija ! I-a raspuns lui avva Anuv : dar cu ce sa zidim ? Iar el
i-a aratat lui banii. Deci vazandu-i avva Anuv, s-a mahnit foarte, socotind
vatamarea sufletului fratelui. Insa i-a zis : bine, sa mergem si sa zidim chilie
dincolo de rau, Deci a luat avva Anuv vasul si l-a pus in culionul sau si
trecand amandoi raul, cum au ajuns pe la mijioc, s-a facut avva Anuv ca aluneca
si a cazut culionul cu banii in rau si pentru aceasta avva Anuv s-a intristat.
I-a zis lui Paisie : nu te mahni, avvo, caci de vreme ce s-au dus banii, sa
mergem iarasi la fratele nostru. Si intorcandu-se, au ramas cu
pace.
PENTRU AVVA PISTOS
1) Povestit-a avva Pistos zicand :
ne-am dus sapte pustnici la avva Sisoe, care locuia in ostrovul Clisma,
rugandu-ne sa ne spuna vreun cuvant si a zis : iertati-ma, sunt om prost; dar
m-am dus la avva Or si la avva Atre. Si era in boala avva Or de optsprezece ani.
Si le-am facut metanie sa-mi spuna vreun cuvant. Si a zis avva Or : ce pot sa-ti
fac ? Du-te si orice vezi, fa ! Dumnezeu este al celui care prisoseste, adici se
sileste pe sine la toate. Si nu erau dintr-o enorie avva Or si avva Atre, dar a
fost mare pace intre dansii pana ce au iesit din trup, caci era mare ascultarea
lui avva Atre si multa smerita cugetare a lui avva Or. Si am stat cateva zile la
dansii, cercandu-i si am vazut o mare minune pe care a facut-o avva Atre. Le-au
adus cineva un peste mic si a voit avva Atre sa-l gateasci batranului si avea
cutitul sa taie pestele, dar l-a chemat pe el avva Or, zicand : Atre, Atre, si a
lasat cutitul in mijiocul pestelui si nu a spintecat si cealalta parte. M-am
minunat de ascultarea lui cea mare pentru ca nu a zis : mai asteapta pana voi
spinteca pestele ! Si i-am zis lui avva Atre : unde ai aflat ascultarea aceasta
? Iar el mi-a zis : nu este a mea, ci a batranului. Atunci m-a luat, zicand;
vino si vezi ascultarea lui. Caci a fiert pestele cel mic, l-a stricat si l-a
pus inaintea batranului care a mancat, nimic graind. Apoi l-a intrebat : bun
este, avvo ? Si a raspuns : foarte bun. Dupa aceea i-a adus lui putin insa
foarte bun si i-a zis : l-am stricat, avvo ! Si a raspuns zicand : da, l-ai
stricat ! Si mi-a zis avva Atre : vazut-ai, ca ascultarea este a batranului ? Am
iesit, asadar de la dansii si orice am vazut am facut, ca sa pazesc dupa puterea
mea. Acestea le-a zis fratilor avva Sisoe iar unui din noi i s-a rugat lui,
zicand : rugamu-te, spune-ne si tu noua un cuvant ! Si a zis : cel ce tine sa
fie nebagat in seama implineste toata Scriptura. Iar altul din noi a zis : ce
este instrainarea, parinte ? Si a zis : taci si in tot locul unde te duci, zi :
nu am treaba, si aceasta este instrainarea.
PENTRU AVVA
PIOR
1) Fericitul Pior, lucrand vara, la un oarecare, ii aducea
aminte sa-i dea plata. Iar acela nevrand, s-a intors la manastire. Iarasi vremea
venind, secerand la dansul si cu osardie lucrand, neprimind nimic, s-a intors la
manastire. Al treilea an implinindu-se si lucrarea cea obisnuita savarsind,
batranul s-a dus neluand nimic. Dumnezeu insa a certat casa aceluia, care,
aducand plata, il cauta la manastire pe sfant. Si abia gasindu-l a cazut la
picioarele lui, dandu-i plata. Iar el zicea : mie Domnul mi-a dat. Iar acela i-a
dat voie sa le dea preotului la biserica.
2) Avva Pior manca umbland. Si
intrebandu-l cineva de ce mananca asa, i-a raspuns : nu voiesc sa am mancarea ca
pe un lucru, ci ca pe sub lucru. Iar catre altul care tot despre aceasta l-a
intrebat, i-a zis : voiesc ca nici cand mananc sa nu simta sufletul dulceata
trupeasca.
3) S-a facut odata sobor in Schit pentru un frate care a
gresit. Si parintii graiau, iar avva Pior tacea. Mai pe urma, sculandu-se, a
iesit. Si luind un sac, l-a umplut cu nisip si il purta pe umarul lui. Si punand
intr-o traista putin nisip, il purta pe piept. Intrebat fiind de parinti ce
inseamna aceasta, a zis : acest sac care are nisipul cel mult, sunt greselile
mele - caci multe sunt - si le-am lasat dinapoia mea ca sa nu simt durere pentru
ele si sa plang. Iar acestea mici sunt ale fratelui meu, inaintea mea si cu
acestea ma indeletnicesc, judecandu-l pe el. Dar nu trebuie sa fac asa, ci mai
vartos pe ale mele sa le adue dinaintea mea si sa port grija de ele si sa ma rog
lui Dumnezeu ca sa mi le ierte. Si ( + ) auzind parintii, au zis : cu adevarat
aceasta este calea mantuirii.
( + ) In altele, sculandu-se.
PENTRU AVVA PITIRION
1) Avva Pitirion, ucenicul lui avva Antonie,
zicea : cel ce voieste sa izgoneasca dracii, sa-si robeasca mai inainte patimile
ca orice fel de patima va birui cineva, si pe dracul acesta il izgoneste.
Urmeaza maniei, zice dracul; daca pe manie o vei birui, s-a izgonit dracul
acesteia. Asemenea si pentru fiecare patima.
PENTRU AVVA
PISTAMON
PENTRU AVVA PISTAMON
1) A intrebat un frate pe
avva Pistamon, zicand : ce voi face, ca ma supar cand vand rucodelia mea ? Si
raspunzand batranul, a zis : si avva Sisoe si ceilalti isi vindeau rucodelia
lor. Aceasta nu este vatamare, ci cand vinzi, spune o data pretul vasului. Deci,
de vrei putin sa lasi din pret, in stapanirea ta este. Asa vei afla odihna.
Iarasi i-a zis fratele : daca sunt incercat de ceva, voiesti sa port grija de
rucodelie ? Si raspunzand batranul, i-a zis : orice se va intampla nu-ti lasa
rucodelia. Cat poti fa, numai nu cu tulburare.
PENTRU AVVA
PIONITUL
1) Se spunea despre avva Petru pionitul de la chilii, ca nu
bea vin. Dupa ce a imbatranit, ii faceau fratii putin vin amestecat cu apa si il
rugau sa primeasca. Si zicea : credeti-mi, ca pe un lucru dulce il primesc; si
s-a aplecat si bea vinul cel amestecat cu apa.
2) Un frate i-a zis lui
avva Petru, ucenicul avvai Lot : cand sunt in chilia mea, in pace e sufletul
meu. Iar de va veni vreun frate la mine si cuvantile celor din afara imi va
spune, se tulbura sufletul meu. Iar avva Lot zicea : cheia ta deschide usa mea.
Zis-a fratele, batranului : ce este cuvantul acesta ? Zis-a batranul : daci va
veni cineva la tine, ii zici lui : cum te afli, frate ? De unde ai venit ? Cum
sunt fratii ? Te-au primit sau nu ? Si atunci deschizi usa fratelui si auzi cele
ce nu voiesti. Si i-a zis : asa este. Ce va face omul, de va veni la dansul
vreun frate ? Raspuns-a batranul : plansul cu adevarat invatatura este, iar unde
nu este plans, nu este cu putinta a se pazi. Zis-a fratele : cand sunt in
chilie, plansul este cu mine, iar de va veni cineva la mine, sau voi iesi din
chilie, nu-l am. Zis-a batranul : inca nu ti s-a supus, ci spre folos iti este.
Caci scris e in lege, ca atunci cand vei dobandi vreun rob evreu, sase ani
sluji-te-va, iar in al saptelea an il vei trimite pe el slobod. Iar de-i vei da
femeie si va naste copii in casa ta si nu va voi sa fuga, pentru muiere si
copii, il vei aduce la usa casei si vei gauri urechea lui cu acul si-ti va fi
rob in veac ( + ). Zis-a fratele : ce este cuvantul acesta ? Raspuns-a batranul
: de se va osteni omul dupa putere la vreun lucru, in orice ceas il va cauta
spre trebuinta sa, il va gasi. I-a zis lui fratele : rogu-te, spune-mi cuvantul
acest ! Zis-a batranul : nici copil, adica fiul cel neadevarat nu ramane
impreuna cu cineva robind, ci cel ce se naste fiu, nu-si lasa tatal.
( + ) Iesire, XXI, 2, 5, 6.
3) Spuneau parintii despre avva Petru si avva Epimah ca erau uniti in Rait.
Deci, mancand in biserica, i-au silit pe ei sa vina la masa batranilor. Si cu
multi osteneala s-a dus avva Petru singur. Si daci s-a sculat, i-a zis lui avva
Epimah : cum ai indraznit sa te duci la masa batranilor ? Iar el a raspuns : de
as fi sezut cu voi, fratii ar fi vrut ca pe un batran sa ma indemne si
blagoslovesc intai si ca un mai mare al vostru as fi fost. Iar acum mergand
aproape de parinti, mai mic decat toti eram si mai smerit cu cugetul.
4)
A zis avva Petru : nu se cade si ne inaltam cand Domnul va face ceva prin noi,
ci mai vartos sa multumim ca ne-am invrednicit sa fim chemati de Dansul. Iar
aceasta la toata fapta buna este de folos sa socotim.
PENTRU AVVA
PAFNUTIE
1) A zis avva Pafnutie : calatorind pe o cale, mi s-a
intamplat de am ratacit din pricina negurii si m-am aflat aproape de sat. Si am
vazut pe unii ca se impreunau fara rusine. Asa am stat, rugandu-ma pentru
pacatele mele. Si iata, ingerul a venit, avand sabie si mi-a zis : Pafnutie,
toti cei ce judeca pe fratii lor, de aceasta sabie vor pieri; iar tu pentru ca
nu ai judecat, ci te-ai smerit inaintea lui Dumnezeu, ca si cum tu ai facut
pacatul, pentru aceasta numele tau s-a scris in Cartea celor vii.
2) Se
spune despre avva Pafnutie, ca degraba nu bea vin. Dar calatorind odata s-a
aflat intr-o ceata de talhari si i-a gasit pe ei band vin. Deci il cunostea pe
el mai marele talharilor si il stia ca nu bea vin. Vazindu-l tare ostenit, a
umplut un pahar cu vin si luand sabia in mana, i-a zis batranului : de nu vei
bea, te omor. Si cunoscand batranul ca porunca lui Dumnezeu va sa faca si vrand
si-l castige, a luat si a baut. Iar mai marele talharilor si-a cerut iertare de
la el, zicand : iarta-ma, avvo, ca te-am necajit ! Si a zis batranul : cred lui
Dumnezeu, ca pentru paharul acesta va face cu tine mila si in veacul de acum si
in cel viitor. Zis-a mai marele talharilor : cred lui Dumnezeu ca de acum nu voi
mai face rau nimanui. Si a castigat batranul toata ceata, lasandu-si voia sa lui
Dumnezeu.
3) A zis avva Pimen ca zicea avva Pafnutie : in toate zilele
vietii batranilor, de doua ori pe luna ma duceam la dansii, avand pana la dansii
departare ca douasprezece mile si tot cugetul il spuneam lor si nimic altceva
nu-mi ziceau, decat aceasta : in orice loc vei merge, nu te numara pe tine si
vei fi odihnindu-te.
4) Era un frate la Schit cu avva Pafnutie si era
luptat spre curvie si zicea : de voi lua zece muieri, nu-mi implinesc pofta mea.
Iar batranul il mangaia zicand : nu, fiule, razboiul este al dracilor. Si n-a
ascultat fratele, ci s-a dus in Egipt si si-a luat muiere. Iar dupa o vreme s-a
intamplat de s-a suit batranul in Egipt si s-a intalnit cu el, care ducea o
cosnita cu scoici. Iar batranul nu l-a cunoscut, dar el i-a zis lui : eu sunt
cutare, ucenicul tau ! Si vazindu-l batranul in necinstea aceea, a plans si i-a
zis : cum ai lasat cinstea aceea si ai venit in necinstea aceasta ? Insa luat-ai
cele zece muieri ? Si suspinand a zis : cu adevarat, una am luat si ma chinuiesc
cum sa o satur de paine. I-a zis lui batranul : vino iarasi cu noi ! Si a
intrebat : este pocainta, avvo ? Este, i-a raspuns batranul. Asa, lasand toate,
a mers dupa dansul si intrand in Schit, din cercare s-a facut calugar
iscusit.
5) Unui frate ce sedea in pustia Tebaidei, i-a venit cuget,
zicand : ce sezi fara de roada ? Scoala-te, du-te la chinovie si acolo vei face
roade ! Si sculandu-se, a venit la avva Pafnutie si i-a vestit lui cugetul. Si
i-a zis lui batranul : du-te, sezi in chilia ta si fa o rugaciune dimineata, una
seara si una noaptea; si cand ti-e foame, mananca si cand ti-e sete, bea si cand
iti este somn, dormi si ramai in pamant pustiu si nu te apleca la cuget. A venit
inca si la avva Ioan de i-a vestit graiurile lui avva Pafnutie. Si a zis avva
Ioan : nu face nicidecum rugaciuni ci numai sezi in chilia ta. Si sculandu-se, a
venit la avva Arsenie si i-a vestit lui toate. Atunci i-a zis lui batranul :
tine precum parintai ti-au zis, ca mai mult decat acestea nu am ce sa-ti zic. Si
incredintandu-se, s-a dus.
PENTRU AVVA PAVEL
1) Povestea
unul din parinti despre avva Pavel, ca era din partile cele de jos ale
Egiptului, dar locuia in Tebaida si ca acesta prindea cu mainile sale cherasti (
serpi veninosi ), scorpii si serpi si ii rupea in doua. Si i-au facut lui fratii
metanie, zicand : spune-ne noua, ce lucrare ai facut de ai primit darul acesta ?
Iar el a zis : iertati-ma, parintilor, de va castiga cineva curatenie, toate i
se supun lui, ca si lui Adam, cand era in rai, mai inainte de a calca
porunca.
PENTRU AVVA PAVEL MESTERUL
1) Avva Pavel mesterul
si Timotei, fratele lui, sedeau in Schit si de multe ori se facea intre dansii
prigonire. Zis-a avva Pavel : pana cand vom petrece asa ? Si i-a zis lui avva
Timotei : te rog, cand voi veni asupra ta, rabda-ma, si cand vei veni si tu
asupra mea, te voi rabda si eu ! Si facand asa, s-au odihnit in celelalte zile
ale vietii lor.
2) Acestasi avva Pavel si Timotei erau mesteri in Schit
si erau suparati de frati. Si a zis Timotei catre fratele sau : ce ne trebuie
mestesugul acesta ? Iata, nu ne lasa sa ne linistim toata ziua. Si raspunzand,
avva Pavel, a zis : destul ne este noua linistea noptii, de va fi treaza mintea
noastra.
PENTRU AVVA PAVEL CEL MARE
1) Zis-a avva Pavel cel
mare, galateanul : un calugar ce are trebuintele sale in chilia sa, fie si
putine, si poarta grija de dansele, se batjocoreste de draci. Ca si eu am
patimit aceasta.
2) Zis-a avva Pavel : in noroi sunt cufundat pana in
grumaz si plang inaintea lui Dumnezeu, zicand : miluieste-ma.
3) Spuneau
parintii despre avva Pavel ca a facut Postul mare cu putina linte, cu un ulcior
de apa si cu o cosnita, impletind-o si stind inchis pana la
praznic.
PENTRU AVVA PAVEL CEL PROST
1) Fericitul avva
Pavel cel prost, ucenicul Sfantului Antonie, a povestit parintilor un lucru ca
acesta : odata mergand la o manastire pentru cercetarea si folosul fratilor,
dupa vorba cea obisnuita intre dansii, au intrat in biserica sa savarseasca
sfanta slujba, iar fericitul Pavel lua seama la fiecare din cei ce intrau in
biserica, sa vada cu ce fel de suflet intra la slujba, ca avea si acest dar dat
lui de Dumnezeu, ca sa vada pe fiecare cum este la suflet, precum vedem noi
obrajii unii altora. Si intrand toti cu fata luminata si cu obraz vesel si
vazand pe ingerul fiecaruia bucurandu-se de dansul, pe unul l-a vazut negru si
intunecat la tot trupul si draci tinindu-l de amandoua partile si tragandu-l
spre sine si capastrul in nasul lui punand si pe sfantul lui inger departe
mergand dupa dansul, posomorat si trist. Iar Pavel lacrimand si batandu-si cu
mana pieptul, sedea inaintea bisericii, plangand foarte pe cel ce i s-a aratat
lui asa. Iar cei ce au vazut lucrul cel de mirare al batranului si schimbarea
lui cea grabnica care l-a pornit spre lacrimi si plans, il intrebau, rugandu-se,
sa le spuna pentru ce plange, socotind nu cumva, deznadajduindu-se de tot, face
aceasta. Il rugau sa intre si la slujba cu dansii. Dar Pavel scuturandu-se de
dansii si lepadandu-se de aceasta, sedea afara tacand si tanguind mult pe cel ce
asa i se aratase lui. Dupa putin, ispravindu-se slujba si toti iesind afara,
iarasi lua aminte Pavel la fiecare, stiind cum au intrat si vrand sa cunoasca
cum ies. Deci, vede pe batranul acela care avea mai inainte tot trupul negru si
intunecat, ca iese din biserica luminat la fata, alb la trup, si pe draci
departe mult, mergand dupa dansul si pe inger aproape de el, urmandu-l si
bucurandu-se de dansul foarte. Iar Pavel, sarind de bucurie, striga,
binecuvantand pe Dumnezeu si zicand : o, nespusa iubire de oameni a lui Dumnezeu
! O, indurarile Lui cele dumnezeiesti si bunatatea Lui cea peste masura ! Apoi
alergand si suindu-se pe o piatra inalta, zicea : veniti si vedeti lucrurile lui
Dumnezeu ( +1 ), cat sunt de infricosate ( +2 ) si de toata spaimantarea
vrednice ! Veniti si vedeti pe Cel ce voieste ca toti oamenii si se mantuiasca
si la cunosunta adevarului, sa vina ! ( +3 ) Veniti sa ne inchinam si sa cadem
la El ( +4 ) si sa zicem : Tu singur poti sa ridici pacatele ! Deci alergau toti
cu sarguinta, vrand sa auda cele ce se zic. Si dupa ce s-au adunat toti, a
povestit Pavel cele ce vazuse dansul mai inainte de intrare in biserica si dupa
aceasta iarasi. Si il ruga pe barbatul acela sa spuna pricina pentru care i-a
daruit Dumnezeu lui de naprasna atata schimbare. Iar omul, vadit fiind de Pavel,
inaintea tuturor a povestit fara sfiala cele despre sine, zicand : eu sunt om
pacatos si de multa vreme vietuiam in curvie pana acum. Iar acum, intrand in
Sfanta Biserica a lui Dumnezeu, am auzit pe Sfantul Prooroc Isaia citindu-se,
sau mai bine zis, pe Dumnezeu graind printr-insul : spalati-va si va curatiti,
scoateti viclesugurile din inimile voastre inaintea ochilor Mei, invitati-va a
face bine si de vor fi pacatele voastre ca taciunele, ca zapada le voi albi ! Si
de veti voi si Ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca ( +5 ) ! Iar eu
curvarul, de cuvantul proorocului umilindu-ma la suflet s1 suspinand in sufletul
meu, am zis catre Dumnezeu : Tu, Dumnezeule, care ai venit in lume sa mantuiesti
pe cei pacatosi ( +6 ), Cel ce acum prin proorocul Tau ai fagaduit acestea cu
lucrul implineste-le si la mine pacatosul si nevrednicul, ca iata, de acum Iti
dau cuvantul si ma fagaduiesc si din inima ma marturisesc Tie, ca nu voi mai
face acest fel de rau si ma leapad de toate faradelegile si Iti voi sluji de
acum cu curata stiinta. De astazi, o, Stapane ! Si din ceasul acesta primeste-ma
pe mine cel ce ma pocaiesc si cad inaintea Ta si ma departez de acum inainte de
tot pacatul ! Cu aceste fagaduinte, am iesit din biserica hotarand in sufletul
meu sa nu mai fac nici un rau inaintea ochilor lui Dumnezeu. Si-auzind toti,
strigau cu un glas catre Dumnezeu : cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate
intru intelepciune le-ai facut ! ( +7 ) Cunoscand dar, o, crestinilor, din
dumnezeiestile Scripturi si din sfintele descoperiri, cata bunatate are Dumnezeu
catre cei ce curat nazuiesc la Dansul si prin pocainta greselile lor cele mai
dinainte le indeparteaza si cum ca da iarasi bunatatile cele fagaduite,
nepedepsind pentru pacatele cele mai dinainte, sa nu ne deznadajduim de
mostenirea noastra. Ca precum prin Isaia proorocul s-a fagaduit sa spele pe cei
noroiti in pacate si ca lana si ca zapada sa-i albeasca, si de bunatatile
Ierusalimului celui ceresc sa-i invredniceasca; asa iarasi prin Sfantul Prooroc
Iezechil, cu juramant ne incredinteaza ca nu ne va pierde pe noi. Caci zice :
viu sunt Eu, Domnul, ca nu voiesc moartea pacatosului, ci sa se intoarca si si
fie viu ( +8 ).
( +1 ) Psalm. 45, 8.
( +2 ) Psalm. 65, 2.
( +3 ) I Tim. 11, 4.
( +4 )
Psalm. 94, 6.
( +5 ) Isaia 1, 16, 17, 18, 19, 20.
( +6 ) I Tim. 1,
15.
( +7 ) Psalm. 103, 25.
( +8 ) Iezechil XVIII, 23, 32.
PENTRU AVVA PETRU, CEL DE LA DIA
1) Petru, preot al celor de la
Dia, daca vreodata se ruga cu vreunii, fiindca pentru preotie era silit sa stea
inainte cu smerita cugetare, se punea pe sinesi mai pe urma, marturisindu-se,
precum este scris, la viata lui avva Antonie. Aceasta o facea nemahnind pe
nimeni.
INCEPUTUL SLOVEI R.
PENTRU AVVA
RAMLEANUL
1) A venit odata un calugar ramlean ( roman ), care fusese
dregator al palatului si a locuit in Schit aproape de biserica. Avea aici un
rob, care ii slujea. Vazand deci preotul slabiciunea lui si instiintandu-se din
ce fel de odihna este, orice iconomisea Dumnezeu ca venea la biserica, ii
trimetea lui. Si facand douazeci si cinci de ani in schit, s-a facut mai inainte
vazator si insemnat. Auzind deci unul din cei mari egipteni despre dansul, a
venit sa-l vada, asteptand sa afle la el vreo petrecere trupeasca mai multa. Si
intrand la dansul, i s-a inchinat lui si facand ei rugaciune, au sezut. Dar il
vedea pe el egipteanul ca poarta haine moi si harar si piele sub el si o perna
mica. Picioarele le avea curate si cu sandale ( un fel de incaltaminte ).
Acestea vazandu-le, s-a smintit, caci in locul acela nu era astfel de viata, ci
mai vartos aspra petrecere. Dar mai inainte - vazator fiind batranul, a inteles
ca s-a smintit si a zis slujitorului : fa-ne noua praznic astazi pentru avva !
S-au intamplat si putine verdeturi si le-au fiert si la vremea cea cuviincioasa
sculandu-se, au mancat. Avea inca batranul si putin vin, pentru slabiciune si au
baut. Dupa ce s-a facut seara, au citit cei doisprezece psalmi si s-au culcat.
Asemenea inca si noaptea. Deci sculandu-se dimineata egipteanul, i-a zis lui :
roaga-te pentru mine ! Si a iesit, nefolosindu-se. Dupa ce s-a dus putin, vrand
batranul sa-l foloseasca, trimitand, l-a chemat inapoi. Si dupa ce a venit, cu
bucurie, iarasi l-a primit. Atunci l-a intrebat, zicand : din ce tara esti ? Si
i-a raspuns : sunt egiptean. Dar din care cetate ? Iar el a zis : nu sunt cu
totul eu orasean. Si l-a intrebat : care este lucrul tau, in satul tau ? Si a
raspuns : eram pandar. Si i-a zis : unde dormeai ? Iar el i-a zis : la tarina.
Aveai asternut sub tine ? Si a zis : da, la tarina aveam sa pun asternut sub
mine. Dar cum ? Si a zis : jos. I-a zis lui iarasi : dar ce aveai de mancare la
tarina ? Sau ce fel de vin beai ? Si a raspuns : este mancare si bautura la
tarina ? Dar cum traiai, raspunde ? Mancam paine uscata si de gaseam, putina
pastrama si apa. Si raspunzand batranul a zis : mare osteneala ! Dar este si
baie in sat ca sa va scaldati ? Nu, ci in rau cand voim. Deci, dupa ce l-a
intrebat batranul de toate acestea si a aflat stramtoarea vietii lui celei
dintai, vrand sa-l foloseasci, i-a povestit petrecerea sa din lume, cea mai
dinainte, zicand : pe mine smeritul care ma vezi, din cetatea cea mare a Romei
sunt si mare m-am facut in palatul imparatului. Daca a auzit egipteanul
inceputul cuvantului, s-a umilit si asculta cu deadinsul cele ce se ziceau. Si
iarasi i-a zis : deci, am lasat cetatea si am venit in pustia aceasta. Si iarasi
eu, pe care ma vezi, aveam case mari si lucruri multe si defaimandu-le pe
acestea, am venit intru aceasta chilie mica. Iarasi, eu pe care ma vezi, paturi
aveam peste tot de aur, cu asternuturi scumpe si in locul lor mi-a dat Dumnezeu
asternutul acesta prost si pielea. Hainele mele erau de mare pret si in locul
lor port aceste haine proaste. La pranzul meu mult aur se cheltuia si in locul
aurului mi-a dat Dumnezeul aceste putine verdeturi si acest mic pahar de vin. Si
erau cei ce imi slujeau slugi multe si in locul acelora a oranduit Dumnezeu pe
batranul acesta ce-mi slujeste. Iar in locul baii pun putina apa pe picioarele
mele si sandale pentru neputinta mea. In locul alautelor, citesc acesti
doisprezece psalmi. Asemenea si noaptea in locul pacatelor pe care le faceam,
acum cu odihna imi fac aceasta slujba mica. Te rog dar, avvo, nu te sminti de
slabiciunea mea. Acestea auzindu-le egipteanul si in sine venindu-si, a zis :
vai mie ! Ca din multa patimire a lumii, la odihna am venit si cele ce nu le
aveam atunci, le am acum. Iar tu din multi odihna ai venit la patimire si din
multi slava si bogatie ai venit la smerenie si saracie. Si mult folosindu-se,
s-a dus. Si i s-a facut lui prieten si venea la dansul des pentru folos, caci
era barbat cu dreapta socoteala si plin de buna mireasma a Sfantului
Duh.
2) Tot acesta a spus ca era un batran avand un ucenic bun si din
imputanarea sufletului, l-a scos afara pe usa cu cojocul lui. Iar fratele a
rabdat afara sezand, si deschizand batranul usa, l-a aflat pe acesta sezand. Si
i-a facut metanie zicand : o, parinte smerenia indelungii tale rabdari a biruit
imputinarea sufletului meu. Vino inauntru ca de acum tu esti batran si parinte,
iar eu tanar si ucenic !
PENTRU AVVA RUF
1) Un frate l-a
intrebat pe avva Ruf : ce este linistea ? Si care este folosul ei ? Iar batranul
i-a zis : linistea este a sta in chilie cu frica si cunostinta lui Dumnezeu,
ferindu-te de pomenirea de rau si de cugetarea inalta. Acest fel de liniste
fiind nascator de toate faptele bune, pazeste pe calugar de sagetile vrajmasului
cele infocate, nelasandu-l si se raneasca de ele. Asa, frate, pe aceasta
castig-o, aducandu-ti aminte de clipa mortii tale, caci nu stii in ce ceas vine,
furul; deci dar, trezeste-te pentru sufletul tau !
2) Zis-a avva Ruf, ca
cel ce sade intru ascultare de parinte duhovnicesc, mai multa plata are decat
cel ce petrece singur in pustie. Si spunea acesta, ca a povestit unul din
parinti, zicand : am vazut patru cete in cer. In cea dintai era omul care este
bolnav si multumeste lui Dumnezeu : in a doua ceata era cel ce umbla dupa
iubirea de straini si in aceasta sta si slujeste, In a treia ceata era cel ce
umbla dupa pustie si nu vede om, si in a patra ceata era cel ce sade in
ascultare de parinte si i se supune lui pentru Domnul. Si purta cel pentru
ascultare lant de aur si pavaza si mai multa slava avea decat ceilalti. Iar eu
am zis celui ce ma povatuia : cum acest mai mic, are slava mai multa decat
ceilalti ? Iar el raspunzand mi-a zis : fiindca cel ce umbla dupa iubirea de
straini, cu voia sa face si cel ce este in pustie cu voia sa s-a dus, iar acesta
care are ascultare, toate voile sale lasandu-si, atarna de Dumnezeu si de
parintele sau. Pentru aceasta mai multi slava a luat decat ceilalti. Deci,
fiilor, pentru aceasta este buna ascultarea, care pentru Domnul se face. Ati
auzit, fiilor, in parte, o putina urma a ispravii acesteia ! O, ascultare,
mantuirea tuturor credinciosilor ! O, ascultare, nascatoarea tuturor faptelor
bune ! O, ascultare, aflatoarea Imparatiei ! O, ascultare, care deschizi
cerurile si sui pe oameni de la pamant ! O, ascultare, hranitoarea tuturor
sfintilor, din care au supt ei lapte si prin care s-au facut desavarsiti ! O,
ascultare, care esti locuioare impreuna cu ingerii !
PENTRU AVVA
ROMANO
Vrand avva Romano sa se savarseasca, s-au adunat la dansul
ucenicii lui, zicand : cum trebuie sa ne ocarmuim ? Iar batranul a zis :
niciodata nu stiu sa fi zis vreunuia din voi sa faca ceva candva, daca mai
inainte nu mi-am facut gandul meu, ca sa nu se manie, daca nu va face ceea ce am
zis sa faca. Si asa toata vremea noastra am locuit-o cu
pace.
INCEPUTUL SLOVEI S.
PENTRU AVVA
SISOE
1) Unui frate facandu-i-se strambatate de catre alt frate, a
venit la avva Sisoe si i-a zis : mi s-a facut strambatate de cutare frate si eu
voi sa-mi fac izbanda. Iar batranul il ruga zicand : nu, fiule, ci lasa mai bine
la Dumnezeu izbanda. Iar el zicea : nu voi inceta pana nu voi face izbanda. Si a
zis batranul : sa ne rugam, frate ! Si sculandu-se, a zis batranul : Dumnezeule,
nu mai avem trebuinta de Tine, ca sa porti grija pentru noi, caci noi ne facem
izbanda noastra. Deci, aceasta auzind fratele, a cazut la picioarele batranului,
zicand : nu ma mai judec cu fratele, iarta-ma, avvo !
2) Un frate l-a
intrebat pe avva Sisoe, zicand : ce voi face, ca de multe ori merg la biserica
si de multe ori se face pomana si ma tin ? I-a zis lui batranul : osteneala are
lucrul. Deci l-a intrebat Avraam, ucenicul sau : in calatorie fiind sambata sau
duminica si va bea vreun frate trei pahare nu cumva este mult ? Raspuns-a
batranul : de nu este de la satana, nu este mult.
3) Zicea ucenicul lui
avva Sisoe, catre dansul : parinte, ai imbatranit, si mergem de acum aproape de
lume. I-a zis lui batranul : unde nu este femeie, acolo sa mergem. I-a zis lui
ucenicul : unde este loc, care sa nu aiba femeie, decat numai in pustie ? Deci
i-a zis lui batranul : la pustie du-ma !
4) De multe ori ii zicea
ucenicul lui avva Sisoe : avvo, scoala-te, si mancam ! Iar el zicea catre dansii
! : dar n-am mancat, fiule ? Iar ucenicul ii raspundea : nu, parinte. Si zicea
batranul : daci nu am mancat, ad-o sa mancam.
5) Zis-a odata avva Sisoe
cu indrazneala : indrazneste, iata treizeci de ani ani de cand nu ma mai rog lui
Dumnezeu pentru pacat. Ci asa ma rog, zicand : Doamne, lisuse, apara-ma de limba
mea ! Si pana acum in fiecare zi cad printr-insa si pacatuiesc.
6) Un
frate i-a zis lui avva Sisoe : cum de nu ma parasesc patimile ? I-a raspuns lui
batranul : vasele lor inlantru ta sunt. Da-le lor arvuna si se duc.
7)
Sedea odata avva Sisoe in muntele lui avva Antonie singur. Si zabovind
slujitorul lui sa vina la dansul, timp de zece luni nu a vazut om umbland prin
munte, a gasit un faranit, care vana dobitoace salbatice. Si i-a zis lui
batranul : de unde vii si cita vreme ai aici ? Iar el a zis : cu adevarat, avvo,
am unsprezece luni in muntele acesta si nu am vazut om decat pe tine. Si auzind
batranul aceasta, intrand in chilia lui, se batea pe sine, zicand : iata, Sisoe,
ai socotit ca ai facut ceva si nici ca mireanul acesta n-ai facut !
8)
S-a facut pomana in muntele lui avva Antonie si s-a aflat acolo un vas cu vin.
Si luand unul din batrani un vascior si un pahar l-a dus la avva Sisoe si i-a
dat lui si a baut. Asemenea si al doilea si a primit. Apoi i-a dat lui si ai
treilea si nu l-a luat, zicand : inceteaza, frate, au nu stii ca este de la
satana !
9) A venit cineva din frati la avva Sisoe in muntele lui avva
Antonie. Si vorband ei, l-a intrebat avva Sisoe : nu am ajuns la masurile lui
avva Antonie, parinte ? Si i-a zis lui batranul : de as fi avut unul din
cugetele lui avva Antonie, m-as fi facut tot ca focul; insa stiu un om care cu
osteneala poate sa poarte cugetul sau.
10) A venit odata unul din tebei
la avva Sisoe, vrand sa se faca calugar. si l-a intrebat batranul, daca are pe
cineva in lume. Iar el a zis : am un fiu. Si i-a zis lui batranul : du-te,
arunca-l in rau si atunci te faci calugar ! Deci, dupa ce s-a dus sa-l arunce, a
trimis batranul pe un frate zicandu-i sa-l opreasca. De aceea, cand l-a ridicat
sa-l arunce, i-a zis fratele : inceteazi, ce faci ? Iar el i-a zis : avva mi-a
zis sa-l arunc. I-a zis fratele : a mai zis sa nu-l arunci. Si lasandu-l a venit
la batranul si s-a facut preaiscusit calugar pentru ascultarea lui.
11)
Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : oare asa alunga satana pe cei
vechi ? I-a raspuns lui batranul : acum si mai mult, caci vremea lui s-a
apropiat si se tulbura.
12) A fost odata ispitit Avraam, ucenicul lui
avva Sisoe de un drac. Si a vazut batranul ca a cazut. Dar sculandu-se, si-a
intins mainile la cer, zicand : Dumnezeule, voiesti, nu voiesti, nu Te voi lasa
de nu-l vei tamadui. Si indata s-a tamaduit ucenicul.
13) Un frate l-a
intrebat pe avva Sisoe, zicand : ma vad pe mine ca aducerea aminte a lui
Dumnezeu petrece cu mine. I-a zis lui batranul : nu este mare lucru sa fie
cugetul cu Dumnezeu, ci mare este sa te vezi pe tine sub toata zidirea. Ca
aceasta impreuna cu osteneala trupeasca, povatuieste la chipul smeritei cugetari
( + ).
( + ) Adica, cum sa fie omul smerit.
14) Se spunea despre avva Sisoe, ca atunci cand era sa se savarseasca, sezand
parintii langa dansul, a stralucit fata lui ca soarele. Si le-a zis lor : iata
avva Antonie a venit ! Si dupa putin, a zis : iata ceata proorocilor a venit !
Si iarasi fata lui, mai mult a stralucit. Si a zis : iata ceata apostotilor a
venit. Si s-a indoit fata lui iarasi. Si se parea, ca si cum el ar fi vorbit cu
cineva si s-au rugat batranii de el zicand : cu cine vorbesti, parinte ? Iar el
a zis : iata, ingerii au venit sa ma ia si ma rog sa fiu lasat sa ma pocaiesc
putin. Si i-au zis lui batranii : nu ai trebuinta sa te pocaiesti, parinte. Si
le-a zis lor batranul : cu adevarat, nu ma stiu pe mine sa fi pus inceput.
Atunci au cunoscut toti ca este desavarsit. Si iarasi, de naprasna s-a facut
fata lui ca soarele si s-au temut toti. El le-a zis lor : vedeti, Domnul a
venit. Iar Domnul a zis : aduceti-mi pe vasul pustiului ! Si indata si-a dat
duhul. Si s-a facut ca un fulger si s-a umplut toata casa ( locul ) de buna
mireasma.
15) A venit avva Adelfie, episcopul Nilupolei la avva Sisoe in
muntele lui avva Antonie. Si cand vrea sa iasa, mai inainte de a calatori ei,
i-a facut sa guste de dimineata, ( ca era post ). Si cum a pus masa, iata niste
frati au batut la usa. Si a zis avva Sisoe ucenicului sau : da-le putina athira
( fiertura ), ca sunt osteniti. I-a zis lui avva Adelfie : lasa-i acum sa nu
spuna ca avva Sisoe mananca de dimineata. Si a luat aminte la dansul batranul si
a zis fratelui : du-te, da-le lor. Iar daca au vazut athira, au zis : nu cumva
aveti oaspeli ? Si le-a zis lor fratele : avem. Deci au inceput a se mahni si au
zis : Dumnezeu sa va ierte pe voi, ca pe batranul l-ati lasat sa manance acum.
Au nu stiti ca multe zile are sa se chinuiasca ? Si i-a auzit pe ei episcopul.
Atunci a facut metanie batranului, zicand : iarta-ma, avvo, ca un lucru omenesc
am gandit, dar tu lucrul lui Dumnezeu ai facut. Si i-a zis avva Sisoe : daca nu
Dumnezeu il va slavi pe om, slava oamenilor nu este nimic.
16) Au venit
altii la avva Sisoe sa auda de la dansul vreun cuvant. Si nimic nu le-a grait
lor, ci tot timpul zicea : iertati-ma ! Dar vazandu-i cosnitele i-au zis lui
Avraam, ucenicul lui : ce faceti cu cosnitele acestea ? Iar el a zis : incoace
si incolo le cheltuim. Si auzind batranul, a zis : si Sisoe incoace si incolo
mananca. Iar ei auzind, foarte s-au folosit si s-au dus cu bucurie, zidindu-se
de smerenia lui.
17) A intrebat avva Amon al Raitului pe avva Sisoe :
cand citesc Sfanta Scriptura, voieste sufletul meu sa alcatuiasca cuvant sa am
spre intrebare. I-a zis lui batranul : nu este trebuinta, ci mai vartos din
curatenia mintii castiga-ti tie a fi fara de grija si a vorbi.
18) A mers
odata un mirean la avva Sisoe in muntele lui avva Antonie, avand cu sine si pe
fiul sau. Si pe cale s-a intamplat de a murit fiul si nu s-a tulburat, ci l-a
dus cu credinta la batranul. Si a cazut cu fiul sau, ca si cand ar fi facut
metanie ca sa fie blagosiovit de batranul si sculandu-se tatal, a lasat copilut
la picioarele batranului si a iesit din chilie afara. Iar batranul socotind ca
metanie ii face, i-a zis lui : scoala si iesi afara ! ( Caci nu stia ca a murit
). Si indata s-a sculat copilul si a iesit. Si vazandu-l tatal lui, s-a
inspaimantat si intrand s-a inchinat batranului si i-a vestit lucrul. Auzind
batranul s-a mahnit, caci nu voia sa se intample aceasta. Dar i-a poruncit lui
ucenicul sau, ca nimanui sa nu spuna pana la sfarsitul batranului.
19)
Trei batrani au venit la avva Sisoe, auzind cele despre dansul. Si i-a zis lui
cel dintai : parinte, cum pot sa ma mantuiesc de raul cet de foc ? Iar el nu i-a
raspuns. I-a zis cet de al doilea : parinte, cum pot sa ma mantuiesc de
scrasnirea dintilor si de viermele cel neadormit ? Apoi cel de treilea :
parinte, ce voi face, ca aducerea aminte a intunericului celui mai dinafara ma
omoara ? Si raspunzand batranul, le-a zis : eu de nici una din acestea nu-mi
aduc aminte, caci milostiv fiind Dumnezeu, nadajduiesc ca va face cu mine mila.
Si auzind cuvantul acesta batranii s-au dus mahniti. Dar nevrand batranul sa-i
lase sa se duca mahniti, intorcandu-i, le-a zis : fericiti sunteti, fratilor,
caci v-am ravnit voui. Ca cel dintai dintre voi a zis despre raul de foc, cel de
al doilea despre tartar si cel de al treilea despre intuneric. Deci, daca acest
fel de aducere aminte va stapaneste mintea cu neputinta este ca voi si mai
gresiti. Dar ce voi face eu cel impietrit cu inima, nefiind slobod sa stiu, ca
desi este chin pentru oameni, totusi in tot ceasul pacatuiesc ? Si facandu-i
metanie, i-au zis : precum am auzit, asa am vazut.
( + ) Ps 47, 7.
20) Intrebat-au unii pe avva Sisoe, zicand : de va cadea vreun frate, n-are
trebuinta sa se pocaiasca un an ? Iar el a raspuns : aspru este cuvantul. Iarasi
au intrebat : dar sase luni ? Si iarasi a zis : mult este. Iar ei au zis : dar
pana la patruzeci de zile ? Si a raspuns : mult este. I-au zis atunci : deci de
va cadea fratele si va afla indata ca se face pomana, intra-va si el acolo ?
Le-a zis lor batranul : nu, ci are trebuinta sa se pocaiasca cateva zile. Caci
cred lui Dumnezeu, ca din tot sufletul daca se va pocai unul ca acesta si in
trei zile il primeste pe dansul Dumnezeu.
21) Venind odata avva Sisoe la
locul ce se cheama Clisma, au mers la dansul niste mireni sa-l vada. Si multe
graind ei, nu le-a raspuns lor cuvant. La urma unul dintr-insii a zis : de ce-l
suparati pe batran ? Nu mananca si pentru aceasta nu poate a grai. A raspuns
batranul : cand am trebuinta, mananc.
22) A intrebat avva Iosif pe avva
Sisoe, zicand : in cati ani trebuie omul sa-si taie patimile ? I-a zis lui
batranul : anii voiesti sa-i stii ? Zis-a avva Iosif : da ! Deci a zis batranul
: in orice ceas vine patima, indata tai-o.
23) Un frate l-a intrebat pe
avva Sisoe cel al Pietrei, despre petrecere. si i-a zis lui batranul : a zis
Daniil : painea doririlor nu am mancat ( + ).
( + ) Daniil X. 3.
24) Se spunea despre avva Sisoe, ca sezand in chilie totdeauna incuia
usa.
25) Au venit odata niste arieni la avva Sisoe, in muntele lui avva
Antonie si au inceput a-i cleveti pe dreptmaritori. Iar batranul nu le-a raspuns
nimic. Si chemandu-si ucenicul i-a zis : Avraame, adu-mi cartea Sfantului
Atanasie si citeste. Si tacand ei, s-a aflat eresul lor. Si i-a slobozit cu
pace.
26. A venit odata avva Ammun de la Rait la Clisma sa se intalneasca
cu avva Sisoe. Si vazandu-l necajit, caci a lasat pustia, i-a zis : ce te
necajesti, avvo, caci ce mai puteai sa faci de acum in pustie, dupa ce ai
imbatranit asa ? Iar batranul s-a uitat la dansul cu asprime, zicand : ce-mi
spui, Ammune, dar nu-mi era destula numai slobozenia gandului meu in pustie
?
27) Sedea odata avva Sisoe in chilia sa. Si batand in usa ucenicul lui,
a strigat la dansul batranul, zicand : fugi, Avraame, nu intra, ca acum nu au
vreme cele de aici !
28) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand :
cum ai lasat Schitul, fiind cu avva Or si ai venit de ai sezut aici ? Si i-a
raspuns batranul : cand a inceput a se inmulti Schitul, auzind eu ca a adormit
avva Antonie, m-am sculat si am venit aici in munte; si gasind cele de aici cu
liniste, am sezut putina vreme. I-a zis lui fratele : cata vreme ai aici ? I-a
raspuns batranul : saptezeci si doi de ani.
29) Zis-a avva Sisoe : cand
va fi vreun om care poarta grija de tine, nu trebuie tu sa-i
poruncesti.
30) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : de vom
umbla pe cale si va rataci cel ce ne povatuieste este trebuinta sa-i zicem ceva
? I-a raspuns batranul : nu. Deci a zis fratele : dar sa-l lasam sa ne
rataceasca ? I-a zis batranul : dar ce vrei, sa iei toiag sa-l bati ? Eu stiu
frati care umblau si cei ce ii povatuia a ratacit noaptea; si erau doisprezece
si toti stiau ca se ratacesc. Si s-au luptat fiecare sa nu spuna. Iar dupa ce
s-a facut ziua, pricepand cel ce-i conducea ca a ratacit din cale, le-a zis :
iertati-ma, am ratacit ! Si au zis toti : si noi stiam, dar am tacut. Iar el
auzind, s-a minunat zicand ca pana la moarte se stapanesc fratii sa nu graiasca
si l-a slavit pe Dumnezeu. Iar lungimea caii din care s-au ratacit, era de
douasprezece mile.
31) Au venit odata saracinii si i-au dezbracat pe
batran si pe fratele lui. Si iesind ei in pustie ca sa gaseasca ceva de mancare,
a gasit batranul baligi de camila si scormonind au gasit in ele graunte de orz.
Manca deci un graunte, iar unul il punea in mana lui si venind fratele l-a gasit
pe el mancand si i-a zis : aceasta este dragostea, sa gasesti mancare si singur
sa mananci si sa nu ma chemi si pe mine ? Si i-a zis avva Sisoe : nu ti-am facut
strambatate, frate; iata, partea ta in mana mea am pastrat-o !
32) Se
spunea despre avva Sisoe tebeul ca a ramas la Calamona Arsenoitului si un alt
batran era bolnav la cealalta lavra. Si daca a auzit s-a mahnit. Dar fiindca
doua zile postea si era ziua in care nu manca, cand a auzit, si-a zis : ce voi
face ? De ma voi duce, nu cumva ma vor sili fratii sa mananc iar de voi ramane
pana maine, nu cumva se va savarsi ? Insa aceasta voi face : ma duc si nu
mananc. Si asa s-a dus postind, plinind porunca lui Dumnezeu iar petrecerea lui
cea pentru Dumnezeu nu a stricat-o.
33) Povestit-a unul din parinti
despre avva Sisoe calamoteanul, ca vrand odata sa-si biruiasca somnul, s-a
spanzurat pe sine de prapastia Pietrii. Si venind ingerul l-a dezlegat si i-a
poruncit sa nu mai faca asa, nici pe altii sa nu-i invete acest
lucru.
34) Intrebat-a unul din parinti pe avva Sisoe, zicand : de voi
sedea in pustie si va veni vreun barbar vrand sa ma omoare si de voi putea
asupra lui, omora-l-voi pe ei ? Si a zis batranul : nu, ci lasa-l la Dumnezeu,
caci orice fel de ispita va veni omului, omul sa zica : pentru pacatele mele s-a
intamplat aceasta. Iar daca vreun lucru bun se va intampla, sa zica : din mila
lui Dumnezeu este.
35) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe tebeul, zicand
: spune-mi vreun cuvant. Si i-a raspuns : ce pot sa-ti spun ? Caci din
Testamentui cel Nou citesc si la cel Vechi ma intorc.
36) Tot acest frate
l-a intrebat pe avva Sisoe, cel ai Pietrii, cuvantul cel care l-a zis avva Sisoe
tebeul. Si i-a zis batranul : eu in pacat ma culc si in pacat ma
scol.
37) Se spune despre avva Sisoe tebeul, ca dupa ce iesea de la
biserica, indata se repezea la chilia sa, pasind iute si asemanandu-se cu unul
care fugea. Iar unii din cei ce-l vedeau ca facea aceasta, zieeau : drac are.
Dar el facand lucrul lui Dumnezeu, nu lua aminte la cei ce vorbeau despre
el.
38) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : ce voi face, avvo,
ca am cazut ? I-a raspuns lui batranul : scoala-te iarasi. Zis-a fratele : m-am
sculat si iarasi am cazut. Si a zis batranul : scoala-te iarasi si, iarasi. Deci
a zis fratele : pana cand ? Zis-a batranul : pana ce vei fi apucat sau in bine,
sau in cadere, caci cu ce se afla omul, cu aceea se si duce din lumea
aceasta.
39) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : ce voi face,
caci ma necajesc pentru rucodelie, iubind impletitura, dar nu pot sa o lucrez.
Zis-a batranul : avva Sisoe zicea ca nu trebuie sa lucram lucrul care ne
odihneste.
40) Zis-a avva Sisoe : cauta-L pe Domnul si nu cauta unde
locuieste.
41) Zis-a iarasi : rusinea si netemerea, de multe ori aduce
pacatul.
42) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : ce voi face ?
Si acesta i-a raspuns : lucrul pe care il cauti, este tacerea multa si smerenia.
Caci scris este : fericiti cei ce raman intru aceasta; asa poti sa
stai.
43) Zis-a avva Sisoe : fa-te defaimat si voia ta o leapada si te fa
fara grija si vei avea odihna.
44) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe,
zicand : ce voi face pentru patimi ? Si i-a raspuns batranul : fiecare din noi
se ispiteste de pofta sa ( + ).
( + ) Iacov 1, 14.
45) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : spune-mi vreun cuvant. Iar el
i-a zis : de ce ma silesti sa vorbesc in zadar ? Iata, ce vezi, fa.
46)
S-a dus odata avva Avraam, ucenicul lui avva Sisoe la ascultare si cateva zile
nu voia sa-i slujeasca altcineva, zicand : oare voi lasa alt om sa-si faca
obicei cu mine, in afara de fratele meu ? Si nu a primit pe nimeni pana ce nu a
venit ucenicul lui, suferind osteneala.
47) Se spunea despre avva Sisoe,
ca sezand el, a strigat un glas : o, ticalosie ! Si a zis lui ucenicul sau : ce
ai, parinte ? I-a zis lui batranul : caut un om sa vorbesc si nu
gasesc.
48) A iesit odata avva Sisoe din muntele lui avva Antonie, la
muntele cel mai din afara al Tebaidei, locuind acolo. Si erau acolo meletiani,
care locuiau in Calamona Arsenoitului. Unii, auzind ca a iesit la muntele cel
mai dinafara au dorit sa-l vada, dar ziceau : ce vom face, ca in munte sunt
meletieni ? Si stim ca batranul nu se tulbura de dansii. Dar noi nu cumva vrand
sa ne intalnim cu batranul, vom cadea in ispita ereticilor ? Si pentru ca sa nu
se intalneasca cu ereticii, nu s-au dus sa-l vada pe batran.
49) Se
spunea despre avva Sisoe ca s-a bolnavit. Si sezand batranii langa dansul, a
grait unora. Iar ei l-au intrebat : ce vezi, avvo ? Si le-a zis : vad pe unii ca
vin la mine si-i rog sa ma lase putin sa ma pocaiesc. I-a zis lui unul din
batrani : si de te vor lasa, de acum poti sa te folosesti spre pocainta ? I-a
zis lui batranul : desi nu pot face, dar suspin in sufletul meu putin si imi
este de ajuns.
50) Se spunea despre avva Sisoe ca atunci cand a venit la
Clisma, s-a imbolnavit. Si sezand el cu ucenicul lui in chilie, bataie s-a facut
in usa. Intelegand batranul, a zis lui Avraam, ucenicului sau : zi-i celui ce a
batut in usa : eu Sisoe in munte, eu Sisoe pe harar ( asternut ). Iar el auzind,
s-a facut nevazut.
51) A zis avva Sisoe tebeul, ucenicului sau : spune-mi
ce vezi la mine si eu iti voi spune ce vad la tine. I-a zis lui ucenicul : tu
esti bun la minte, dar aspru putin. I-a zis batranul : tu esti bun, dar molatic
la minte.
52) Se spunea despre avva Sisoe tebeul, ca nu mananca paine. Si
la praznicul Pastilor, i-au facut lui metanie fratii ca sa manance cu ei si
raspunzand, le-a zis : una am sa fac : sau paine am sa mananc, sau cate bucate
ati facut. Iar ei i-au zis : numai paine sa mananci. Iar el a facut
asa.
PENTRU AVVA SILUAN
1) A venit odata avva Siluan si
Zaharia, ucenicul lui, la o manastire; si i-au facut pe ei de au gustat putin
mai inainte de a calatori. Apoi iesind ei, a gasit ucenicul lui apa pe cale si
dorea sa bea. Si i-a zis lui batranul : Zahario, post este astazi. Iar el a zis
: dar n-am mancat, parinte ? ! Zis-a batranul : ceea ce am mancat, era al
dragostei; dar noi postul nostru sa-l tinem, fiule !
2) Tot acesta sezand
odata cu fratii, s-a facut intru uimire si a cazut cu fata la pamant. Si dupa
putin sculandu-se, plangea. L-au rugat fratii, zicand : ce ai, parinte ? Iar el
tacea si plangea. Si silindu-l sa le spuna a zis : eu la judecata am vazut pe
multi din neamul nostru, ca mergeau la munca si pe multi dintre mireni ca
mergeau intru Imparatie. Si plangea batranul si nu voia sa iasa din chilie. Iar
de era silit sa iasa din chilie, isi acoperea cu culionul fata, zicand : nu
voiesc sa vad lumina aceasta vremelnica si care nu are nici un folos !
3)
Altadata a intrat Zaharia, ucenicul lui si l-a aflat intru uimire si mainile lui
la cer intinse si inchizind usa, a iesit. Venind pe la ceasul al saselea si al
noualea, l-a aflat pe el in acelasi chip. Iar pe la ceasul al zecelea a batut in
usa. Intrand, l-a aflat linistindu-se. Si i-a zis lui : ce iti este astazi,
parinte ? Iar el a zis : m-am bolnavit, fiule. Atunci ucenicul, apucandu-i
picioarele i-a zis : nu te voi lasa, de nu-mi vei spune ce-ai vazut ? Si i-a zis
batranul : rapit am fost la cer, si am vazut slava lui Dumnezeu si acolo am stat
pana acum iar acum am venit.
4) Sezand odata avva Siluan in muntele
Sinai, s-a dus Zaharia, ucenicul lui la o ascultare si i-a zis batranului :
sloboade apa si uda gradina. Iar el iesind, si-a acoperit fata cu culionul si
numai picioarele i se vedeau. Deci a venit un frate la dansul in acel ceas si
vazandu-l pe el de departe, a inteles ce a facut. Intrand fratele la dansul, i-a
zis : spune-mi, avvo, pentru ce ti-ai acoperit fata cu culionul si asa udai
gradina ? Iar batranul i-a raspuns : fiule, ca sa nu vada ochii mei pomii si sa
se smulga mintea mea de la lucrarea ei prin dansii.
5) A venit un frate
la avva Siluan in muntele Sinai si vazandu-i pe frati lucrand, i-a zis
batranului : nu lucrati mancarea cea pieritoare ( +1 ), ca Maria partea cea buna
si-a ales ( +2 ). Zis-a batranul ucenicului sau : Zahario, da fratelui o carte
si pune-l intr-o chilie, care nu are nimic. Cand a sosit ceasul al noualea,
fratele lua seama la usa, daca vor trimite sa-l cheme ca sa manance. Iar dupa ce
nu l-a chemat nimeni, sculandu-se a venit batranul si i-a zis : nu au mancat
fratii astazi, avvo ? I-a raspuns lui batranul : da, au mancat. Si fratele a zis
: pentru ce nu m-ati chemat ? I-a zis lui batranul : fiindca tu om duhovnicesc
esti si nu ai trebuinta de mancarea aceasta. Iar noi trupesti fiind voim sa
mancam si pentru aceasta lucram. Tu partea cea buna ti-ai ales ( +2 ) citind
toata ziua si nevrand sa mananci mancare trupeasca. Si daci a auzit acestea,
fratele a facut metanie, zicand : iarta-ma avvo ! I-a zis lui batranul :
negresit, trebuinta are si Maria de Marta, caci prin Marta se lauda si Maria.
( +1 ) Ioan VI, 27.
( +2 ) Luca X, 42.
6) Au intrebat odata unii pe avva Siluan, zicand : ce fel de vietuire ai facut,
parinte, de ai dobandit intelepciunea aceasta ? Si i-a raspuns : niciodata n-am
lasat in inima mea vreun cuget care intarata pe Dumnezeu.
7) Se spunea
despre avva Siluan, ca a sezut in chilie pe ascuns, avand putin naut, si pana a
mancat numai pe acela a facut lucru de o suta de site. Si a venit un om din
Egipt, avand un magar incarcat cu paini si batand la chilia lui, le-a pus. Deci,
luand batranul sitele, a incarcat magarul si l-a slobozit.
8) Se spunea
despre avva Siluan, ca a iesit Zaharia, ucenicul lui, fara dansul; si luand pe
frati, a mutat gardul gradinii si mai mare l-a facut. Afland batranul, si-a luat
cojocelul sau si a iesit, zicand fratilor : rugati-va pentru mine ! Iar ei
vazandu-l au cazut la picioarele lui, si au zis : spune-ne, parinte, ce este, ce
ai ? Iar el a zis catre dansii : nu intru inauntru, nici se pogoara cojocelul de
pe mine, pana ce nu vei aduce gardul la locul lui cel dintai. Iar ei au intors
gardul si l-au facut asa cum a fost. Abia asa batranul s-a intors la chilia
sa.
9) Zis-a avva Siluan : eu sunt rob si stapanul mi-a zis : lucreazi
lucrul meu si eu te hranesc ! Dar de unde iau, nu cauta : ori am, ori fur, ori
ma imprumut, tu nu cauta. Lucreaza numai si te hranesc. Deci, eu de lucrez, din
plata mea maananc; iar de nu lucrez, milostenie mananc.
10) A zis iarasi
: vai omului aceluia, care are numele mai mare decat fapta !
11) A
intrebat avva Moise pe avva Siluan, zicand : poate omul in fiecare zi sa puna
inceput ? Si i-a raspuns batranul : de este lucrator, poate si in fiecare zi si
in fiecare ceas sa puna inceput bun.
12) A spus cineva din parinti ca s-a
intalnit odata oarecine cu avva Siluan si vazandu-i obrazul si trupul stralucind
ca al unui inger, a cazut cu fata la pamant. Spunea, de asemenea, ca si altii au
avut acest dar.
DIN EVERGHETINOS
13) Un frate l-a intrebat
pe avva Siluan, zicand : ce voi face, avvo, cum voi castiga umilinta ? Ca sunt
foarte ispitit de trandavire, de somn si de dormitare. Si cand ma scol din somn,
ma lupt foarte la cantarea psalmilor si nu pot birui dormitarea, nici psalmi nu
zic fara de glas. Si i-a raspuns lui batranul : fiule, a zice tu psalmii cu
glas, intai este mandrie, caci ti se pare ca tu canti, iar fratele nu nu canta.
Al doilea, iti impietreste inima si nu te lasi sa te umilesti. Deci, de voiesti
umilinta, lasi cantarea. Si cand stai facandu-ti rugaciunile tale, sa caute
mintea ta puterea stihului si sa socotesti ca stai inaintea lui Dumnezeu, a
Celui ce incearca inimile si rarunchii ( +1 ). Iar cand te scoli din somn, mai
inainte de toate, slaveasca gura ta pe Dumnezeu; apoi citeste Crezul si Tatal
nostru. Dupa aceea, incepe-ti canonul tau, incet, suspinand si aducandu-ti
aminte de pacatele tale si de chinul in care va sa te muncesti. Zis-a fratele :
eu, avvo, de cand m-am calugarit, slujba canonului si ceasurile, dupa randuiala
celor 8 glasuri le cant. A raspuns batranul : pentru aceasta umilinta si plansul
fuge de la tine. Pune in minte pe parintii cei mari, cum ei nefiind slujitori
bisericesti si nici glasuri si nici tropare stiind, fara numai putini psalmi, ca
niste luminatori in lume ati stralucit; precum au fost avva Pavel cel prost si
avva Pamvo si avva Apolo si ceilalti purtatori de Dumnezeu parinti, care si
morti au inviat si mari puteri au facut si stapanirea cea asupra dracilor au
primit-o. Nu cu cantari, tropare si glasuri, ci cu rugaciunea cea cu inima
zdrobita si cu post, prin care si frica lui Dumnezeu in inima creste necontenit
si plansul se intareste, si de tot pacatul curateste pe om iar mintea mai alba
decat zapada o face. Apoi cantarea, pe multi la cele mai de jos ale pamantului
i-a pogorit, nu numai mireni, ci si preoti, fiindca i-au mostenit si in curvie
si in alte patimi de rusine i-au prapastuit. Deci cantarea este a mirenilor.
Pentru aceasta si norodul se adauga prin biserici. Pune inainte, fiule, cate
cete sunt in Cer si nu este scris despre vreuna dintre ele, ca cu cele opt
glasuri canta; ci o ceata canta neincetat, Aliluia ! Alta : Sfant, Sfant, Sfant,
Domnul Savaot ( +2 ), alta : bine este cuvantata slava Domnului din locul si din
casa Sa ( +3 ). Tu dar, fiule, urmeaza parintilor, de voiesti sa castigi
umilinta in vremea rugaciunii, pazind mintea, pe cat poti, neraspandita. Iubeste
smerenia lui Hristos si oriunde mergi, nu te arata istet si dascal, ci ca un
prost si ucenic, si Dumnezeu iti va da umilinta !
( +1 ) Psalm VII, 10.
( +2 ) Isaia VI, 3.
( +3 ) Iezechil III, 12.
PENTRU AVVA SIMON
1) A venit odata un stapan sa-l vada pe avva
Simon. Iar el auzind, si-a luat braul si s-a dus la un finic sa-l curete. Acela,
venind a strigat : batrane, unde este pustnicul ? Iar el a zis : nu este aici
pustnic. Si auzind s-a dus.
2) Altadata iarasi a venit alt stapan sa-l
vada pe avva Simon si apucand inainte clericii, i-au spus : avvo, gateste-te, ca
acela auzind despre tine, vine sa-l blagoslovesti ! Iar el a zis : da, ma
gatesc. Deci,imbracandu-se cu un chentonion ( un fel de haina ) al lui si luand
paine si branza in mainile sale, sculandu-se, a sezut, mancand in poarta. Venind
stapanul cu parada lui si vazandu-l,nu l-a bagat in seama, zicand : acesta este
pustnicul despre care am auzit ? Si indata s-au intors de
acolo.
PENTRU AVVA SOSIPATRU
L-a rugat cineva pe avva
Sosipatru, zicand : da-mi vreo porunca, avvo si o voi pazi ! Iar el i-a zis : sa
nu intre femeie in chilia ta, sa nu citesti carti care se numesc apocrife, adica
ascunse si sa nu cercetezi pentru chipul lui Dumnezeu in om. Ca aceasta nu este
eres, ci prostie. Caci cu neputinta este a fi priceput lucrul acesta de toata
zidirea.
PENTRU AVVA SARMATA
1) Zis-a avva Sarmata : prefer
mai bine un om care a pacatuit si stie ca a pacatuit si se pocaieste, decat un
om care nu a pacatuit si se crede ca este drept.
2) Se spunea despre avva
Sarmata, ca de multe ori lua patruzeci de zile, cu sfatul lui avva Pimen si ca o
nimica se implineau zilele inaintea lui. Deci, a venit avva Pimen la dansul si
i-a zis : spune-mi, ce-ai vazut, facand atata osteneala ? Iar el a zis catre
dansul : nimic mai mult. I-a zis lui avva Pimen : nu te las, de nu-mi vei spune.
Si i-a raspuns : una numai am aflat, ca de voi zice somnului, du-te, se duce si
de-i voi zice, vino, vine.
3) Un frate l-a intrebat pe avva Sarmata,
zicand : gandurile imi zic : nu lucra ci mananca si bea si dormi. I-a zis lui
batranul : cand iti este foame, mananca, cand iti este sete, bea; cand iti este
somn, dormi ! Un alt batran, din intamplare a venit la fratele si i-a spus lui
fratele cele spuse de avva Sarmata. Deci, i-a zis lui batranul : asa ti-a zis
avva Sarmata ? Cand iti este foame tare si iti va fi sete, incat sa nu mai poti
rabda, mananca si bea; si cand vei priveghea foarte mult si dormitezi, dormi.
Aceasta este ceea ce ti-a zis tie batranul.
4) L-a intrebat iarasi
acelasi frate pe avva Sarmata, zicand : imi zic gandurile, du-te afara, mergi la
frati ! Si i-a zis batranul : sa nu le asculti, ci sa zici : iata, te-am
ascultat o data dar acum nu mai pot sa te ascult.
PENTRU AVVA
SERAPION
1) A venit odata avva Serapion, trecand printr-un sat si i-a
zis ei : gatit-ai patul ? Ea a zis : da, avvo ! A incheiat batranul :
asteapta-ma deseara, ca voi veni la tine si am sa petrec noaptea aceasta aproape
de tine. Iar ea raspunzand, a zis : bine, avvo ! Si s-a gatit si a asternut
patul si l-a asteptat pe batran cu cele de trebuinta. Iar dupa ce s-a facut
seara, a venit batranul la dansa, nimic aducand si intrand in chilie, i-a zis ei
: gatit-ai patul ? Ea a zis : da, avvo. Incuind usa i-a zis ei : asteapta putin,
fiindca avem pravila, pana ce o voi face ! Si a inceput batranul slujba. Si
incepand psaltirea, la fiecare psalm facea rugaciunea, rugandu-se lui Dumnezeu
pentru dansa ca sa se pocaiasca si sa se mantuiasca. Deci l-a ascultat Dumnezeu;
si sta femeia tremurand si rugandu-se aproape de batranul. Daca a ispravit
batranul toata Psaltirea, ea a cazut la pamant. Iar batranul incepand Apostolul,
a citit mult dintr-insul. Si asa si-a implinit siujba. Deci, umilindu-se ea si
intelegand ca nu pentru pacat a venit la dansa, ci ca sa-i mantuiasca sufletul,
a cazut in fata lui zicand : fie-ti mila avvo, si povatuieste-ma, unde pot
placea lui Dumnezeu. Atunci batranul a povatuit-o pe dansa la o manastire de
fecioare si a dat-o la stareta, zicand : ia pe sora aceasta, si nu-i pune ei jug
sau porunca, ca celorlalte surori; ci orice voieste da-i ei si cum voieste da-i
voie sa umbie ! Si dupa ce a facut putine zile, a zis : eu sunt o pacatoasa si
voiesc la 2 zile sa mananc. Si dupa putine zile a zis : eu multe pacate am si
voiesc la 4 zile sa mananc. Dupa alte putine zile s-a rugat staretei zicand :
fiindca mult am mahnit pe Dumnezeu cu faradelegile mele, te rog, pune-ma intr-o
chilie si o astupa, si pe o gaura da-mi putina paine si rucodelie. Si i-a facut
ei stareta asa. Asa i-a placut lui Dumnezeu in cealalta vreme a vietii
sale.
PENTRU AVVA SERAPION
2) Un frate l-a rugat pe avva
Serapion, zicand : spune-mi vreun cuvant ! I-a zis lui batranul : ce pot sa-ti
zic ? Ca ai luat ale vaduvelor si ale sarmanilor, si le-ai pus in fereastra
aceasta ? Caci a vazut-o plina de carti.
3) Zis-a avva Serapion ca precum
ostasii imparatului nu pot ( + ), stand inaintea lui, sa caute de-a dreapta sau
de-a stanga, tot asa si omul, daca sta inaintea lui Dumnezeu, si ia aminte
inaintea Lui cu frica in tot ceasul, nimic dintr-ale vrajmasului nu pot sa-l
ingrozeasca.
( + ) La altele, nu indraznesc.
4) A venit un frate la avva Serapion si-l indemna pe el batranul sa faca
rugaciune dupa obicei. Iar el pacatos pe sine numindu-se si nevrednic de chipul
calugaresc, nu se pleca. A voit inca si picioarele lui sa le spele. Si aceste
cuvinte zicand, nu a suferit. Si l-a facut de a gustat. A inceput inca si
batranul a manca, si-l sfatuia pe el zicand : fiule, de voiesti sa te folosesti,
rabda in chilia ta si ia aminte de tine si de rucodelia ta ! Ca nu-ti aduce
atata folos sa iesi afara, cat a sedea inauntru. Iar el acestea auzind, s-a
amarat si s-a schimbat la fata, incat nimic n-a putut sa fie tainuit de
batranul. Deci i-a zis lui avva Serapion : pana acum ziceai ca esti pacatos si
te ocarai pe tine, cum ca esti nevrednic sa traiesti. Si fiindca cu dragoste
te-am pomenit, atata te-ai salbaticit. Deci de voiesti sa fii smerit, cele ce ti
se aduc asupra-ti de la altii, invata-te sa le suferi vitejeste si nu tine la
tine cuvinte desarte. Acestea auzind fratele, a facut metanie batranului. Si
mult folosindu-se, s-a dus.
PENTRU ALT SERAPION. DE LA
PALLADIE
Era un barbat egiptean anume Serapion, cu porecla Sidonie,
fiindca niciodata alta haina nu purta, decat un sindon, adica o haina care asa
se numeste. Acesta la toata fapta buna iscusindu-se desavarsit, cu neagoniseala
mai pe toti i-a intrecut. Pentru care nici a se linisti in chilie n-a putut ca
sa nu se smulga cu mintea, sau sa aiba ceva al sau; ci umbland, si hrana din
toate zilele de la cei ce s-ar fi intamplat luand, asa isi petrecea viata, nimic
avand, decat sindonul, pe care-p purta. Acesta, printr-un pustnic cunoscut, s-a
vandut pe sine, intr-o cetate, la un mascarici ce era elin, pe douazeci de
galbeni, pe care si luandu-i de la pustnic, ii pastra la sine. Deci, era slujind
mascariciului, femeii lui si casei, cu mare silinta si cu indemanare, mancand
numai paine si apa, neoprindu-se cu mintea si de multe ori si cu gura din
citirea dumnezeiestilor Scripturi. Deci, petrecand cu dansii vreme indelungata
si cand era vreme vorbindu-le despre crestinatate, intai pe mascarici l-a
umilit, apoi pe femeie, dupa aceea, toata casa lui. Si botezandu-se ei, s-au
departat de a mai juca la club. Dupa ce au venit la viata cea placuta lui
Dumnezeu, foarte se cucerniceau de barbat. Si ii zicea lui : vino, frate, sa te
slobozim, fiindca tu dn robie urata ne-ai slobozit pe noi ! Atunci le-a zis lor
: fiindca a lucrat Dumnezeul meu si voi impreuna ati lucrat si s-a mantuit prin
mine sufletul vostru, de acum va voi descoperi voua taina. Eu fiind pustnic
slobod, de neam egiptean, fiindu-mi mila de voi, care petreceti in multa
ratacire, m-am vandut pe mine voua, ca voi slobozindu-va din mari pacate, sa va
mantuiti. Deci, de vreme ce ceea ce am voit a facut Dumnezeu, ma voi duce, ca si
altora sa ajut. Acestea zicand, le-a dat lor aurul. Iar ei nu voiau sa-l ia. Si
il indemnau pe el sa dea saracilor aurul, zicand : arvuna de mantuire ni s-a
facut noua. Iar el le-a zis : voi dati-l fiindca al vostru este. Ca eu bani
straini nu daruiesc saracilor. Iar ei luand aurul, il rugau sa ramana cu dansii,
incredintandu-l, ca asemeni unui parinte il vor avea de acum inainte si stapan
al sufletului lor. Iar dupa ce l-au rugat mult si n-au putut sa-l lamureasca, il
pofteau macar in fiecare an sa-i cerceteze. Deci, luandu-si ziua buna de la
dansii fericitul, s-a dus de acolo in Lacedemonia si afland pe cineva din cei
dintai ai cetatii ca este maniheu de credinta, impreuna cu toata casa lui, iar
la celetalte este barbat imbunatatit si evlavios, la acesta iarasi in alt fel
s-a vandut pe sine. Si in vreme de doi ani, departandu-l de eres pe dansul si pe
toata casa lui, i-a adus la biserica. Apoi lasandu-i si pe acestia, inconjura
lumea, facand bine oamenilor pe cat putea. PENTRU AVVA SERIN
1) Se
spunea despre avva Serin ca mult lucra si doi posmagi manca de-a pururea. Si
venind la dansul avva Iosif, insotitul lui, ( ca si el era mare nevoitor ) i-a
zis : in chilie imi pazesc fapta mea, iar daca ies afara, fac pogorare cu
fratii. I-a zis lui avva Serin : nu este aceasta mare fapta buna cand in chilie
pazesti randuiala ta, ci mai vartos cand iesi din chilia ta.
2) Zis-a
avva Serin : mi-am facut vremea mea, secerand, cosind, impletind si cu toate
acestea, de nu m-ar fi saturat mana lui Dumnezeu, nu puteam sa ma
satur.
PENTRU AVVA SPIRIDON
1) Despre avva Spiridon se
spunea ca atata cuviosie avea pastorul acesta, incat s-a invrednicit si sa se
faca pastor de oameni. Caci a primit acesta ca raspundere episcopia uneia din
cetatile Ciprului, anume Trimitunda. Pentru netrufia cea multa, aproape de
episcopie, pastea si oile. Iar la miezul noptii, talharii la stana oilor pe
furis, se sileau sa fure din oi, dar Dumnezeu, Cel ce pazeste pe pastor si pe oi
le pazea. Caci talharii de putere nevazuta fiind tinuti, langa stana erau
legati. Cand s-au revarsat zorile, pastorul a venit la oi si dupa ce i-a gasit
cu mainile legate inapoi, a cunoscut ceea ce s-a facut; si rugandu-se lui
Dumnezeu, i-a dezlegat pe talhari. Dupa ce mult i-a sfatuit si i-a invatat, ca
sa se sileasca mai bine sa traiasca din osteneli drepte iar nu din strambatate,
daruindu-le un berbec, i-a slobozit si glumind le-a zis : ca sa nu va aratati ca
in zadar ati privegheat !
2) Se spunea iarasi, ca avea o fiica fecioara,
evlavioasa ca tatal sau, anume Irina. Acesteia, un cunoscut i-a pus zalog un
odor de mult pret. Iar ea, pentru mai buna pastrare, l-a ascuns in pamant. Si
peste putin s-a dus din viata. Deci,a venit dupa catava vreme cel ce a pus zalog
si neafland-o pe fecioara, l-a apucat pe tatal ei, pe avva Spiridon, uneori
tragandu-l iar alteori rugandu-l. Dar fiindca ii era jale batranului de paguba
celui ce pusese zalogul, venind la mormantui fiicei sale, se ruga lui Dumnezeu
ca inainte de vreme sa-i arate lui invierea cea fagaduita. Si, cu adevarat nu a
gresit din nadejde, caci vie iarasi s-a aratat fecioara tatatui sau si locul
insemnandu-l unde era ascuns odorul, s-a dus pristavindu-se. Si luand zalogul
batranul, l-a dat celui al cui a fost.
PENTRU AVVA SAIO
1)
Se spunea despre avva Saio si despre avva Mue, ca au petrecut unul cu altul. Si
avea multa ascultare avva Saio, dar era aspru foarte. Lui ii zicea batranul,
ispitindu-l : du-te si fura ! Si se ducea si fura de la frati pentru ascultare
si multumind Domnului pentru toate. Iar batranul lua lucrurile si le da pe
ascuns. O data calatorind ei, a slabit si l-a lasat pe el avva zdrobit. Si
venind au zis fratilor : duceti-va si aduceti-l pe Saio caci zace zdrobit ! Si
ducandu-se l-au adus.
PENTRU MAICA SARA
1) Povestitu-s-a
despre maica Sara, ca a rabdat treisprezece ani, fiind luptata tare de dracul
curviei si niciodata nu s-a rugat sa se departeze razboiul de la dansa, ci mai
vartos zicea : Dumnezeule, da-mi putere !
2) Au napadit odata asupra ei
mai tare, acelasi duh al curviei, punandu-i in minte desertaciunile lumii. Iar
ea, slabind de frica lui Dumnezeu si de nevointa, s-a suit intr-o zi in
chilioara ei, sa se roage. Si i s-a aratat ei cu trup duhul curviei si i-a zis :
tu m-ai biruit, Saro ! Iar ea a zis : nu te-am biruit eu, ci Stapanul meu,
Hristos !
3) Se spunea despre dansa ca deasupra raului a petrecut,
locuind saizeci de ani si nu s-a aplecat sa-l vada.
4) Altadata au venit
la dansa doi batrani pustnici mari, din partile Pilusiului. Si cand mergeau,
ziceau intre ei : sa smerim pe batrana aceasta ! Si i-au zis : vezi sa nu se
inalte cugetui tau si sa zici, iata pustnicii vin la mine care sunt o femeie.
Le-a zis lor maica Sara : adevarat, cu firea sunt femeie, dar nu cu
mintea.
5) A zis maica Sara : de ma voi ruga lui Dumnezeu ca toti oamenii
sa aiba veste catre mine, ma voi afla cerand iertare la usa fiecaruia; ci mai
bine ma voi ruga ca inima mea sa fie curata cu toti.
6) A zis iarasi :
pun piciorul meu pe scara sa ma sui si pun moartea inaintea ochilor mei, mai
inainte de a ma sui pe scara.
7) A zis iarasi : bine este si pentru
oameni a face milostenie; ca desi este pentru placerea oamenilor, dar vine spre
placerea lui Dumnezeu.
8) Venit-au odata niste schiteni la maica Sara,
iar ea le-a pus lor inainte un paner cu poame. Ei lasand cele bune, mancau cele
putrede. Si le-a zis lor : adevarat, schiteni sunteti !
9) A trimis maica
Sara la avva Pafnutie, zicand : lucrul lui Dumnezeu ai facut ca ai lasat sa se
necinsteasca fratele tau ? Si a zis batranul : ca cel ce fac lucrul lui
Dumnezeu, treaba nu am cu nimeni.
PENTRU MAICA
SINGLITICHIA
1) Zis-a maica Singlitichia : lupta si osteneala multa
este celor ce se apropie de Dumnezeu la inceput si dupa aceea bucurie negraita.
Ca precum cei ce vor sa alate foc, intai se afuma si lacrimeaza si asa dovedesc
lucrul ce-l cauta. Pentru ca se zicea : Dumnezeul nostru este foc mistuitor ( +
). Asa trebuie si noi cu noi : sa atatam focul cu lacrimi si cu osteneli.
( + ) Evr. XII, 29.
2) Zis-a iarasi : trebuie noi cei ce am ales cinul acesta, sa tinem curatenia
cea desavarsita. Caci si la mireni se pare ca se petrece in curatenie, dar este
impreuna cu ea si necuratenia fiindca cu toate celelalte simtiri pacatuiesc :
caci vad fara de cuviinta si rad fara de randuiala.
3) Zis-a iarast :
precum veninul fiarelor celor otravitoare il gonesc doftoriile cele mai iuti, la
fel si cugetul cel spurcat, rugaciunea eu postul il goneste.
4) Zis-a
iarasi : sa nu te amageasca desfatarea mirenilor celor bogati, ca si cum ar avea
ceva de folos pentru dulceata cea desarta. Ei cinstesc mestesugul facerii
bucatelor, iar tu, cu postul, prin cele proaste, covarsesti indestularea
bucatelor acelora. Ca se zice : sufletul in desfatare fiind, batjocoreste
fagurii ( + ). Nu te satura cu paine si nu vei pofti vin.
( + ) Pild. 27, 7.
5) Intrebata a fost fericita Singlitichia de este lucru bun desavarsit
neagoniseala. Iar ea a zis : desavarsita la cei ce o rabda; ca cei ce rabda
aceasta, necaz adevarat au cu trupul, dar odihna cu sufletul. Caci precum
hainele cele vartoase, calcandu-se si cu sila facandu-se se spala, asa si
sufletul cel tare, prin saracia cea de buna voie, mai mult se
intareste.
6) Zis-a iarasi : de esti in viata de obste, nu schimba locul,
caci te vei vatama mult. Asa precum pasarea sculandu-se de pe oua, le lasa reci
si se strica, si calugarul, sau fecioara, saraceste si moare in credinta,
umbland din loc in loc.
7) Zis-a iarasi : multe sunt viclesugurile
diavolului. Prin saracie nu a clintit sufletul ? Bogatia ii aduce ca amagire.
Prin ocari si defaimari nu a putut ? Laude si slava pune inainte. Prin sanatate
biruit fiind, bolnav face trupul. Cu desmierdarile neputand sa-l amageasca, prin
ostenelile cele fara voie incearca sa faca surparea. Caci anumite boli prea
grele cerand de la Dumnezeu si prin acestea slabind, tulbura dragostea cea catre
Dumnezeu. Dar se sdrobeste trupul cu friguri cumplite si patimeste de sete
neastamparata. Daca pacatos fiind, suferi acestea, adu-ti aminte si de munca cea
viitoare si de locul cel vesnic si de pedepsele cele vesnice si nu vei slabi
catre cele de aici. Bucura-te, ca te-a cercetat Dumnezeu. Si cuvantul acela de
lauda sa-l ai pe limba : certand, m-a certat Dumnezeu si mortii nu m-a dat ( +1
). Fier erai dar prin foc lepezi rugina. Iar daca si drept fiind, te
imbolnavesti de la cele mari, la cele mai mari sporesti. Aur esti, dar prin foc
mai lamurit te faci. Ti s-a dat inger trupului ? ( +2 ) Veseleste-te, si vezi
cui te-ai facut asemenea ? Ca de partea lui Pavel te-ai invrednicit. Prin
fierbinteala te ispitesti ?, Prin raceala te pedepsesti ? Dar zice Scriptura :
trecut-am prin foc si prin apa si ne-ai scos pe noi ( +3 ) . Ai castigat-o pe
cea dintai ? Asteapt-o si pe cea de-a doua. Lucrand fapta cea buna, striga
graiurile sfantului care zice : sarac si cu durere sunt eu ( +4 ). Desavarsit te
vei face prin aceste doua necazuri. Caci zice : intru necaz m-ai desfatat ( +5
). Cu aceste deprinderi sa ne iscusim sufletele, ca-l vedem pe vrajmasul
inaintea ochilor.
( +1 ) Psalm. 117, 18, 19.
( +2 ) Corint, XII, 7.
( +3 ) Psalm. 78, 33.
( +4 ) Pild. 27, 7.
( +5 ) Psalm. IV, 1.
8) Zis-a iarasi : daca ne bucura boala, sa nu ne mahnim, ca si cum pentru boala
si hrana trupului nu putem sa cantam cu glas. Toate acestea se faceau de noi,
spre surparea poftelor. Caci si postul si culcarea pe jos pentru dezmierdari ni
s-au legiuit noua. Deci, daca boala pe acestea le-a stricat, de prisos este
cuvantul. Caci aceasta este nevointa cea mare : a rabda in boli si laude de
multumita a inalta lui Dumnezeu.
9) Zis-a iarasi : cand vei posti, nu
pricinui boala. Ca si cei ce nu postesc, in aceleasi boli de multe ori au cazut.
Ai inceput binele ? Nu te opri, zaticnindu-te vrajmasul. Caci el cu rabdarea ne
surpa. Si cei ce incep a calatori pe mare, intai nimeresc un vant bun. Dupa ce
intind panzele, iarasi intampina vant prielnic. Dar corabiile pentru ce le-a
cazut asupra, nu desarta corabia, ci putin linistindu-se sau si luptandu-se cu
furtuna, iarasi fac calatoria pe mare. Asa si noi, vant potrivnic cazand asupra
noastra, in loc de panza intinzand crucea, fara frica sa savarsesti
calatoria.
10) Zis-a iarasi : cei ce aduna bogatia aceasta simtita din
osteneli si primejdii ale marii, dupa ce multe au castigat, pe cele mai multe
poftesc si pe cele ce sunt de fata intru nimic le socotesc, si la cele ce nu
sunt de fata se intind. Iar noi, din cele pe care le cautam, nimic avand, nimic
nu voim sa castigam pentru frica lui Dumnezeu.
11) Zis-a iarasi : urmeaza
vamesului, ca nu impreuna cu fariseul sa te osandesti. Blandetele lui Moise
alege-le, pentru ca inima ta care este vartoasa, in izvoare de apa sa o
prefaci.
12) Zis-a iarasi : primejdios este sa invete cel ce nu a trecut
prin viata cea lucratoare. Caci precum de va avea cineva o casa putreda, primind
straini, ii va vatama cu caderea casei, asa si acestia, nezidindu-se pe sine mai
inainte si pe cei ce s-au apropiat de dansii ii vor prapadi. Fiindca cu
cuvintele i-au chemat spre mantuire, iar cu rautatea naravului au facut
strambatate celor ce le-au urmat.
13) Zis-a iarasi : bine este a nu te
mania. Iar daca se va intampla, nici o parte din zi sa nu ti se lase spre
patima, zicand : sa nu apuna soarele ( + ); dar tu sa astepti pana ce toata
vremea ta apune. De ce urasti pe omul care te-a mahnit ? Nu este el cel ce ti-a
facut strambatate, ci diavolul. Uraste boala, iar nu pe cel ce boleste !
( + ) Efeseni IV 26.
14) Zis-a iarasi : pre cat sporesc nevoitorii, pe atat intampina mai mare
luptator impotriva.
15) Zis-a iarasi : si de la vrajmasul este nevointa
intinsa. Ca ucenicii lui fac aceasta. Deci, cum voi deosebi nevointa cea
dumnezeiasca si imparateasca, de cea tiraneasea si diavoleasca ? Aratat este, ca
din masura cea potrivita. Toata vremea ta sa-ti fie o regula a postului. Sa nu
postesti patru, sau cinci zile si in cealalta sa deslegi cu multime de mancari.
Ca pretutindeni, trecerea masurii este facatoare de stricaciune. Tanar fiind si
sanatos, posteste : ca vor veni batranetile cu slabiciune. Deci, pana cand poti,
pune in jitnita hrana, ca atunci cand nu vei mai putea, sa afli
odihna.
16) Zis-a iarasi : cand suntem in viata de obste, sa alegem
ascultarea mai mult decat nevointa. Ca aceasta invata trecerea cu vederea, iar
aceea invata smerita cugtare.
17) Zis-a iarasi : trebuie ca noi cu
dreapta socoteala sa ocarmuim sufletul; si cand suntem in viata de obste, sa nu
cautam cele ale noastre ( + ), nici sa nu sorbim socotelile noastre, ci sa ne
supunem celui care este parinte dupa credinta.
( + ) 1. Corint. X, 24.
18) Zis-a iarasi : scris este, fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii (
+ ). Caci a fi intelepti ca serpii, a zis, inseamna sa nu se tainuiasca de catre
noi pornirile si mestesugirile diavolului. Cel asemenea din cel asemenea,
degraba se cunoaste; iar blandetea porumbului arata curatenia lucrarii.
( + ) Mat. X, 16.
INCEPUTUL SLOVEI T.
PENTRU AVVA TITHOE
1) Se spunea
despre avva Tithoe, ca de nu-si lasa in jos degraba mainile, cand sta la
rugaciune si se rapea mintea lui in sus. Deci de se intampla ca fratii sa se
roage impreuna cu el, se silea degraba sa-si lase mainile in jos, ca sa nu i se
rapeasca mintea si sa zaboveasca.
2) Zis-a avva Tithoe, ca instrainare
este a-si stapani omul gura sa.
3) Un frate l-a intrebat pe avva Tithoe :
cum voi pazi inima mea ? Si i-a zis lui batranul : cum vom pazi inima noastra,
fiind deschisa limba noastra si pantecele ?
4) Spunea avva Matoe despre
avva Tithoe, ca nu gaseste vreun om care sa-si deschida gura sa cu vreun lucru
asupra lui. Ci precum aurul cel lucrat sta in cumpana, asa si avva
Tithoe.
5) Sezand odata avva Tithoe la Clisma, gandind si socotind, i-a
zis ucenicului sau : sloboade apa la finici, fiule ! Iar acela i-a zis : sintem
la Clisma, avvo. Zis-a batranul : la Clisma ce fac ? Du-ma iarasi la
munte.
6) Sezand odata avva Tithoe, un frate se afla aproape de dansul;
si nestiind, a suspinat. Si n-a socotit ca a fost fratele aproape de dansul, (
ca era intru uimire ). Si facand metanie, a zis : iarta-ma frate, ca inca nu
m-am facut calugar. Iata am suspinat inaintea ta.
7) Un frate l-a
intrebat pe avva Tithoe, zicand : care este calea care duce la smerenie ? Zis-a
batranul : calea smereniei aceasta este : infranarea si rugaciunea si a te avea
pe tine dedesubtul a toata zidirea.
PENTRU AVVA TIMOTEI
1)
Intrebat-a avva Timotei preotul pe avva Pimen, zicand : este femeie in Egipt,
care curveste si plata ei o da milostenie. Si a zis avva Pimen : nu ramane in
curvie, caci se vede intr-insa roada credintei. Si s-a intamplat de a venit mama
preotului Timotei la dansul. Si a intrebat-o pe ea, zicand : acea femeie a ramas
curvind ? Iar ea a zis : da si si-a mai adaos ibovnici, dar inca si la
milostenie. Si a vestit avva Timotei lui avva Pimen. Iar el a zis : nu ramane in
curvie. Venind iarasi mama lui avva Timotei, i-a spus : stii ca stricata aceea
cauta sa vina cu mine, ca sa te rogi pentru dansa si eu n-am primit-o. Iar el
auzind, i-a spus lui avva Pimen. I-a raspuns avva Pimen : mai vartos tu te du si
te intalneste cu dansa. Si s-a dus avva Timotei si s-a intalnit cu dansa. Iar ea
vazandu-l si auzind de la el cuvantul lui Dumnezeu, s-a umilit si a plans,
zicand : eu de astazi inainte ma lipesc de Dumnezeu si nu voi mai curvi. Si
indata intrand intr-o manastire, a placut lui Dumnezeu.
DE LA
PALADIE
2) In Tavenia este o manastire de maici ca de patru sute, de
cealalta parte a barbatilor, in care era o fecioara, care pentru Hristos sa
prefacea ca este nebuna, anume Isidora, smerindu-se si defaimandu-se. Pentru
aceasta intratat se ingretosau toate surorile incat nici macar nu mancau cu
dansa. Si acest lucru cu bucurie l-a primit fecioara. Si era fapta cea buna a ei
in manastire foarte folositoare caci toata slujba o facea; tuturor ca o roaba
supunandu-le, la toata biruiunta lor si cu toata blandetea. Asadar, era fecioara
ca un burete al soborului, precum Dumnezeu a zis : cel ce voieste sa fie mare,
sa fie tuturor sluga ( +1 ). Si oricui i se pare ca este intelept, nebun sa se
faca ( +2 ). Chipul calugaresc al celorlalte era tunderea, fiindca avea culionul
pe cap. Iar aceasta cu o carpa legandu-si capul facea slujba. Dar nici una din
cele patru sute, nu a vazut-o mancand vreodata, nici bucatica de paine luand, ci
faramiturile meselor cu buretele adunandu-le si oalele spalandu-le, cu acestea
se indestula, niciodata incaltandu-se. N-a ocarat niciodata pe nimeni, n-a
carut, n-a grait grai mic sau mare, macar ca era ocarata si imboldita si
blesteme primea si multora le era urata. Pentru aceasta prea cuvioasa a venit un
inger la sfantul Pitirun, barbat preaiscusit si pustnic imbunatatit si i-a zis :
de ce cugeti inalt pentru ispravile tale, ca un cucernic si care sezi intr-acest
loc ? Vrei sa vezi femeie mai cucernica decat tine ? Du-te la manastirea de
maici a tavenisiotilor si vei afla acolo o fecioara, care are diadema pe cap !
Aceea este mai buna decat tine. Caci cu atata gloata luptandu-se si in felurite
chinuri tuturor robind, niciodata nu si-a lasat mintea ca sa se departeze de
Dumnezeu, macar ca toate se ingretoseaza de dansa. Iar tu sezand aici, cetatile
cu mintea le nalucesti, cel ce niciodata n-ai vazut lume. Deci sculandu-se
marele Pitirun, a venit la Tavene si se ruga parintilor sa treaca la manastirea
maicilor. Deci, ca pe unul ce era parinte cinstit si in nevointa imbatranit, cu
indrazneala l-au bagat inauntru, dupa ce a trecut raul. Si dupa ce s-au rugat ei
lui Dumnezeu, a cerut marele Pitirun sa vada la fata toate fecioarele. Toate
venind la mijloc, aceea nu se arata. Le-a zis lor Pitirun : aduceti-mi-le pe
toate ! Iar ele zicand ca au venit toate, le-a zis lor : lipseste una, pe care
mi-a aratat-o ingerul. I-au zis lui : una avem la bucatarie si este nebuna.
Zis-a marele Pitirun : aduceti-o si pe aceea si lasati-o sa o vad ! Iar ea nu
s-a supus, simtind pricina. ( Ca poate i s-a descoperit si ei ). Deci o tarau cu
de-a sila, ducand-o si zicand : sfantul Pitirun voieste sa te vada ( ca era
renumit acesta ). Dupa ce au adus-o, a vazut marele Pitirun fata ei si carpa
care era pe cap si pe frunte. Si cazand la picioarele ei, i-a zis :
bpagosloveste-ma, maica ! Cazand si ea pa picioarele lui, zicea :
blagosloveste-ma, tu, bunul meu parinte ! Si vazand aceasta, toate s-au
spaimantat, zicand lui : avvo, nu te face de ocara, ca este nebuna. Le-a zis lor
tuturor sfantul : voi sunteti nebune; iar aceasta este mai buna si decat mine.
Este Amma, adica maica duhovniceasca. Si ma rog lui Dumnezeu, sa ma aflu vrednic
cu dansa in ziua judecatii. Acestea auzind, au cazut la dansul toate plangand si
marturisindu-se, cu ce feluri de chinuri o mahneau pe sfanta aceasta. Si una
zicea : eu de-a pururea o ocaram. Alta : eu de chipul ei cei smerit radeam. Si
alta : eu laturile strachinilor de multe ori deasupra ei le varsam. Alta iarasi
: eu am batut-o. Si alta : eu pumni i-am dat. Alta : eu mustar de multe ori in
nas i-am pus. In scurt, toate felurile de ocari le-au vestit ca au facut asupra
ei. Deci, primind marturisirea lor sfantul Pitirun si rugandu-se pentru dansele
impreuna cu ea si mult rugand pe cinstita lui Hristos roaba, sa se roage pentru
dansul, asa a iesit. Iar acea cinstita de Dumnezeu si cuvioasa, de toate fiind
foarte respectata si slavita, nesuferind slava si cinstea cea de la toata
fratimea si indreptarile fiecareia, peste putine zile a iesit din manastire. Dar
unde s-a dus, sau unde s-a ascuns, sau unde s-a savarsit, nimeni nu a cunoscut.
( +1 ) Mat. XX, 27. Marcu X, 44.
( +2 ) Corint. III, 18.
INCEPUTUL SLOVEI Y
PENTRU AVVA YPEREHIE
1) Zis-a
avva Yperehie : precum leul este infricosator magarilor salbatici, asa este si
calugarul cel iscusit gandurilor poftei.
2) Zis-a iarasi : postul este
frau calugarului asupra pacatului. Cel ce il lepada cal turbat dupa partea
femeiasca se afla.
3) Zis-a iarasi : calugarul cel ce nu-si stapaneste
limba in vremea maniei, nici patimile nu-si va stapani.
4) Zis-a iarasi :
bine este sa mananci carne si sa bei vin, decat sa mananci cu clevetirile
carnuri de frati.
5) Zis-a iarasi : soptind, sarpele, a scos pe Eva din
rai. Asemenea acestuia si cel ce cleveteste pe aproapele. Caci sufletui celui
ce-l aude, il prapadeste iar pe al sau nu-l mantuieste.
6) Zis-a iarasi :
comoara este calugarului neaverea cea de buna voie. Fa, frate, comoara in
ceruri, caci fara sfarsit sunt veacurile odihnei.
7) Zis-a iarasi :
aducerea ta aminte totdeauna sa-ti fie pentru Imparatia Cerurilor si degraba o
vei mosteni.
8) Zis-a iarasi : odor scump este calugarului ascultarea.
Cel ce a castigat-o va fi ascultat de Domnul si cu indrazneala va sta inaintea
Celui rastignit. Ca Domnul Cel ce S-a rastignit, ascultatar S-a facut pana la
moarte. ( + )
( + ) Filipeni, II 8.
INCEPUTUL SLOVEI F
PENTRU AVVA FOCA
1)
Zis-a avva Foca, din chinovia lui avva Teognie celui dintai ierusalimeanul :
sezand eu in Schit, a venit un avva, anume Iacov, mai tanar, la chilii. avand si
tata trupesc si duhovnicesc. Dar au chiliile doua biserici, una a
pravoslavnicilor, unde se si impartasesc, si una a dezbinatilor. Deci fiindca
avva Iacov avea darul smeritei cugetari, era iubit de toti, si de cei
bisericesti si de cei dezbinati. Pentru aceea ii ziceau lui pravoslavnicii :
vezi, avvo Iacove, sa nu te amageasca cei dezbinati si sa te atraga la
impartasirea lor. Asemenea inca si dezbinatii ii ziceau : sa stii, avvo Iacove,
ca cu cei ce cred doua firi impartasindu-te, iti pierzi sufletul caci sunt
nestorieni si asupresc adevarul. Iar avva Iacov, fara de rautate fiind si
stramtorandu-se de cele zise lui din amandoua partie si nedumerindu-se, a venit
sa se roage lui Dumnezeu. Asadar, s-a ascuns intr-o chilie care era afara de
lavra, la loc linistit, imbracandu-se cu hainele cele de ingropare ale lui, ca
si cum urma sa moara. Ca au obicei parintii egipteni sa pastreze pana la moarte,
levitonul ( un fel de haina calugareasca ) cu care iau sfantul chip si culionul
si cu dansele sa se ingroape, imbracandu-le numai duminica la Sfanta Impartasire
si indata strangandu-le. Mergand la chilia aceea, rugandu-se lui Dumnezeu si
slabind de post, a cazut la pamant si a ramas zacand si multe a patimit in
zilele acelea de la draci, mai vartos cu mintea. Iar dupa ce au trecut patruzeci
de zile, a vazut un copil, care a intrat la dansul vesel si i-a zis : avvo
Iacove, ce faci aici ? Si indata luminandu-se si luand putere din vederea lui,
i-a zis : Stapane, Tu cunosti ce am ! Aceia imi zic : nu lasa biserica si
ceilalti imi zic : te inseala cei ce cred doua firi. Si eu nedumerindu-ma si
nestiind ce voi face, am venit la lucrul acesta. Si ii raspunde lui Domnul :
unde esti, bine esti. Si indata cu cuvantul s-a aflat inaintea usilor Sfintei
Biserici dreptmaritorilor de Dumnezeu.
2) Zis-a iarasi avva Foca :
mutandu-se in Schit avva Iacov, a fost luptat tare de dracul curviei. Si aproape
fiind de a se primejdui, a venit la mine si mi-a aratat cele despre sine si mi-a
zis : la cutare pestera ma duc de luni. Dar te rog pentru Domnul, nimanui sa nu
spui, nici tatalui meu. Ci numara patruzeci de zile si cand se vor implini,
fie-ti mila si vino la mine, aducand Sfanta Impartasire. Si de ma vei afla mort,
ingroapa-ma; iar daca voi fi inca viu, sa ma impartasesti cu Sfintele Taine.
Deci acestea auzindu-le eu de la dansul, dupa ce s-au implinit patruzeci de
zile, luand Sfanta Impartasanie si paine si obste curata si putin vin, m-am dus
la dansul. Si numai cat m-am apropiat de pestera, putoare multa am simut, iesind
din gura lui. Si am zis intru mine, ca s-a odihnit fericitul. Si intrand la
dansul, l-am gasit mai mort. Si daca m-a vazut, miscand cu mana dreapta putin,
atat cat putea, insemna prin clatinarea mainii pentru Sfanta Impartasire. Iar eu
am zis : am adus. Deci am voit sa-i deschid gura dar era inclestata. Si
nepricepandu-ma ce sa fac, am iesit in pustie si am gasit un lemnisor din crang.
Si mult ostenindu-ma, abia am putut de i-am deschis gura putin. Asa am turnat
din Cinstitul Trup si Sange, sfaramandu-l marunt. Si a luat putere din
impartasirea Sfintelor Taine. Peste putin, muind cateva faramituri, din painea
cea de obste, i le-am adus la gura si imediat altele pe cat putea sa ia. Si asa,
prin darul lui Dumnezeu, dupa o zi a venit cu mine, mergand la chilia lui,
scapand cu ajutorul lui Dumnezeu de patima cea prapaditoare a
curviei.
PENTRU AVVA FILLIC
Au venit la avva Fillic niste
frati, care aveau cu ei cativa mireni si i s-au rugat lui sa le spuna vreun
cuvant. Iar batranul tacea. Si fiindca mult il rugau, le-a zis lor : cuvant
voiti sa auziti ? Si i-au zis : da, avvo. Deci a zis batranul : acum nu este
cuvant, fiindca nu este cel ce sa lucreze. Cand intrebau fratii pe batrani si
faceau cele ce le zicea lor, Dumnezeu le da cum sa le graiasca. Si auzind fratii
acestea, au suspinat, zicand : roaga-te pentru noi, avvo !
PENTRU AVVA
FILAGRIE
Era unul din sfinti, care se chema Filagrie si locuia in
pustia Ierusalimului, lucrand cu osteneala, sa-si scoata painea. Si cum sta el
in targ, sa-si vanda rucodelia, iata a pierdut cineva o punga cu o mie de
galbeni. Gasind-o batranul, a stat intr-un loc zicand, trebuie sa vina cel ce a
pierdut-o. Si iata venea plangand. Si luandu-l deosebi batranul, i-a dat-o. Si
tinea pe dansul acesta, vrand ca sa-i dea oarecare parte. Iar batranul nu a
primit. Si a inceput omul a striga : veniti de vedeti un om al lui Dumnezeu, ce
a facut ! Iar batranul, fugind pe ascuns, a iesit din cetate, ca sa nu se
slaveasca.
PENTRU AVVA FORTA
Zis-a avva Forta : de voieste
Dumnezeu sa traiesc eu, stie cul-n ma va iconomisi; iar de nu voieste, la ce imi
trebuie viata ? Caci nu de la toti primea ceva, macar ca era bolnav pe pat.
Fiindca zicea : de imi aduce cineva ceva iar nu pentru Dumnezeu, nici eu nu am
ce sa-i dau lui, nici de la Dumnezeu nu ia plata. Ca nu pentru Dumnezeu a adus
si se nedreptateste cel ce a adus. Ca trebuie cei ce sunt afierositi lui
Dumnezeu si la Dansul numai, cauta sa fie cu asa evlavie, incat sa nu sooteasca
vreo nedreptate, macar de se va intimpla de mii de de ori sa li se faca
strambatate.
INCEPUTUL SLOVEI H
PENTRU AVVA
HOME
Se spunea despre avva Home, ca vrand sa se savarseasca, a zis
fiilor sai : sa nu locuiti cu ereticii, nici sa aveti cunostinta cu stapanii,
nici sa va fie mainile voastre intinse spre a aduna, ci sa fie mai vartos
intinse spre a da.
PENTRU AVVA HEREMON
Se spunea despre
avva Heremon cel din Schit, ca avea departe pestera de biserica, patruzeci mile,
iar de lunca si de apa, de unde adica aducea zmicelele cele de finic,
douasprezece mile. Si atata fiind de departe, nu s-a suparat batranul,
ostenindu-se spre aducerea rucodeliei sale si a apei si spre mergerea la
biserica in fiecare duminica, precum era randuiala.
INCEPUTUL SLOVEI
PS
PENTRU AVVA PSANTAIE
Zis-a avva Psantaie si avva
Suru si Psoie : auzind cuvintele parintelui nostru avva Pahomie, foarte ne
foloseam, desteptandu-ne spre ravna lucrurilor cele bune. Iar vazand noi si de
tacea el, fapta lui, care era cuvant, ne minunam unii catre altii zicand ca
socoteam mai inainte, cum ca toti sfintii asa sunt facuti de Dumnezeu din
pantecele maicii lor, adica sfinti si neschimbati, iar nu volnici de sine, si
cum ca pacatosii nu pot sa traiasca cu buna credinta, pentru ca asa s-au zidit
ei. Acum vedem bunatatea lui Dumnezeu aratata, la parintele nostru acesta. Ca
din parinti elini fiind, atat de cinstitor de Dumnezeu s-a facut si cu toate
poruncile lui Dumnezeu este imbracat. Deci si noi putem cu totii sa-i urmam lui,
fiindca urmeaza sfintilor. De aceea, ceea ce este scris, aceasta este : veniti
catre Mine toti cei osteniti si insarcinati si Eu va voi odihni pe voi ( + ). Sa
murim dar si impreuna sa traim cu omul acesta, ca drept ne povatuieste pe noi
catre Dumnezeu.
( + ) Mat. XI, 28.
INCEPUTUL SLOVEI O ( MARE )
PENTRU AVVA OR.
1) Au
spus unii despre avva Or si despre avva Theodor ca puneau pamant pe chilii si au
zis unui catre altul : de ne va cerceta pe noi acum Dumnezeu, ce facem ? Si
plangand, au lasat pamantul si s-au dus fiecare la chilia sa.
2) Se
spunea despre avva Or ca nici n-a mintit vreodata, nici s-a jurat, nici a
blestemat pe vreun, om, nici a grait fara de nevoie.
3) Zicea avva Or lui
Pavel, ucenicul sau : vezi, niciodata cuvant strain sa nu aduci in chilia
aceasta !
4) S-a dus odata Pavel, ucenicul lui avva Or, sa cumpere
zimcele de finic si a aflat ca altii au apucat inainte si au dat arvuna; ca
niciodata arvuna nu da avva Or la nimic, ci la vreme trimitea pretul si cumpara.
Deci s-a dus ucenicul lui in alt loc pentru zmicele de finic si i-a zis
gradinarul : cineva mi-a dat odata arvuna si n-a mai venit; ia tu zmicelele de
finic. Si luandu-le, a venit la batranul si a vestit lui acestea. Si daca a
auzit batranul, a plesnit cu mainile, zicand : Or, nu lucreaza anul acesta. Si
n-a lasat zmicelele de finic inauntru, pana ce le-a dus pe ele la locul
lor.
5) Zis-a avva Or : de ma vezi ca am cugetat asupra cuiva, sa stii ca
si el acelasi cuget il are asupra mea.
6) Era un comis in partile lui
avva Or, care se numea Longhin si multe milostenii facea. Si el venind la unul
din parinti, l-a rugat sa-l duca la avva Or. Deci ducandu-se calugarul la
batran, il lauda pe comis, cum ca este bun si multe milostenii face. Si
intelegand batranul, a zis : da, bine este ! Apoi a inceput calugarul a i se
ruga, zicand : da-i voie, avvo, sa vina si sa te vada. Si raspunzand batranul, a
zis : cu adevarat, nu va trece valea aceasta, nici nu ma va vedea.
7) L-a
intrebat avva Sisoe pe avva Or, zicand : spune-mi un cuvant. Si i-a zis : ai
incredere in inine ? Da, am. Apoi, a urmat : du-te si ce m-ai vazut pe mine ca
fac, fa si tu. Si i-a zis lui : ce sa vad, parinte, la tine ? Si i-a raspuns
batranul : cugetul meu este mai prejos decat al tuturor oamenilor.
8) Se
spunea despre avva Or si despre avva Teodor, ca puneau inceput bun si multumeau
lui Dumnezeu totdeauna.
9) Zis-a avva Or : cununa calugarului este
smerita cugetare.
10) Zis-a iarasi : cel ce este cinstit si laudat mai
presus de vrednicie, mult se pagubeste, iar cel ce nicidecum nu este cinstit de
oameni, de sus va fi slavit. 11) Iarasi a zis : cand gand de inalta cugetare sau
de mandrie va intra iti tine, cerceteaza-ti cugetul daca ai pazit toate
poruncile, daca iubesti pe vrajmasii tai si te intristezi de scaderea lor si
daca te socotesti pe tine rob netrebnic si mai pacatos decat toti. Si atunci
nici asa sa nu cugeti cele inalte, ca si cum toate le-ai ispravit stiind ca
acest gand toate le prapadeste.
12) Zis-a iarasi : la toata ispita nu
invinui pe nici un om, ci numai pe tine singur, zicand; pentru pacatele mele mi
se intampla aceasta.
13) A zis iarasi : sa nu cugeti in inima ta asupra
fratelui tau, zicand ca esti mai treaz si mai nevoitor, ci pleaca-te darului lui
Hristos, cu duhul saraciei si al dragostei celei nefatarnice, ca sa nu cazi in
duhul laudei de sine si sa-ti prapadesti osteneala. Caci scris este : celui ce i
se pare ca sta, sa ia aminte sa nu cada ( +1 ), ci cu sare sa fii indulcit intru
Domnul ( +2 ).
( +1 ) I Corint. X, 12.
( +2 ) Colos. IV, 6.
14) Zis-a iarasi : sau fugind fugi de oameni, sau batjocoreste lumea si pe
oameni, facandu-te nebun pe tine la cele mai multe.
15) Zis-a iarasi : de
vei cleveti pe fratele tau si te va mustra cugetul du-te si ii fa metanie si
spune-i ca l-ai clevetit si te pazeste ca sa nu mai fii batjocorit ! Ca moarte
este sufletului clevetirea.
CUVINTE FOLOSITOARE ALE
SFINTILOR BATRANI CELOR FARA DE NUME ASEZATE IN CAPITOLE
CAPITOLUL 1.
PENTRU FARA DE GRIJA SI LINISTEA CU
TACERE
1) Zis-a un batran oarecare : dator este calugarul sa-si
cumpere fara-de-grija, macar de se va si lipsi de alte trebuinte
trupesti.
2) Spunea un batran oarecare despre trei frati silitori, care
s-au sfatuit impreuna sa-si aleaga fiecare dintr-insii cate o fapta buna, pe
care pazind-o sa se mantuiasca prin ea. Deci cel dintai si-a ales sa fie
impaciuitor, adica sa se sileasca sa impace pe cei ce ii va vedea ca sunt
invrajbiti, dupa cuvantul Domnului ce este scris : fericiti sunt facatorii de
pace. Cel de al doilea si-a ales sa cerceteze bolnavii si sa le siujeasca lor.
Iar cei al treilea si-a ales fara-de-grija, adica viata linistita si acesta a
mers si s-a salasluit in pustie.
Deci cel dintai, care isi alese sa fie
impaciuitor celor invrajbiti, vazand ca nu poate sa-i impace pe toti si
suparandu-se de multa lor galceava, s-a lasat de acea slujba si sculandu-se a
mers la fratele sau care isi alesese sa slujeasca bolnavilor. Si mergand la
dansul, l-a gasit pe el scarbit, ca s-a saturat a mai sluji bolnavilor, vazand
ca nu poate nici intr-un chip sa le faca tuturor pe voie. Si s-au sfatuit
amandoi, sa mearga la fratele lor cel din pustie, care si-a ales fara-de-grija.
Si asa, sculandu-se, au plecat si au mers la dansul si i-au spus amandoi
intamplarile si supararile lor. Si l-au rugat sa le spuna lor si el, ce a
ispravit cu fara-de-grija lui in acea pustie ? Iar el tacand putin, a mers la
balta si luand apa cu un vas, a turnat si a umplut un pahar cu apa , si l-a adus
la dansii si le-a zis lor : cautati, fratilor, si vedeti bine cum este aceasta
apa. Si era apa tulbure, pentru ca atiinci o luase din balta. Zis-au lui fratii.
vedem, frate, ca este tulbure. Si punand-o sa stea putin, s-a asezat si s-a
limpezit apa ca cristalul. Atunci luand-o asa limpede, iarasi le-a aratat-o lor,
zicand : cautati acum, fratilor si vedeti apa aceea care era tulbure, cum s-a
limpezit. Iar ei, cautand, se minunau, ca isi vedeau intr-insa, ca in oglinda,
fetele lor. Apoi le-a zis : vedeti, fratilor, si intelegand sa cunoasteti, ca
precum ati vazut apa aceasta cum era intai tulbure si intunecata, iar acum o
vedeti limpede si luminata, asa este si acel ce traieste in lume cu oamenii : de
tulburarea galcevilor lumesti este tulburat si intunecat si nu isi vede pacatele
si rautatile sale. Iar daca se deosebeste pe sine si iese din galceava, atunci i
se limpezeste inima si mintea si toate simtirile lui. Astfel, isi vede si isi
cunoaste pacatele si rautatile sale.
3) Un frate a mers la un batran
iscusit si l-a intrebat zicand : ce voi face, parinte, ca foarte mi s-a urat a
mai sedea in pustie ? Raspuns-a lui batranul, zicand : aceasta uraciune, fiule,
iti este o ispita; dar rabda putin si sezi in chilie cu liniste, rugandu-te lui
Dumnezeu. Si Dumnezeu vazand rabdarea ta, iti va trimite tie mangaiere si
odihna.
4) Zis-a un batran : precum pe drumul cel batut nu poate creste
nici un fel de pajiste, macar si samanta de ai semana, pentru ca este locul
pururea calcat, asa si faptele bune nu pot creste la loc calcat de galcevile
lumesti. Dar de te vei deosebi pe tine de galcevile lumesti, atunci vei vedea
adaugandu-se si crescandu-ti bunatatile tale.
5) Un frate l-a intrebat pe
un batran, zicand : avvo, bine este oare a trai in pustie ? Batranul i-a raspuns
: fiii lui Israel, daca au lasat lucrurile Egiptului si au iesit la pustie,
atunci au cunoscut cum se cade a se teme de Dumnezeu. Asa si corabia cand se
invaluie in mijiocul marii, fara de negutatorie